Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bals , S.N.T.F.M. C.F.R. MARFA S.A. a chemat in judecata pe parata S.C. S S.A. , solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige parata la plata sumei de 12139, 67 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de repunere in circulatie a vagonului nr. 31535494306-2 si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 13.03.2008 in statia Zavideni s-a produs un accident feroviar cauzat de ruperea fusului de osie la roata nr. 5 a vagonului 31535494306-2 care apartine reclamantei, osia fiind produsa de S.C. S S.A., acest accident feroviar nefiind singurul provocat de defectele de fabricatie a osiilor.
In continuare, reclamanta a mentionat ca vagonul a fost reparat provizoriu in statia Dragasani si definitiv la atelierul de reparatii IRV Piatra Olt, unde a fost inlocuita osia.
Reclamanta a mai aratat faptul ca in procesul-verbal de constatare a defectelor nr. 734 din data de 14.03.2008 se precizeaza ca „recuperarea pagubelor inregistrate in urma evenimentului feroviar va fi suportat de SC M SA ca furnizor vagon si SC S SA ca furnizor al osiei care s-a rupt”, precum si faptul ca osia care s-a defectat era garantata de producator pentru o perioada de 5 ani incepand cu anul 2004.
In ceea ce priveste conditiile prevazute de art. 998-999 din Codul civil, reclamanta a aratat faptul ca prejudiciul a fost in cuantum de 12139,67 lei, fapta ilicita consta in producerea osiei cu o calitate inferioara celei necesare pentru functionarea optima, raportul de cauzalitate este de la sine inteles avand in vedere ca osia produsa de parata a fost cea care a cauzat prejudiciul, iar vinovatia consta in neglijenta cu care a fost produsa osia, care reprezinta cauza directa a accidentului conform raportului de investigare intocmit de Organismul de Investigare Feroviar Roman care arata atat cauzele primare cat si subiacente.
La data de 25.02.2010, parata a depus la dosarul cauzei intapinare prin care a solicitat respingerea actiunii introduse de reclamanta.
Prin intampinare s-a invocat exceptia prematuritatii introducerii cererii de chemare in judecata in conformitate cu dispozitiile art. 720 ind. 1 din Codul de procedura civila, coroborat cu prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila, invederand ca realizarea procedurii concilierii prealabile este obligatorie in conditiile strict prevazute de lege.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Parata a precizat ca actiunea in raspundere pentru defectele aparute in termenul de garantie poate fi folosita numai fata de cel ce si-a asumat o astfel de obligatie printr-un contract de vanzare-cumparare, invocand dispozitiile art. 1336 si 1337 din Codul civil. Fata de aceste imprejurari, parata a precizat ca reclamanta avea posibilitatea sa formuleze cerere de chemare in judecata numai pentru S.C. M S.A intrucat aceasta i-a transmis cu titlu oneros un drept subiectiv in legatura cu care exista obligatia de garantie.
In ceea ce priveste temeiul de drept invocat de reclamanta, respectiv art. 998-999 din Codul civil, parata a mentionat ca actiunea nu poate fi indreptata impotriva S.C. S S.A deoarece nu sunt intrunite conditiile necesare, respectiv lipseste culpa sau vinovatia in producerea evenimentului si fapta ilicita, deoarece in procesul-verbal de constatare a defectelor in termen de garantie incheiat la data de 14.03.2008, s-a precizat ca pentru defectare se face vinovat S.C. M S.A.
Parata a precizat de asemenea ca din documentele anexate rezulta ca ruperea osiei este efectul si nu cauza producerii accidentului, osia cu seria 3836632 fiind avizata din punct de chimic si mecanic in urma analizelor efectuate si a controalelor.
S-a mai precizat ca din adresa nr. 13813 din data de 07.07.2009, Organismul de Investigare Feroviar Roman a comunicat faptul ca actiunea de investigare nu a avut drept scop stabilirea vinovatiei sau a raspunderii in acest caz, emitandu-se numai recomandari de siguranta.
