Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 121/A din data de 11.12.2013
Pârâta a procedat în mod corect prin valorificarea ca stagiu de cotizare în cazul reclamantei doar a vechimii în serviciu recunoscute până la acordarea pensiei de invaliditate, această din urmă perioadă neputând fi considerată stagiu asimilat, în sensul prevederilor art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, cum greșit a apreciat prima instanță, deoarece drepturile de ale reclamantei nu au fost stabilite prin decizie emisă de către pârâtă în baza acestei legi, ci în baza metodologiei prevăzute de O.U.G. nr. 1/2011, care nu asimilează stagiului de cotizare perioada necontributivă în care asiguratul a beneficiat de de invaliditate, apect ce reiese în mod inechivoc din cuprinsul art. 3 al normelor metodologice amintite.
Reclamanta nu se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 în pensie de invaliditate, astfel că nu prezintă relevanță în cauză prevederile art. 2 alin. 3 din legea menționată.
Prin sentința civilă nr. 1504/20 iunie 2013, îndreptată sub aspectul unei erori materiale prin încheierea din 5 septembrie 2013, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A. – M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații și, în consecință:
– a anulat decizia nr. 83066/10.12.2012 și hotărârea nr. 17/25.01.2013;
– a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantei cu luarea în calcul a perioadei în care aceasta a beneficiat de pensie de invaliditate;
– a respins restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că reclamanta a fost trecută în rezervă la data de 02.05.1995, când a fost pensionată pe caz de invaliditate, iar la data de 01.12.2008, pensia de invaliditate a fost transformată în pensie de serviciu, conform Legii nr. 164/2001.
Ulterior, prin decizia contestată, s-au revizuit drepturile de pensie ale reclamantei în temeiul Legii nr. 119/2010 și a O.U.G. nr. 1/2011, la stabilirea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare avându-se în vedere doar veniturile realizate până la data de 02.05.1995, fără a se da eficiență perioadei în care reclamanta a beneficiat de pensie de invaliditate, însă faptul că Legea nr. 119/2010, la art. 2 invocat de către pârâtă, nu tratează în mod special situația în care la apariția legii persoana beneficiază de pensie de serviciu, dar anterior a beneficiat de pensie de invaliditate, nu echivalează cu omiterea perioadei în care s-a plătit pensia de invaliditate din perioada luată în calcul pentru stabilirea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare.
Sub același aspect, Tribunalul a reținut că alineatul 3 al art. 2 din Legea nr. 119/2010 are în vedere situația persoanelor care la data apariției legii aveau în plată pensii de invaliditate în temeiul legilor speciale, urmărindu-se, ca de altfel în tot cuprinsul Legii nr. 119/2010, ca toate drepturile de pensie să fie reglementate de o singură lege, Legea nr. 263/2010, iar în acest sens, art. 49 alin. 1 lit. a) din legea menționată prevede că în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.
În raport de aceste prevederi legale, Tribunalul a apreciat că pârâta a emis o decizie nelegală, deoarece nu a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei perioada în care aceasta a beneficiat de pensie de invaliditate.
În schimb, relativ la cererea privind obligarea pârâtei să valorifice la stabilirea pensiei perioada 1976-1986 ca fiind lucrată în condiții speciale, Tribunalul a reținut că aceasta nu este întemeiată, întrucât reclamanta nu a prezentat o adeverință care să ateste că în perioada indicată a prestat activitate în astfel de condiții, nefiind îndeplinite sub acest aspect condițiile prevăzute de art. 158 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, instanța a respins cererea menționată, admițând în parte acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii integrale a acțiunii.
