Decizia civilă nr.1791 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 1571/29.08.2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost respinsă ca nefondată excepţia dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.A.R.C., în contradictoriu cu pârâta C.A.S. GALAŢI.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5538 lei cu titlu de indemnizaţie încasată necuvenit.
Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta C.A.R.C. a chemat în judecată pe pârâta C.A.S. Galaţi solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.538 lei reprezentând indemnizaţii de concedii medicale plătite salariaţilor proprii şi care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de sănătate.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în perioada noiembrie 2007 – noiembrie 2010 a achitat salariaţilor săi indemnizaţii de concedii medicale în valoare de 5.538 lei. Deşi a solicitat pârâtei restituirea acestei sume, aceasta a refuzat, cu motivarea că solicitarea de recuperare trebuia depusă în termenul de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să solicite indemnizaţia.
Mai arată reclamanta că temeiul de drept invocat de pârâtă în sprijinul acestei poziţii (art. 82 din Ordinul 60/2006 cu modificările şi completările ulterioare) se referă la termenul de 90 zile în care salariatul poate solicita indemnizaţia de concediu medical şi nu este aplicabil în situaţia de faţă.
Atât în OUG 158/2005 cât şi în normele de aplicare (O.60/2005) nu este menţionat un termen în care angajatorul poate solicita recuperarea acestor sume, de unde rezultă că cererea poate fi formulată în termenul general de prescripţie de 3 ani.
La cerere s-au anexat următoarele înscrisuri: adresa nr. R12970/20.04.2011 a C.A.S. Galaţi, adresa nr. 242/06.04.2011, certificate de concediu medical.
Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A susţinut că indemnizaţiile de concedii medicale puteau fi solicitate pe baza actelor justificative numai înlăuntrul termenului de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, potrivit art. 40 alin 1 din OUG 158/2005 şi art. 82 din Ordinul 60/32/2006. Reclamanta trebuia să depună solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa 12,centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa 18 şi,după caz,dovada achitării contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Indemnizaţiile sunt aferente perioadei noiembrie 2007-noiembrie 2010, aşa încât solicitarea din data de 07.04.2011 este făcută cu mult peste termenul legal de 90 zile.
Mai arată pârâta că termenul general de prescripţie de 3 ani era prevăzut de art. 40 din OUG 158/2005, dar prin OUG 36/2010 termenul de 3 ani a fost modificat la 90 zile.
Prin precizările depuse la data de 22.08.2011, reclamanta arată că termenul de 90 zile reprezintă perioada în care salariatul poate solicita această indemnizaţie de la plătitor şi nu termenul în care angajatorul poate să recupereze sumele reprezentând indemnizaţii plătite salariaţilor care, potrivit OUG 158/2005, se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Având în vedere că prin întâmpinare pârâta a înţeles să invoce prescripţia dreptului la acţiune, instanţa, în baza art. 137 Cod procedură civilă, s-a pronunţat cu prioritate asupra acestei excepţii, fiind respinsă pentru următoarele considerente:
Art. 38 alin 2 din OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, care arată că sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie, nu prevede un termen special de prescripţie în care angajatorul poate solicita restituirea acestor sume, de unde rezultă că se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul 167/1958.
În ceea ce priveşte termenul de 90 zile prevăzut de art. 40 din actul normativ indicat, acesta este termenul în care beneficiarul indemnizaţiei poate solicita angajatorului plata acesteia, concluzie ce rezultă din topografia articolelor de lege:
Art. 39 se referă la persoanele cărora se achită indemnizaţia: beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului, iar în cazul asiguratului decedat, soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit până la data decesului.
După ce stabileşte persoanele care sunt îndreptăţite să solicite plata indemnizaţiei, în art. 40 se prevede termenul în care aceste persoane pot să o solicite: Indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Aşadar, termenul de 90 zile nu priveşte termenul în care angajatorul poate solicita restituirea sumelor achitate în plus faţă de suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă,în această situaţie fiind aplicabil termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta a achitat salariaţilor săi indemnizaţii de asigurări sociale, conform certificatelor medicale depuse la dosar.
Cum indemnizaţia de asigurări sociale se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prin adresa nr. 242/06.04.2011, reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 5.538 lei, cerere refuzată de pârâtă.
Având în vedere dispoziţiile art. 38 reprodus anterior din care rezultă dreptul angajatorului de a recupera sumele achitate în plus faţă de contribuţia datorată la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, instanţa a apreciat cererea ca fiind întemeiată, fiind obligată pârâta la plata sumei de 5.538 lei cu titlu de indemnizaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.A.S. Galaţi criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Indemnizaţiile de concedii medicale puteau fi solicitate pe baza actelor justificative numai înlăuntrul termenului de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, aşa cum prevede art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005 şi art.82 din Ordinul nr.60/32/2006.
Reclamanta trebuia să depună la registratura C.A.S. Galaţi solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr.12, Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa 18, precum şi, dovada achitării contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea (conform art.77 alin.2 Ordinul nr.60/32/2006), în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Reclamanta a formulat această cerere la 7.04.2011 cu mult peste termenul de 90 de zile prevăzute de lege. Termenul general de prescripţie de 3 ani invocat de instanţă era prevăzut la art.40 din OUG nr.158/2005 în forma în care a fost publicată în Monitorul Oficial nr.1074/29 noiembrie 2005. Prin OUG nr.36/2010 termenul de 3 ani a fost modificat la 90 de zile.
În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent şi a celor de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii de faţă îl constituie obligarea pârâtei la plata drepturilor achitate de reclamantă, în calitate de angajator, cu titlu de indemnizaţii de concedii medicale pe perioada noiembrie 2007- noiembrie 2010. În mod corect instanţa de fond a arătat că dispoziţiile art.40 din O.U.G. nr.158/2005 „indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite”, se referă la termenul în care beneficiarii acestei indemnizaţii pot solicita aceşti bani. Textul nu se referă la termenul în care angajatorul poate recupera suma plătită de la Casa de Asigurări. Acest text a fost modificat la 26.04.2010, textul menţionat prevăzând până la această dată un termen de 3 ani şi nu de 90 de zile cum e actuala formă a articolului 40.
Chiar dacă am accepta interpretarea textului în varianta pârâtei, oricum el nu ar avea aplicabilitate în cauză decât pentru concediile acordate salariaţilor după această dată.
S-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că termenul de prescripţie aplicabil în cauză este cel de drept comun de 3 ani şi nu termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 din O.U.G. nr.158/2005.
Faţă de aceste argumente, conform art.312 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat recursul.
