Legea nr.19/2000: art. 47 alin.(2);
Legea nr.3/1977: art.89;
OUG.nr.4/2005; HG.nr.1550/2004
Art.47 alin.(2) din Legea nr. 19/2000 este aplicabil doar în cazul persoanelor ale căror drepturi la s-au deschis după 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a actului normativ mai sus menţionat, pentru celelalte persoane stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual şi implicit, a fiind cel dat de Legea nr.3/1977, HG. nr. 610/1990, respectiv 15 ani pentru bărbaţi.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1747/17 octombrie 2011.
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.11874/107/2010 reclamantul T.I. a chemat-o în judecată pe pârâta C.J.P. Alba solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: modificarea deciziei nr.117283/06.04.2006 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare cu utilizarea stagiului de 10 ani conform art.47 al.2 şi art.77 al.2 din Legea 19/2000; obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti retroactiv pe ultimii 3 ani, calculaţi de la data introducerii acţiunii şi dobânda legală aferentă calculată până la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale reclamantul susţine că este nevăzător din naştere, având un grav, preexistent calităţii de asigurat, încadrându-se în art.47 al.2 din Legea 19/2000 care prevede că ,,asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
Pentru bărbaţi stagiul complet de cotizare este 30 ani, ca urmare având în vedere textul legal, reclamantul ar trebui să aibă un stagiu de cotizare de o treime – 10 ani.
Art.77 din Legea 19/2000 prevede ca ,,în situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art.43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.,,
Pârâta i-a stabilit în mod greşit punctajul mediu anual, deoarece a stabilit un stagiu de cotizare de 15 ani şi nu de 10 ani, aşa cum ar fi trebuit conform Legii 19/2000.
Reclamantul susţine că îi sunt aplicabile atât dispoziţiile OUG 4/2005 cât şi cele ale actelor normative incidente, cu referire la Legea 19/2000.
Astfel, potrivit art.1 din OUG 4/2005 ,,Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”, iar potrivit art.2 din acelaşi act normativ ,,recalcularea prevăzută la art.1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
Întrucât interpretarea raţională a legislaţiei în domeniul pensiilor are ca principii de bază egalitatea ce se asigură tuturor participanţilor la sistemul public, precum şi un tratament nediscriminatoriu în privinţa drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin lege, pentru respectarea acestor principii generale, pârâta ar fi trebuit să procedeze la calcularea pensiei având în vedere textele legale incidente în materie.
Inclusiv legislaţia internaţională, sistemul de pensii este guvernat de aceleaşi principii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat eficienţă art.14 din CEDO şi Protocolului 12 din CEDO, pronunţând soluţii în sensul celor solicitate de reclamant.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba a solicitat respingerea acţiunii ca tardiv introdusă în principal iar în subsidiar respingerea ca netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:
Invocă tardivitatea prezentei acţiuni raportat la disp.art.87 alin.1 din Legea 19/2000 care prevede ,,Decizia emisă în condiţiile art.86 alin.(1) poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 zile de la comunicare.,, Art.88 din Legea 19/2000 prevede ,,decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.,,
Pe fond, pârâta învederează instanţei că reclamantul este pensionat în anul 1990 de limită de vârstă sub imperiul Legii 3/1977 art.89.
Reclamantul a fost încadrat în gradul I se invaliditate (fiind nevăzător) şi având lucraţi peste 15 ani, în mod corect, la revizuirea deciziei de evaluare s-a valorificat la stabilirea punctajului mediu anual stagiul de cotizare de 15 ani.
S-au aplicat dispoziţiile art. 2 al.4 din HG 1550/2004 privind Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care prevăd că ,,pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.,,
Atunci când legiuitorul s-a referit la ,,acte cu caracter special,, a avut în vedere acte normative anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000. Acest lucru este evident dacă avem în vedere faptul că HG 1550/2004 reglementează stabilirea drepturilor de pensie ale celor care au fost pensionaţi în temeiul actelor normative anterioare Legii 19/2000.
În consecinţă, în condiţiile în care norma prevede expres care este stagiul complet de cotizare pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii 19/2000 şi îl determină ca fiind ,,vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare,, fără a opera alte distincţii, decizia 117283/06.04.2011 este legal emisă.
Prevederile legale invocate de reclamant se aplică numai persoanelor care intră ca şi criterii de pensionare sub incidenţa Legii 19/2000.
În speţa de faţă, fiind vorba de o recalculare în temeiul HG 1550/2004 coroborată cu OUG 4/2005 la stabilirea punctajului mediu anual se vor aplica prevederile mai sus menţionate (respectiv împărţirea la 10 ani) şi nu cele din Legea 19/2000 care se aplică numai cazurilor noi de pensionare.
