C.A. Ploieşti, nr. 671 din 17.07.2007
În cazul drepturilor de restante, calcularea impozitului se face în conformitate cu legislaţia în vigoare la data naşterii dreptului care este şi data datorării acestuia şi numai indexarea constituie o compensaţie, o despăgubire în bani pentru prejudiciul suferit, ce nu poate fi supusă impozitării
Prin cererea înregistrată sub nr 858/120/2007 la Tribunalul Dâmboviţa, contestatorul D.N. a chemat în judecată pe intimata C.J.P. D., solicitând a se constata că sumele de 1834 lei şi 3691 lei au fost impozitate greşit şi să fie obligată intimata la plata diferenţei de impozit.În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa 118/2006 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă şi irevocabilă, intimata a fost obligată la plata sumelor de 3691 lei reprezentând diferenţă de pe perioada aprilie-decembrie 2002 şi 1834 lei reprezentând actualizarea acestei sume.Mai arată reclamantul că suma de 3691 lei reprezentând diferenţă de pensie trebuia impozitată cu cota unică de 16%, în vigoare la data plăţii, iar suma de 1834 lei reprezentând actualizarea nu era supusă impozitării.Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (6) C.fisc., drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi virării acestuia, că faţă de această dispoziţie s-a aplicat cota de impozit prevăzută a se aplica la momentul când trebuia plătită pensia.Prin sentinţa nr. 423 din 18 aprilie 2007, Tribunalul Dâmboviţa a admis contestaţia şi a obligat intimata la recalcularea impozitului, în sensul că pentru suma de 1834 lei nu se aplică impozit, iar pentru suma de 3691 lei se aplică o cotă de 16%. De asemenea, tribunalul a obligat intimata la restituirea sumelor ce reprezintă diferenţa provenită din calcul către contestator.Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în ce priveşte suma de 1834 lei, că aceasta reprezintă o reactualizare prin aplicarea indicelui de inflaţie şi nu un din pensie, fiind, deci, o despăgubire prin care se acoperă prejudiciul suferit de contestator, sumă ce nu se supune impozitării.A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 70 alin. (1) C.fisc., orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent venitului din pensii, de a-l reţine şi a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor acestui articol, care la alin. (2) stabileşte cota de impunere la 16%. De asemenea, se reţine că nu mai există o altă reglementare a cuantumului cotei de impunere, prin alin. (6) menţionându-se doar că drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi virării acestuia.Tribunalul a concluzionat că din corelarea dispoziţiilor legale amintite şi în lipsa unei reglementări distincte pentru cota de impunere aplicabilă pensiilor restante stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti, cota de impunere este de 16%, sumele fiind plătite în anul 2006.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. D., criticând-o ca netemeinică şi nelegală, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 şi 3041C.proc.civ.În motivarea recursului se susţine că în mod eronat a fost admisă contestaţia, deoarece se încalcă prevederile art. 70 alin. (6) C.fisc. care stabilesc că drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi virării acestuia.Mai susţine recurenta că nu ar mai fi existat o asemenea prevedere dacă legiuitorul ar fi avut în intenţie să aplice cota de impunere în vigoare la data plăţii efective şi nu cea de la data datorării drepturilor.Se arată şi faptul că suma de 1834 lei nu reprezintă o despăgubire pentru un prejudiciu, ci este un accesoriu al drepturilor de pensie ce se impozitează.Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată şi motivele de recurs, curtea a constatat că recursul este fondat.Prin sentinţa 118/2006 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă şi irevocabilă, recurenta – intimată a fost obligată la plata sumelor de 3691 lei reprezentând diferenţă de pensie pe perioada aprilie-decembrie 2002 şi 1834 lei reprezentând actualizarea acestei sume, către contestatorul-intimat.Recurenta a procedat la plata acestor sume, aplicând pentru amândouă impozitul în vigoare la nivelul anului 2002.Potrivit art. 70 alin. (1) C.fisc., orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent venitului din pensii, de a-l reţine şi a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor acestui articol, care la alin. (2) stabileşte o cotă de impunere la 16%.Prin alin. (6) al aceluiaşi articol se stabileşte însă situaţia drepturilor de pensie restante şi se precizează expres că drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi virării acestuia.Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că situaţia drepturilor de pensie restante este tratată separat de situaţia veniturilor lunare din pensii, în sensul că în cazul drepturilor restante calcularea impozitului se face în conformitate cu legislaţia în vigoare la data naşterii dreptului care este şi data datorării acestuia.Prin reglementarea separată a situaţiei drepturilor de pensie restante, cu instituirea obligaţiei de a se defalca pe lunile la care se referă în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi virării lui, legiuitorul a stabilit în mod clar că se aplică baremul de impunere în vigoare în momentul la care se referă pensia, respectiv luna şi anul pentru care se achită pensia restantă.Astfel, recurenta a calculat corect impozitul aferent drepturilor de pensie restante – suma de 3691 lei – aplicând cotele de impunere aplicabile pentru 2002, cererea contestatorului-intimat fiind neîntemeiată sub acest aspect.În ce priveşte suma de 1834 lei, în mod corect instanţa de fond a constatat că aceasta are caracterul unei despăgubiri pentru un prejudiciu material suferit.Suma în discuţie reprezintă indexarea cu rata inflaţiei a diferenţelor de pensie neachitate, diferenţe ce s-au depreciat prin neachitarea lor la momentul naşterii dreptului, fiind certă existenţa unu prejudiciu material suportat de contestatorul-intimat.Indexarea constituie o compensaţie, o despăgubire în bani pentru prejudiciul suferit şi nu poate fi supusă impozitării, aşa cum stipulează art. 42 lit. b) teza a II-a C.fisc.Având în vedere cele ce preced, curtea, văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, 3041şi art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa în sensul că a înlăturat dispoziţia aplicării impozitului de 16% pentru suma de 3691 lei, pentru această sumă fiind aplicabil impozitul reglementat de dispoziţiile legale în vigoare la data când se datorau drepturile restante şi a înlăturat, de asemenea, obligarea intimatei la restituirea sumelor reprezentând diferenţele de impozit pentru suma precizată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
