– Legea nr. 19/2000: art. 47 alin. (1) lit. b), art. 481
– Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001: Anexa nr. 9
Potrivit anexei nr. 9 din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001, la care face trimitere legea, vârsta standard de pensionare a contestatorului este de 65 de ani, prin urmare, în conformitate cu art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 sus-menţionat, recurentul-contestator ar fi trebuit să aibă la data formulării cererii de pensionare vârsta de 55 de ani, condiţie pe care nu o îndeplinea.
Potrivit anexei nr. 9 din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001, la care face trimitere legea, vârsta standard de pensionare a contestatorului este de 65 de ani, prin urmare, în conformitate cu art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 sus-menţionat, recurentul-contestator ar fi trebuit să aibă la data formulării cererii de pensionare vârsta de 55 de ani, condiţie pe care nu o îndeplinea.
Susţinerile recurentului în sensul că, potrivit art. 481 din Legea nr. 19/2000 ar fi trebuit să beneficieze de reducerea maximă a vârstei de pensionare rezultate din cumularea reducerii de 10 ani cu reducerea de 1 an şi 6 luni prevăzută de art. 42 alin. (1) din aceeaşi lege nu pot fi primite, în condiţiile în care, recurentul nu a realizat stagiul complet de cotizare impus de acest din urmă text, rezultând că, în privinţa sa, cele două reduceri nu pot fi cumulate, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
(Decizia civilă nr. 92^R-CA din 21 mai 2010)
Prin sentinţa civilă nr. 237/AS din 10 februarie 2010, Tribunalul Argeş, Secţia civilă, a respins contestaţia formulată de contestatorul V.N.I. împotriva deciziei nr. R 15538 din 30 aprilie 2009 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş.
Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Argeş sub nr. 937 din 18 februarie 2009, contestatorul V.l. a solicitat înscrierea la pentru limită de vârstă -handicap accentuat.
Prin decizia nr. R/15538 din 30 aprilie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Argeş a fost respinsă cererea contestatorului de înscriere la pensie, pe motiv că nu a fost luată în calcul grupa a ll-a de muncă în perioada 20 iunie 1981 – 25 noiembrie 1992, deoarece nu a fost desfăşurată activitatea în condiţii grele, nocive şi periculoase şi nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, respectiv contestatorul are vârsta mai mică decât vârsta standard de pensionare minus 10 ani.
Din adeverinţa nr. 1453 din 3 noiembrie 1999 eliberată de SC G. Câmpulung, depusă de contestator în susţinerea cererii sale de înscriere la pensie, reiese că, în perioada 20 iunie 1981 – 25 noiembrie 1992 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii în funcţia de economist, beneficiind de grupa a ll-a de muncă conform prevederilor Ordinului nr. 969/1990 şi H.G. nr. 550/1990, art. 2 alin. (1), procent 100%.
Potrivit Ordinului nr. 969/1990 pentru perioada anterioară anului 1989, nu erau necesare buletine de determinare sau expertizare a condiţiilor de muncă, iar prin Hotărârea nr. 396 din 15 august 1990 a SC G. SA s-a aprobat trecerea întregului personal al combinatului în grupa a ll-a de muncă cu acordarea tuturor drepturilor ce decurg din aceasta.
Deci, conform carnetului de muncă, anterior anului 1989, reclamantul a desfăşurat activitate în grupa a ll-a de muncă – condiţii deosebite, o perioadă de 8 ani şi 6 luni (20 iunie 1981 – 31 decembrie 1989), pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare de 1 an şi 6 luni.
Contestatorul a solicitat înscrierea la pentru limită de vârstă – accentuat, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
S-a reţinut că la data solicitării înscrierii la pensie, acesta avea vârsta de 53 de ani şi 5 luni şi un stagiu de cotizare de 28 ani, 9 luni şi 6 zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, „persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare, prevăzute în anexa nr. 3, astfel: b) cu
10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat”.
Conform dispoziţiilor Cap. B pct. 3 din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001, „vârstele standard de pensionare şi stagiile complete şi minime de cotizare pentru femei şi bărbaţi, prevăzute în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, sunt detaliate în funcţie de luna şi anul naşterii în anexa 9 din acest ordin’’.
Astfel, faţă de anexa nr. 9, vârsta standard de pensionare a contestatorului este de 65 ani.
Deci, pentru ca acesta să poată fi înscris în categoria pensionarilor pentru limită de vârstă – handicap accentuat, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, trebuia să aibă vârsta de 55 ani.