Faţă de precizarea acţiunii pârâta nu a mai susţinut tardivitatea introducerii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 1073/29.03.2011 pronunţată de Tribunalul Alba în cauză s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul T.I., împotriva pârâtei C.J.P. Alba şi în consecinţă:
S-a dispus modificarea deciziei nr.117283/6.04.2006 emisă de pârâtă în sensul recalculării pensiei reclamantului în baza OUG nr.4/2005 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 10 ani.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti retroactiv începând cu data de 30.12.2007 cuvenite reclamantului precum şi dobânda legală aferentă sumei începând cu data de 30.12.2010 şi până la data plătii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 47 alineatul 2 din Legea nr.19/2000 „asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.”
Astfel reclamantul este nevăzător şi a realizat o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege în cazul bărbaţilor, respectiv 30 ani. Ca atare, dacă s-ar fi pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, în cazul său ar fi trebuit să se reţină un stagiu complet de cotizare de 10 ani.
Este adevărat faptul că dreptul la pensie al reclamantului s-a născut într-un moment în care era în vigoare Legea nr. 3/1977, care în art.89 statua că vechimea în muncă necesară bărbaţilor nevăzători în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă este de 15 ani.
Dacă s-ar da relevanţă juridică acestui aspect şi nu s-ar face aplicaţiunea corespunzătoare în privinţa reclamantului a dispoziţiilor art. 47 alineatul 2 din Legea nr. 19/2000, s-ar comite o gravă eroare.
Astfel, trebuie avut în vedere faptul că în speţă sunt incidente prevederile Hotărârii nr.1550/2004 şi cele ale OUG nr.4/2005, reclamantul trebuind să beneficieze de operaţiunea de recalculare a drepturilor sale de pensie, la fel ca toate persoanele care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Or, aşa cum se arată în preambulul OUG nr. 4/2005, acest act normativ a fost adoptat „în vederea susţinerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul “la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, precum şi pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat…”. Mai precis, scopul esenţial al adoptării acestui act normativ a fost acela de a se asigura respectarea principiului „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”.
Iar art. 1 din Hotărârea 1550/2004 statuează că „începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.”
Printre principiile fundamentale prevăzute de Legea nr.19/2000 se află şi cel al egalităţii (art. 2 lit. b) „care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege”.
Or, dacă s-ar adopta teza susţinută de pârâtă s-ar ajunge să se încalce atât principiul “la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, cât şi principiul fundamental al egalităţii, bazat pe un tratament nediscriminatoriu.
În plus, s-ar ajunge să se contravină jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului jurisprudenţă în care se arată că nu poate fi admisă existenţa unui tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă. Iar diferenţierea între categoria de pensionari din care face parte reclamantul şi categoria nevăzătorilor bărbaţi pensionaţi sub imperiul Legii nr. 19/2000 nu are nici cea mai mică justificare cu caracter de obiectivitate şi rezonabilitate.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Alba solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul T.I.
În expunerea motivelor de recurs, recurenta pârâta critică sentinţa atacată ca fiind dată cu încălcarea prev. art.2 raportat la prev. art.3 din anexa la Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare date 1 aprilie 2001. Prin urmare susţine, recurenta, atât la stabilirea pensiei iniţiale, cât şi la recalcularea acesteia în anul 2005, stagiul de cotizare folosit la calculul drepturilor de pensie este cel potrivit actului normativ conform căruia s-a deschis dreptul la pensie, respectiv Legea nr.3/1977.
Mai mult, la data pensionării era în vigoare şi HG nr.610/1990 privind unele drepturi acordate nevăzătorilor care la art. 2 prevede că „la stabilirea pensiei integrale pentru depusă şi limită de vârstă a nevăzătorilor pe baza unei vechimi în munca de 15 ani bărbaţii şi 10 ani femeile, pentru timpul cât depăşesc aceste vechimi se acordă un spor la pensie, calculat la salariul tarifar folosit ca baza de calcul a pensiei,de 1% pentru fiecare an în plus pentru primii 5 ani şi de 0,5% pentru următorii ani.”
Totodată, recurenta invocă art. 4 din OUG nr.4/2005 care prevede„ determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensie, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000”.
Ţinând cont de cele de mai sus, recurenta consideră că reclamantul nu poate beneficia de art.47 alin.2 din Legea nr. 19/2000, care este valabil doar în cazul persoanelor nou înscrise la pensie după data de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a actului normativ susmenţionat, iar stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual şi implicit a pensiei este cel dat de dispoziţiile Legii nr.3/1977 şi HG 610/1990, legi în vigoare la data stabilirii iniţiale a pensiei, respectiv 15 ani pentru bărbaţi.
În drept se invocă art.304 Cod procedură civilă.
