Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, a reglementat în art. 162 alin.2) “ Punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legiinr.80/1992, republicată, cu modificările ulterioare “ şi care reprezinta 0,25 puncte la acea dată.
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, a reglementat în art. 162 alin.2) “ Punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legiinr.80/1992, republicată, cu modificările ulterioare “ şi care reprezinta 0,25 puncte la acea dată.
Ulterior, aceste dispoziţii au fost modificate, în sensul că: “(2)*) Începând cu 1 septembrie 2007, punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă 0,57255puncte’.
Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 4075/25.04.2013 a respins contestaţia formulata de contestatoarea P.G., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin decizia de debit nr. 275118/29.11.2012, Casa Judeţeană de Pensii Dolj a stabilit ca P. G., a încasat necuvenit drepturi de în suma de 7128 lei pentru perioada 01.12.2009-30-11-2012, întrucât greşit s-a acordat un punctaj anual de 0,57255 puncte pentru fiecare an util realizat in cadrul fostelor unitatea agricole cooperatiste, precum si pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuala din zonele necooperativizate în baza Legii nr.250/2007, beneficiind de
O.U.G.nr. 67/2003.
Prin O.U.G.nr. 67/2003, în articolul 1, s-a stabilit ca:”Începând cu data de 1 ianuarie 2004 punctajul mediu anual aferent pensiile aflate in plata sau cuvenite la data la data de 31 decembrie 2003 în sistemul public de pensii provenite din sistemul de asigurări sociale ale agricultorilor , se majorează cu 100%.
Articolul 2 al aceleiaşi ordonanţe a prevăzut ca :”(1) Masurile prevăzute la art. 1 se aplica persoanelor ale căror drepturi de au fost stabilite conform legislaţiei aplicabile în sistemul de asigurări sociale ale agricultorilor până la data de 1 aprilie 2001 si care nu beneficiază de alte categorii de pensii stabilite în sistemul asigurărilor sociale de stat.
(2) Pentru persoanele care beneficiază de doua categorii de pensii din sistemul asigurărilor sociale ale agricultorilor, majorarea se aplica numai pensiei stabilite pe baza activităţii proprii.”
Contestatoarea P. G., a beneficiat de prevederile O.U.G.nr.67/2003 începând cu data de 01.01.2004, ca titular al unei pensii de invaliditate gradul II din sistemul asigurărilor sociale a agricultorilor , iar în anul 2006 a formulat cerere de trecere la pensie pentru limita de vârsta fiind emisa decizia de pensie nr. 275118/21.08.2006 conform Legii nr.19/2000.
După această dată a apărut Legea nr.250/2007 privind modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale care în art.1 pct.9 a precizat că: “9. La articolul 162 alineatul (2) se modifica si va avea următorul cuprins: “(2) Începând cu 1 septembrie 2007, punctajul anual pentru fiecare an util realizat in cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum si pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuala din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, republicata, cu modificările ulterioare, reprezintă 0,57255 puncte”.
Legea nr.250/2007, în art.11 a menţionat ca:” Prevederile art. 162 alin.82) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, se aplica si persoanelor ale căror drepturi de pensie nu au fost majorate conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 67/2003 privind majorarea pensiilor din sistemul public provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor, aprobata prin Legea nr. 383/2003.”
Beneficiind de prevederile O.U.G. nr. 67/2003, contestatoarea P. G., nu mai era îndreptăţită să i se aplice si prevederile Legii nr.250/2007, motiv pentru care instanţa a respins contestaţia şi a menţinut decizia de debit ca fiind legală şi temeinică.
Faptul că din eroare i s-a aplicat de către intimata dispoziţiile acestei legi nu absolvă contestatoarea de returnarea sumelor încasate in plus în termenul general de prescripţie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea P. G., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate cu consecinţa admiterii contestaţiei şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond pronunţând o sentinţă cu aplicarea greşită a legii, apreciind în mod eronat că recurenta contestatoare nu mai putea beneficia de aplicarea dispoziţiilor Legii nr.250/2007, dacă acesteia i s-au aplicat prevederile O.U.G. nr.67/2003.
Instanţa de fond a considerat în mod greşit că, dacă din eroare intimata, a aplicat faţă de recurentă dispoziţiile Legii nr.250/2007 privind punctajul anual, acest fapt nu o absoarbe de returnarea sumelor încasate în plus de la intimată, instanţa de fond încălcând în acest caz un principiu de drept nemo auditur propriam turpitudem allegans, iar hotărârea pronunţată este nelegală.
A mai arătat că intimata în mod greşit a apreciat ca nu mai putea fi beneficiara prevederilor art.9 din Legea nr.250/2007 care modifică art.162 alin.2 din Legea nr.19/2000 care prevăd majorarea punctajelor anuale pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste cu 0,57255 puncte.