La data de 08.03.2010, reclamanta a depus la dosarul cauzei note de sedinta prin care a solicitat respingerea exceptiei prematuritatii ca neintemeiata avand in vedere ca dispzitiile art. 720 ind. 1 din Codul de procedura civila se refera la litigiile comerciale nu la litigiile civile, cum este litigiul de fata.
Reclamanta a solicitat instantei ca in baza rolului activ sa califice actiunea formulata in sensul ca obiectul acesteia este pretentii de natura civila nu de natura comerciala.
Reclamanta a mentionat de asemenea ca obligatia de garantie a vanzatorului SC S SA exista nu numai fata de cumparator dar si fata de subdobanditorul S.N.T.F.M. C.F.R. MARFA S.A., conform principiului “accesorium sequitur principale”.
Prin sentinta din 01.04.2010, s-a admis exceptia prematuritatii introducerii actiunii invocata de parata S.C. S S.A. si s-a respins actiunea introdusa de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFA S.A, in contradictoriu cu parata S.C. S. S.A., avand ca obiect “pretentii”, ca fiind prematur introdusa.
Instanta a calificat litigiul ca fiind de natura comerciala si nu civila, luand in considerare dispoz. art. 4 din Codul comercial in sensul ca toate obligatiile comerciantului indiferent de izvorul lor au caracter comercial chiar daca deriva din fapte ilicite ce sunt reglementate de dispzo.art.998 si urm. cod civil.
Potrivit art. 137 cod pr civila, instanta a analizat exceptia invocata de catre parata , retinand ca in cauza, devin incidente dispoz.art.720/1 cod pr civila ,potrivit carora in procesele si cererile in materia comerciala evaluabile in bani inainte de introducerea cererii de chemare in judecata , reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte , dispozitie care este conforma si cu art. 109 alin. 2 cod pr civila.
S-a apreciat ca reglementarea este imperativa si ca procedura concilierii directe este obligatorie iar reclamanta nu a facut dovada respectarii acesteia.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.M. – CFR MARFA SA , considerand-o nelegala , deoarece instanta de fond a calificat gresit obiectul cererii de chemare in judecata ca fiind de natura comerciala, desi litigiul este de natura civila , asa cum rezulta din obiectul cererii de chemare in judecata, cuprinsul actiunii si temeiul juridic invocat.
In acest sens a invederat ca prin minuta din 1 aprilie 2009 privind discutarea problemelor de practica judiciara neunitara , incheiata intre membrii comisiei de unificarea practicii judiciare din cadrul CSM cu presedintele Sectiei civile de la ICCJ cat si presedintii Sectiilor civile , conflicte de si asigurari sociale a curtilor de apel, s-a conturat opinia majoritara in sensul ca obligatia comerciantului are un caracter civil daca a luat nastere ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite prevazute de art.998 cod civil.
In ce priveste exceptia de prematuritate a introducerii cererii la instanta, aceasta este neintemeiata, deoarece dispoz.art.720/1 cod pr civila prevad doar incercare de solutionare a litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte, neexistand o sanctiune a neindeplinirii acesteia care sa confere caracterul imperativ a normei aplicate.
Pe de alta parte, concilierea directa dintre parti s-a realizat in cadrul unei alte proceduri , respectiv prin procesul verbal nr. 734 din 14.03.2008, intocmit dupa accidentul feroviar produs la data de 13.03.2008, prin care intimata parata a recunoscut culpa in producerea acestuia cat si pretentiile solicitate.
Ulterior, partile au mai incheiat un proces verbal cu nr. 735 din 14.03.2008 , la revizia de vagoane Piatra-Olt ca urmare a convocarii Sucursalei CFR Marfa Craiova.