Intimatul T.I. nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedură civilă, reţine următoarele:
Recursul este fondat.
Dreptul la pensie pentru limită de vârstă al intimatului T.I. s-a deschis la data de 01.10.1990, sub imperiul Legii nr. 3/1997 şi ca atare această lege reglementează condiţiile deschiderii dreptului la pensie.
Potrivit art.89 din Legea nr.3/1977 „nevăzătorii primesc pensie integrală pentru munca depusă, dacă au o vechime de cel puţin 15 ani bărbaţii şi 10 ani femeile, la împlinirea vârstei de 50 de ani bărbaţii şi 45 de ani femeile”.Totodată art. 2 din HG. nr.610/1990 privind acordarea unor drepturi nevăzătorilor prevede: la stabilirea pensiei integrale pentru munca depusă şi limită de vârstă a nevăzătorilor pe baza unei vechimi în muncă de 15 ani bărbaţii şi 10 ani femeile, pentru timpul cât depăşeşte aceste vechimi se acordă un spor la pensie, calculat la salariul tarifar folosit ca bază de calcul a pensiei, de 1% pentru fiecare an în plus pentru primii 5 ani şi de 0,5% pentru următorii ani.
Şi în materia drepturilor de asigurări sociale este pe deplin aplicabil principiul conform căruia actul juridic, în speţă, decizia de pensionare, este supus legii în vigoare în momentul întocmirii acestuia, în cazul intimatului aceasta lege este Legea nr.3/1977 aplicată de intimată.
Intrarea în vigoare a unei legii noi în materia asigurărilor sociale (Legea nr.19/2000 intrată în vigoare la 1.04.2001) nu este de natură să aducă modificări condiţiilor de validitate a actelor întocmite sub imperiul legii anterioare, pentru că ar însemna să retroactiveze ceea este inacceptabil potrivit art.1 şi art. 15 alin.(2) din României. Principiul neretroactivităţii garantează un alt principiu al dreptului, cel al securităţii circuitului civil.
Or, solicitarea reclamantului de a-i fi stabilit un stagiu complet de cotizare de 10 ani prevăzut de art.47 alin. 2 din Legea nr.19/2000, în loc de 15 ani luat în calcul la data naşterii dreptului la pensie potrivit art.89 din Legea nr.3/1977, este contrară acestor principii.
Art.47 alin.(2) din Legea nr.19/2000 invocat de reclamant este reţinut greşit de prima instanţă deoarece este aplicabil doar în cazul persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a actului normativ mai sus menţionat, pentru celelalte persoane stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual şi implicit, a pensie fiind cel dat de Legea nr.3/1977, HG. nr. 610/1990, respectiv 15 ani pentru bărbaţi.
Prin recalcularea drepturilor la pensie prevăzută de OUG nr. 4/2005 nu se poate aduce atingere acestor principii constituţionale.
Recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, la care face trimitere art. 2 din OUG nr.4/2005 nu poate fi interpretată decât în sensul aplicării corespunzătoare a unor reguli stabilite de Legea nr.19/2000 sub aspectul modului de calcul, al valorificării unor perioade sau venituri. În acest sens este şi metodologia de recalculare, stabilită prin HG. nr.1550/2004.
Prin recalculare nu se pot schimba, însă, acele condiţii ce constituie condiţii de deschidere a dreptului de pensie, cum sunt vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare. Intenţia legiuitorului în acest sens este clară şi lipsită de echivoc, fiind exprimată în art. 4 din OUG. nr.4/2005 şi în HG.nr.1550/2004 care prevede în art. 2 că „ (1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare. (…) (3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. (4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.
Condiţiile de pensionare sunt analizate de instituţia competentă la momentul depunerii cererii de pensionare şi, în raport cu situaţia de fapt şi de drept, se determină dacă sunt sau nu îndeplinite aceste condiţii de deschiderii dreptului la pensie: vârsta standard de pensionare, stagiul complet de cotizare. Odată stabilite, nu mai pot fi modificate decât dacă s-ar constat că s-au produs erori în stabilirea lor (caz de revizuire a pensiei prev. de art.89 din Legea nr.19/2000), în nici un caz pentru că intervine o altă lege care prevede condiţii diferite.
Nu se poate reţine că, prin aplicarea dispoziţiilor legale de la data deschiderii dreptului la pensie se creează o , deoarece este vorba de aplicarea legii în timp. După cum cei ale căror drepturi la pensie se deschid după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 nu ar putea invoca aplicabilitatea condiţiilor mai avantajoase ale legii anterioare, nici cei ale căror drepturi au fost deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 (1.04.2001) nu pot invoca aplicabilitatea acesteia, în afară de cazurile de excepţie prevăzute de lege.