Contestatorul a susţinut că reducerea de 1 an şi 6 luni prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 trebuia să fie cumulată cu cea de 10 ani prevăzută de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, conform art. 481 pct. 1, rezultând astfel un total de
11 ani şi 6 luni.
Această susţinere nu a fost primită, întrucât, potrivit art. 481 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, „vârsta de pensionare redusă conform alin. (1) nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art. 42, art. 43 alin. (1) sau decât vârsta rezultantă ca urmare a aplicării reducerii maxime prevăzute la art. 43 alin. (2), art. 46 şi art. 47 alin. (1), respectiv decât a reducerilor maxime de 10 ani prevăzute în anexele 4 şi 5, după caz”.
S-a reţinut că reducerea maximă prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. b) este de 10 ani, iar la data solicitării înscrierii la pensie pentru limită de vârstă – handicap accentuat contestatorul avea doar vârsta de 53 ani şi 5 luni, şi nu vârsta de 55 ani.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul V.N.I., în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., apreciind că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, precum şi faptul că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, contrar celor reţinute în sentinţa atacată, în speţă era aplicabilă vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, în condiţiile art. 47 alin. (1) şi a Ordinului M.M.S.S. nr. 340/2001, cap. B, pct. 3 potrivit căruia „vârstele standard de pensionare şi stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi sunt prevăzute în anexa nr. 3 la lege”, neexistând în lege vreo menţiune de aplicare a art. 47 alin. (1) în raport de data naşterii, aşa cum există pentru pensie anticipată şi anticipată parţială, art. 167 alin. (2).
Se mai susţine că, aşa cum rezultă din actele dosarului, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, în sensul că erau aplicabile cumulativ reducerile de vârstă standard de pensionare prevăzute de art. 42 alin. (1) şi art. 47 alin. (1) din lege.
în aceste condiţii, recurentul-contestator ar fi trebuit să beneficieze de o reducere a vârstei standard de pensionare de 11 ani şi 6 luni.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a art. 3041 C. pr. civ. şi având în vedere actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea a constatat că recursul este nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente:
Contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă în condiţii de handicap accentuat, la data acestei solicitări având vârsta de 53 ani şi 5 luni şi un stagiu de cotizare de 28 ani, 9 luni şi 6 zile.
Situaţiei de fapt invocată de contestator îi sunt aplicabile în drept dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora „persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, respectiv cu 10 ani în ceea ce-l priveşte pe contestator care a realizat cei puţin 2/3 din stagiul complet de cotizare, în condiţii de handicap accentuat”.
Deosebit, Curtea a reţinut că susţinerile recurentului în sensul că, potrivit art. 481 din Legea nr. 19/2000 ar fi trebuit să beneficieze de reducerea maximă a vârstei de pensionare rezultate din cumularea reducerii de 10 ani cu reducerea de 1 an şi 6 luni prevăzută de art. 42 alin. (1) din aceeaşi lege nu pot fi primite, în condiţiile în care recurentul nu a realizat stagiul complet de cotizare impus de acest din urmă text, rezultând că, în privinţa sa, cele două reduceri nu pot fi cumulate, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Astfel, potrivit art. 481 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, vârsta de pensionare redusă conform alin. (1), respectiv pentru asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în una sau mai multe dintre următoarele situaţii: în condiţii de muncă speciale, în condiţii de muncă deosebite, în condiţiile prevăzute de art. 47 şi art. 48, precum şi în condiţiile prevăzute de legi speciale, nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art. 42, art. 43 alin. (1) sau decât vârsta rezultată ca urmare a aplicării reducerii maxime prevăzute la art. 43 alin. (2), art. 46 şi art. 47 alin. (1), respectiv decât a reducerilor maxime de 10 ani, prevăzute în anexele 4 şi 5, după caz.
Or, aşa cum a reţinut instanţa de fond, reducerea maximă prevăzută prin textul de lege aplicabil recurentului, art. 47 alin. (1) lit. b), care nu a realizat un stagiu complet de cotizare pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 42 alin. (1), aşa cum susţine, este de 10 ani, iar acesta nu avea, la data la care a solicitat înscrierea la pensie, vârsta de 55 ani impusă de lege.
Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că prima instanţă a respins în mod corect contestaţia reclamantului şi în baza art. 312 C. pr. civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 237/AS din 10 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2356/109/2009.