S-a invocat si faptul ca procedura de convocare si intalnire a partilor s-a desfasurat cu celeritate, datorita obligatiilor impuse de actele normative ce reglementeaza activitatea CFR, respectiv Ordinul nr. 210/14.03.2000 emis de Ministerul Transporturilor ce aproba Instructiunile pentru prevenirea si cercetarea accidentelor si evenimentelor feroviare si care prevede expres ca aceasta cercetare se definitiveaza in termen de mult 5 zile lucratoare de la data producerii acestora.
S-a sustinut ca parata intimata a cunoscut pretentiile recurentei si le-a asumat prin semnatura reprezentantului legal la data intocmirii procesului verbal nr. 734 din 14.03.2008, fiind indeplinit scopul prevederilor art. 720/1 cod pr civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a apreciat ca acesta este intemeiat.
In ce priveste natura juridica a litigiului , se constata ca instanta de fond a considerat corect ca acesta este de natura comerciala si nu civila , avand in vedere dispozitiile art. 3 si 4 Cod comercial. Acestea instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului, mai ales cand acestea sunt datorate de un alt comerciant. Practica judiciara a statuat ca sunt comerciale nu numai obligatiile contractuale cat si cele derivand din fapte ilicite , asa sunt reglementate de art. 998 si urm. cod pr civila.
Invocarea de catre recurenta reclamanta a minutei din 1 aprilie 2009 privind discutarea problemelor de practica judiciara neunitara, nu poate fi luata in considerare , deoarece pentru instante este obligatorie, dezlegarea data problemelor de drept, prin recursul in interesul legii, reglementat de art. 329 cod pr civila.
Prin urmare, critica recurentei sub acest aspect este neintemeiata.
Sub aspectul neindeplinirii procedurii prealabile de conciliere directa, prev.de art. 720/1 cod pr civila, recursul declarat este intemeiat.
Instanta de recurs a retinut ca, in mod gresit, judecatorul fondului a considerat ca in speta actiunea societatii reclamante este inadmisibila, deoarece partea nu ar fi respectat procedura de conciliere impusa de dispoz. art. 720/1 cod pr civila, ceea ce ar constitui un fine de neprimire a cererii de chemare in judecata, raportat la art. 109 alin. 2 din acelasi cod.
Ratiunea concilierii directe este aceea de a simplifica si degreva judecatile in materie comerciala ce au ca obiect pretentii banesti, ce pot fi solutionate pe cale amiabila intr-un termen scurt , scopul fiind realizat si atunci cand incercarea de conciliere a reclamantului cu cealalta parte a avut loc in cadrul unei alte proceduri prin care partile si-au exprimat vointa in mod neechivoc.
In cauza, recurenta reclamanta, prin sucursala ei, a convocat partile implicate in accidentul feroviar produs la data de 13.03.2008 conform adresei nr. 722 din 13.03.2008 si urmarea acesteia s-a incheiat procesul verbal nr. 734 din 14.03.2008 cat si cel cu nr. 735 din aceeasi data prin care a fost cercetat accidentul , cauzele acestuia si raspunderile persoanelor juridice conform obligatiilor impuse de actele normative ce reglementeaza activitatea CFR , respectiv Ordinul MT nr. 210/14.03.2000.
Intimata parata, prin reprezentantul sau, a fost prezenta la constatari si a semnat procesul verbal.
Prin urmare, ar fi excesiv de rigida o interpretare in sensul ca in prezentul litigiu, nu s-ar fi realizat incercarea de conciliere prevazut de art. 720/1 cod pr civila, mai ales ca mijloacele si modalitatile de manifestare a vointei partilor cat si continutul concret al inscrisurilor care se incheie , nu reprezinta conditii cerute in mod imperativ de lege.
Deoarece, instanta de fond a solutionat cererea reclamantei pe cale de exceptie, fara a intra in cercetarea fondului, in temeiul art. 312 alin. 5 cod pr civila, s-a admis recursul declarat de reclamanta , s-a casat sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Data publicarii pe portal : 01.10.2010