Prin intermediul memoriului de apel, pârâta a susținut că soluția primei instanțe este nelegală din perspectiva faptului că drepturile de pensie ale reclamantei nu au fost stabilite în temeiul Legii nr. 263/2010, pentru a fi aplicabilă metodologia de calcul prevăzută de acest act normativ, cum greșit a apreciat instanța de fond, astfel că perioada aferentă pensiei de invaliditate de care aceasta a beneficiat nu poate fi considerată ca perioadă asimilată stagiului de cotizare, deoarece nu se regăsește printre cazurile prevăzute de art. 3 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, care reglementează metodologia de recalculare a pensiilor acordate cadrelor militare în mod diferit față de metodologia de recalculare a pensiilor speciale provenite din alte sisteme, respectiv cele prevăzute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010.
Sub același aspect, s-a mai arătat că stabilirea de către instanță a unei modalități de calcul a pensiei reclamantei, alta decât cea prevăzută de actele normative aplicabile situației acesteia, respectiv Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011, reprezintă un exces de putere săvârșit prin îndeplinirea unor atribuții ce revin exclusiv puterii legislative, nu și celei judecătorești.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea apelului, susținând că instanța de fond a apreciat în mod corect că perioada aferentă pensiei de invaliditate constituie stagiu de cotizare asimilat, în sensul Legii nr. 263/2010.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a reținut reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, raportat la art. 2 alin. 4 din aceeași lege, pensia militară de stat de care beneficia reclamanta la data intrării în vigoare a legii a devenit pensie pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 și a fost supusă procesului de recalculare prevăzut de art. 3 din Legea nr. 119/2010, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, iar potrivit dispozițiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 119/2010, în cazul persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din aceeași lege, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiei până la intrarea în vigoare a legii.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, respectiv pensiile militare de stat și pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor au fost supuse din oficiu revizuirii, conform Metodologiei de calcul prevăzute în Anexa nr. 3 la O.U.G. 1/2011, act normativ aplicabil și în cazul reclamantei.
În acest sens, prevederile art. 3 alin. 1 din metodologia amintită dispun în sensul că reprezintă stagiu de cotizare vechimea în serviciu și, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare, respectiv perioadele în care beneficiarul:
a) a avut calitatea de cadru militar în activitate;
b) a avut calitatea de funcționar public cu statut special în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și în sistemul administrației penitenciare;
c) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituții militare de învățământ pentru formarea cadrelor militare, respectiv elev sau student al unei instituții de învățământ pentru formarea cadrelor militare/polițiștilor sau funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare;
d) a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist;
e) a fost în captivitate;
f) a realizat vechime în muncă recunoscută în condițiile legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) a realizat perioade asimilate vechimii în muncă, conform legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
h) a realizat perioade de vechime în muncă recunoscute în baza Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat;
i) a realizat vechime în muncă, ca timp util, în fostele unități agricole cooperatiste, calculat potrivit Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
j) a urmat, anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cursurile de zi ale învățământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora, potrivit legii.
Din perspectiva dispozițiilor legale anterior evocate, Curtea a constatat că pârâta a procedat în mod corect prin valorificarea ca stagiu de cotizare în cazul reclamantei doar a vechimii în serviciu recunoscute până la acordarea pensiei de invaliditate, această din urmă perioadă neputând fi considerată stagiu asimilat, în sensul prevederilor art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, cum greșit a apreciat prima instanță, deoarece drepturile de pensie ale reclamantei nu au fost stabilite prin decizie emisă de către pârâtă în baza acestei legi, ci în baza metodologiei prevăzute de O.U.G. nr. 1/2011, care nu asimilează stagiului de cotizare perioada necontributivă în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate, apect ce reiese în mod inechivoc din cuprinsul art. 3 al normelor metodologice amintite.
Pe de altă parte, reclamanta nu se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 în pensie de invaliditate, astfel că nu prezintă relevanță în cauză prevederile art. 2 alin. 3 din legea menționată, la care s-a făcut trimitere în considerentele hotărârii primei instanțe.
Pentru motivele arătate, constatând că soluția criticată prin apelul supus examinării a fost dată cu încălcarea prevederilor legale incidente cauzei din speță, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă, a admis apelul dedus judecății și a schimba în parte sentința civilă atacată, în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