Că intimata Casa Judeţeană de Pensii invocă propria culpă în majorarea punctului de pensie al contestatoarei indexarea automată a bazei de date a dispoziţiilor Legii nr.250/2007, iar în aceste condiţii decizia emisă şi atacată este nelegală şi netemeinică.
Textul de lege mai sus invocat nu exclude, ci dimpotrivă include toate categoriile persoanelor care au lucrat în fostele unităţi agricole cooperatiste indiferent dacă li s-au aplicat sau nu dispoziţiile O.U.G. nr.67/2003.
Intimata a făcut aplicarea greşită a legii în emiterea deciziei atacate, atâta timp cât textul de lege amintit nu exclude de la beneficiul prevederilor legale persoanelor ale căror drepturi la pensie au fost majorate conform O.U.G. nr. 67/2003, iar instanţa de fond a interpretat în mod greşit aceste dispoziţii legale.
În drept a invocat art.304/1 C.pr.civ., şi art.155-156 din Legea nr.263/2010.
Cu privire la motivele de recurs nu s-a depus întâmpinare, dar prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică, întrucât instanţa a apreciat corect că recurenta nu face parte din categoria pensionarilor cărora li se aplică prevederile Legii nr.250/2007 şi în acest sens, legiuitorul a modificat Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2001.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 din C. pr. civ., Curtea constată că nu subzistă motive de casare sau modificare prevăzute de lege.
Astfel, nu sunt întemeiate criticile recurentei cu privire la aprecierea eronată a instanţei, că nu mai putea beneficia de aplicarea dispoziţiilor Legii nr.250/2007 privind punctajul anual, dacă i-au fost aplicate prevederile O.U.G. nr.67/2003 şi cele care privesc încălcarea principiului de drept nemo auditur propriam turpitudem, în condiţiile în care instanţa a arătat „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
În acest sens, instanţa reţinut judicios că recurenta P. G., a beneficiat de prevederile
O.U.G.nr.67/2003 începând cu data de 01.01.2004, ca titular al unei pensii de invaliditate gradul II din sistemul asigurărilor sociale a agricultorilor , şi în anul 2006 a formulat cerere de trecere la pensie pentru limita de vârsta, prilej cu care a fost emisa decizia de pensie nr.
275118/21.08.2006 conform Legii nr.19/2000, astfel că nu mai era îndreptăţită să i se aplice şi prevederile Legii nr.250/2007.
Ulterior, aceste dispoziţii au fost modificate, în sensul că: “(2)*) Începând cu 1 septembrie 2007, punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă 0,57255 puncte”.
Aceste prevederi „se aplică şi persoanelor ale căror drepturi de pensie nu au fost majorate conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2003 privind majorarea pensiilor din sistemul public provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor, aprobată prin Legea nr. 383/2003”.
Instanţa a apreciat corect că drepturile de pensie ale recurentei au fost majorate conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2003, astfel că nu mai putea beneficia de prevederile Legii nr.250/2007 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile în care legiuitorul a urmărit ca majorarea punctajului anual la 0,57255 puncte să se aplice şi persoanelor ale căror drepturi de pensie nu au fost majorate potrivit dispoziţiilor legale amintite, pentru a se înlătura inechităţile existente în privinţa categoriilor de pensionari.
Prin urmare, raţionamentul instanţei este justificat deplin şi nu se poate reţine nici critica privind invocarea propriei culpe de către intimată pentru majorarea punctajului de pensie al recurentei, întrucât prin ORDIN Nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare s-a prevăzut că: „Beneficiază de majorarea prevăzută la art. II din Legea nr. 250/2007 persoanele provenite din sistemul de asigurări sociale ale agricultorilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 şi nu au beneficiat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2003 privind majorarea pensiilor din sistemul public provenite din sistemul asigurărilor sociale al agricultorilor, aprobată prin Legea nr. 383/2003”.
Este eronată susţinerea recurentei că dispoziţiile art.II din Legea nr.250/2007 se aplică tuturor categoriilor de persoane care au lucrat în fostele unităţi agricole cooperatiste indiferent dacă li s-au aplicat sau nu dispoziţiile O.U.G nr.67/2003, astfel că nici restul criticilor nu sunt întemeiate, instanţa făcând o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale relevante.
Neexistând nici motive de ordine publică şi care potrivit art.306 alin.2 C.pr.civ., pot fi puse din oficiu în dezbaterea contradictorie a părţilor şi nici nu se poate reţine ca fiind relevantă soluţia pronunţată de alte instanţe, întrucât nu este recunoscut precedentul judiciar în sistemul judiciar român, cu excepţia deciziilor şi ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în soluţionarea recursurilor în interesul legii, care devin obligatorii pentru instanţe şi a jurisprudenţei CEDO, recursul se priveşte ca nefondat şi se respinge.
In temeiul art.274 şi urmare, C.pr.civ., cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă, în raport de soluţia dată asupra motivelor de recurs invocate. (Decizia nr. 8337/19 Septembrie 2013- Secţia Icivilă, rezumat judecător LunguMarian)
