C. proc. civ., art. 60 alin. (1) Legea nr. 379/2005, art. 13 Legea nr. 84/1995, art. 167 alin. (1), (2) şi (5) H.G. nr. 2192/2004, art. 16
■ Ministerul Economiei şi Finanţelor răspunde pentru finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar şi are calitate procesuală pasivă atât sub aspectul opozabilităţii faţă de minister a hotărârii pronunţate, cât şi a executării acesteia.
■ Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar se asigură prin bugetele locale de la bugetul de stat şi din alte surse; finanţarea cuprinde atât finanţarea de bază, cât şi finanţarea complementară; cheltuielile de personal sunt incluse în finanţarea de bază.
■ Cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, este admisibilă şi în cadrul raporturilor juridice de muncă, cu caracter patri
monial, Inspectoratul şcolar şi Consiliul local neavând o acţiune în regres împotriva acestui minister.
C.A. Târgu Mureş, s. civ., confl. mun., asig. soc., min. şi fam., decizia nr. 106 din 30 ianuarie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 498 din 4.04.2007, pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului şcolar judeţean M., s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi, prin reprezentant legal Sindicatul din învăţământ T.I.M., în contradictoriu cu pârâţii Şcoala generală E.E.V., Consiliul local V., Primăria V. şi Inspectoratul şcolar judeţean M.
Pârâţii au fost obligaţi, în solidar, la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale pentru perioada 28.11.2003 – 28.11.2006, cuantificate în tabelul depus la dosar, sumele urmând a fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei.
Pârâţii Şcoala generală E.E.V. şi Inspectoratul şcolar judeţean M. au fost obligaţi să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamantei cu 2 ore săptămânal, fară diminuarea salariului.
Cererea de chemare în garanţie, formulată de Inspectoratul şcolar judeţean M., în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a fost respinsă.
Cererea de chemare în garanţie, formulată de Inspectoratul şcolar judeţean M., în contradictoriu cu , a fost admisă, obligându-1 pe acest din urmă pârât să aloce sumele necesare plăţii drepturilor reclamantei.
împotriva sentinţei pronunţate de tribunal a declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice M., solicitând modificarea sentinţei atacate şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în garanţie, ca inadmisibilă faţă de Ministerul Finanţelor Publice şi, totodată, să se constate lipsa calităţii procesuale pasive a acestui minister.
In motivarea recursului, s-a arătat că, în speţă, Ministerul Economici şi Finanţelor a fost chemat în garanţie, însă instanţa de fond a nesocotit faptul că o astfel de cerere este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă, întrucât între reclamanţi şi ceilalţi pârâţi, pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă. Mai mult, în speţă nu există legătură între cererea principală şi cererea incidentală.
Sub acest aspect, s-a arătat că, potrivit prevederilor Legii învăţământului nr. 84/1995, finanţarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ.
Astfel, legiuitorul a înţeles să atribuie responsabilitatea finanţării învăţământului preuniversitar în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.
Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere faptul că între categoriile de cheltuieli care trebuie să se asigure de la bugetul de stat pentru bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nu se regăsesc şi cele referitoare la cheltuielile de personal.
In consecinţă, s-a solicitat să se constate că Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală în cauză, întrucât rolul Ministerului Economiei şi Finanţelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget şi a proiectelor bugetelor locale.
Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 22/2002, conform cărora executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs, precum şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi, având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanţii, prin reprezentant legal Sindicatul din învăţământ T.I.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Şcoala generală E.E.V., Consiliul local V., Primăria V. şi Inspectoratul şcolar judeţean M., obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal faţă de norma didactică, pentru o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate în fiincţie de rata inflaţiei şi obligarea unităţii de învăţământ şi a inspectoratului şcolar să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
In motivarea acţiunii s-a arătat faptul că reclamanţii au o vechime în învăţământ de peste 25 de ani şi gradul didactic I, astfel că, potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997 şi ale O.G. nr. 103/1998, au dreptul la reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână, fiind îndreptăţiţi, de asemenea, la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor salariale pentru plata celor două ore efectuate în plus.
Acţiunea formulată de reclamanţi a fost admisă şi, prin sentinţa atacată, Tribunalul a dispus obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale solicitate de reclamanţi, pârâţii Şcoala generală E.E.V. şi Inspectoratul şcolar judeţean M. fiind obligaţi, totodată, să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamantei cu 2 ore săptămânal, fară diminuarea salariului.
In legătură cu cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, Curtea reţine că practica recentă în materie a statuat faptul că o atare cerere este admisibilă şi în cadrul raporturilor juridice de muncă, cu caracter patrimonial, deoarece pârâţii nu au nicio acţiune în regres împotriva acestui minister.
Această cerere este întemeiată, conform art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 şi art. 13 (Capitolul IV) al Legii nr. 379/2005, raportat la art. 60 alin. (1) C. proc. civ., chematul în garanţie răspunzând pentru finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar, potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1995, conform cărora finanţarea se asigură prin bugetele locale de la bugetul de stat şi din alte surse. Finanţarea cuprinde atât finanţarea de bază, cât si finanţarea complementară. Potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (5) din aceeaşi lege, în finanţarea de bază sunt cuprinse cheltuielile de personal.
Ca atare, Ministerul Economici şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice M., arc calitate procesuală pasivă în cauză atât sub aspectul opozabilităţii faţă de minister a hotărârii pronunţate, cât şi al executării ei de către reclamanţi.
Faţă de celc ce preccd, recursul declarat de pârât este nefondat şi, în consecinţă, a fost respins ca atare, nefiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