Principiul înscris în preambulul OUG. nr.4/2005 – la condiţii egale, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie – nu poate desemna decât acele condiţii, elemente realizate de cei pensionaţi în baza Legii nr.3/1977 şi cei pensionaţi în baza Legii nr.19/2000 ce pot fi comparabile în orice perioadă-de pildă veniturile. Or, aceasta nu este cazul stagiului de cotizare, expres stabilit de lege.
Faptul că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu este echivalent cu uniformitatea, ci, dimpotrivă, presupune dreptul la diferenţă de tratament juridic în situaţii diferite, a fost recunoscut constant în jurisprudenţa , care a statuat că „solicitarea autorului excepţiei, în sensul de a se institui un tratament egal pentru toţi pensionarii, indiferent de legislaţia în baza căreia li s-au stabilit drepturile de pensie, este contrară principiului neretroactivităţii legii. (…).Legislaţia ce reglementează sistemul public de pensii fiind diferită în funcţie de momentul aplicării, este evident ca şi persoanele care se înscriu la pensie să se afle în situaţii diferite, deoarece le sunt aplicabile reglementările legale în vigoare la data pensionării lor. (dec. nr.328/26.11.2002)
În acelaşi sens s-a statuat că: „ ..este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, Curtea observă că modificările succesive ale legislaţiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obţină valori diferite, în raport cu legislaţia care a fost în vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat fiind justificat de situaţia diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări. Recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităţilor reprezentate de diferenţele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferenţele menţinute până la finalizarea operaţiunilor de recalculare şi de recorelare nu contravin principiului universalităţii drepturilor şi obligaţiilor, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (1), întrucât toţi cetăţenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile în vigoare la data acordării drepturilor respective. (dec. 57/26.01.2006 Curtea Constituţională)
În acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, una dintre condiţiile existenţei unei discriminări fiind tratamentul diferenţiat al unor persoane în situaţii similare sau identice. Or, persoanele ale căror drepturi de asigurări sociale s-au deschis în baza legii anterioare, care prevedea anumite condiţii, respectiv un anumit stagiu de cotizare, nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele pensionate în temeiul Legii nr. 19/2000, care a modificat condiţiile deschiderii dreptului la pensie, aşa încât nu putem vorbi de o situaţie de discriminare în cazul intimatului, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
În ceea ce priveşte art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, este adevărat că este aplicabil şi în cazul în care sunt în discuţie drepturi de asigurări sociale, dar această prevede nu restricţionează în nici un fel libertatea statului de a decide să instituie sau nu o anumită formă de asistenţă socială sau o anumită schemă de asigurări sociale sau să aleagă felul sau cuantumul beneficiilor plătite în cadrul acestei scheme (cauza Eskelinen c. Finlandei, cauza Hasani c. Croaţiei). În acest cadru, modificarea condiţiilor de stabilire a drepturilor de asigurări sociale prin intrarea în vigoare a unei alte legi nu este de natură să aducă modificări condiţiilor de valabilitatea a actelor întocmite sub imperiul legii anterioare, pentru că ar fi retroactivă.
În cazul intimatului-reclamant, condiţiile legale aplicabile la momentul stabilirii drepturilor de pensie impuneau calcularea acestora în baza unui stagiu complet de 15 ani, iar legea nouă care a modificat stagiul nu poate fi aplicată, deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus, aceasta nu retroactivează. Acest stagiu de cotizare prevăzut de legislaţia în vigoare de la deschiderii dreptului la pensiei a fost corect valorificat de casa de pensii la recalcularea pensiei în temeiul OUG.nr.4/2005 şi HG.nr.1550/2004 (decizia nr. 117283/06.04.2006)
Intimatul nu a fost supus unui regim diferenţiat faţă de alte persoane aflate în situaţie identică sau comparabilă, legiuitorul stabilind acelaşi stagiu de cotizare pentru toarte persoanele ale căror drepturi de pensie s-au născut sub imperiul Legii nr.3/1977 fără nici o distincţie şi supunându-le unui regim de stabilire şi calcul a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalţi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de stat întemeiat pe acest act normativ. Nu putem vorbi de o discriminare în cazul reclamantului, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond,deoarece data diferită a înscrierii la pensie (înainte sau după apariţia Legii nr.19/2000) impune un tratament juridic diferenţiat.
Faţă de considerentele expuse mai sus; CURTEA, constată că soluţia primei instanţe reflectă o aplicare şi interpretare greşită a normei legale la speţa dedusă judecăţii, caz de reformare a hotărârii prev de art.304 punct 9 Cod procedură civilă;
Aşa încât în baza art.312 alin.(1) Cod procedură civilă a admis ca fondat recursul promovat de pârâtă, a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul T.I. împotriva pârâtei C.J.P Alba, ca nelegală şi netemeinică.
