PLATA PRIMELOR NEACORDATE Contracte de muncă


Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1340/2010 a Tribunalului Braşov, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Banca Comercială Română S.A. Bucureşti privind petitul doi din cererea de chemare în judecată, invocată de aceasta prin întâmpinare.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma reprezentând bonusul aferent trimestrului I din anul 2007, în cuantum de 1,5 salarii brute.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 240 euro în echivalentul lei la data plăţii, reprezentând stimulentul din fondul de participare la profitul Grupului Erste pe anul 2007.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sumele mai sus menţionate actualizate cu rata inflaţiei;

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2592,94 reprezentând cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:

Între reclamantul A.C. şi pârâta BCR-SA au existat raporturi juridice de muncă, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, reclamantul ocupând funcţia de revizor . Raporturile contractuale au încetat la data de 01.04.2007 în baza deciziei de concediere emisă în temeiul art. 55 lit b din Codul muncii. Prin urmare încetarea raporturilor de muncă s-a realizat din motive neimputabile reclamantului.

Reclamantul a susţinut faptul că după achitarea tuturor drepturilor cuvenite ca urmare a încetării contractului, a constatat că fostul angajator nu a respectat integral dispoziţiile Contractului colectiv de muncă nr. 7050/2006 şi a anexelor acestuia în sensul că nu s-a achitat de obligaţia de plată a bonusurilor trimestriale pentru anul 2007, pentru activitatea prestată precum şi ulterior a stimulentului din fondul de participare la profit.

Analizând actele depuse în probaţiune tribunalul a reţinut că în conformitate cu art. 17 alin.1 din Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă al Banca Comercială Română S.A., aplicabil pe anul 2007, „în vederea stimulării salariaţilor pentru aportul direct al acestora la realizarea obiectivelor băncii în condiţii de eficienţă şi competitivitate, aport concretizat în realizarea unor indicatori de performanţă stabiliţi pentru fiecare unitate, pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea individuală sau prin lucrări apreciate ca valoroase, dacă ţintele financiare ale Băncii Comerciale Române S.A. s-au atins, se plătesc premii în limita a 23% din fondul de salarii plătit trimestrial.”

Alin. 5 stabileşte că „Fondul de premiere se calculează şi se distribuie trimestrial la nivel de judeţ (regiune), separat pentru fiecare categorie de personal, în funcţie de indicatorii de performanţă stabiliţi conform strategiei băncii. Acest fond este împărţit după cum urmează: a), fond de premiere pentru personalul din zona corporate; b). fond de premiere pentru personalul din zona retail; c). fond de premiere pentru personalul suport (administrativ, IT, juridic, contabilitate, etc.)”.

Acelaşi text menţionează totodată şi gradul de ajustare (procentuală) a fondului de premiere în raport de gradul de realizare a indicatorilor de performanţă.

Textul art. 17 alin. 8 dispune că, datorită naturii activităţilor desfăşurate de personalul suport din centrala băncii şi din unităţile teritoriale, care nu se reflectă direct în rezultate, se vor avea în vedere şi următoarele criterii pentru distribuirea premiilor: volumul, calitatea, eficienţa muncii prestate pentru buna desfăşurare a întregii activităţi, reflectată ulterior în rezultatele unităţii teritoriale sau a compartimentului din centrală.

S-a mai dovedit că societatea pârâtă a înregistrat, potrivit situaţi financiare, un profit pe anul 2007 şi că a repartizat şi achitat în decursul aceluiaşi an bonusul prevăzut prin textul menţionat, către personalul de conducere centrală şi teritorială, precum şi pentru personalul din zonele corporate şi retail.

Societatea pârâtă nu a contestat acest fapt şi nici nu a dovedit că fondul de premiere pentru personalul suport nu putea fi stabilit datorită criteriilor obiective de evaluare a activităţii acestui personal pe anul 2007, după cum nu a infirmat – prin probele administrate – nici faptul că celorlalte categorii de personal li s-a constituit fondul de premiere în ciuda neîndeplinirii integrale a indicatorilor de performanţă.

A exclude o categorie de personal de la plata acestor bonusuri în condiţiile în care au fost stabilite şi achitate bonusuri trimestriale pentru toate celelalte categorii de personal constituie, în absenţa unui criteriu obiectiv şi a unei motivaţii justificate, constituie o situaţie discriminatorie, cu atât mai mult cu cât societatea bancară nu a făcut dovada că, din categoria personalului suport în care se încadra şi reclamanta, o parte a salariaţilor a primit acest bonus, pe considerentele menţionate în art. 17 alin. 8.

Această situaţie a făcut de altfel obiectul, astfel cum rezultă din documentaţia prezentată, a unei propuneri de luare în dezbatere, în şedinţa Comitetului Executiv, a posibilităţii de a se distribui fondul de premiere pentru anul 2007 inclusiv pentru personalul suport, conform Anexei 1.

Astfel fiind, constatându-se că în speţă nu s-a probat, pe baza criteriilor obiective induse de textul art. 17 alin. 8 din Anexa Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2007, că reclamanta nu ar fi îndeplinit în decursul anului condiţiile de acordare a bonusului trimestrial, a fost admisă cererea cu privire la plata acestui bonus, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Cât priveşte cuantificarea acestei sume, instanţa de fond a avut în vedere cuantumul maxim al premiului trimestrial acordat, care a fost stabilit la 1,5 salarii brute pentru fiecare trimestru, prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

Faţă de criteriile stabilite de art. 17 alin. 8 din Anexa 1 la contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv volumul activităţii, calitatea şi eficienţa acesteia, pârâta, contrar art. 287 Codul muncii, nefăcând dovada că reclamanta nu ar fi îndeplinit aceste criterii sau că ar fi evaluat activitatea acesteia şi rezultatul evaluării ar fi evidenţiat în mod obiectiv un grad mai redus de îndeplinire a acestor criterii de evaluare, rezultă că nu există nici un element pentru a aprecia că reclamantul ar fi avut o activitate nesatisfăcătoare şi în consecinţă ar fi trebuit să primească o primă într-un cuantum redus faţă de ceilalţi salariaţi, fiind deci justificată acordarea premiului trimestrial în cuantumul maxim prevăzut în contractul colectiv de muncă.

În ce priveşte cota din fondul de participare la profit a salariaţilor, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv Muncă al societăţii bancare pe anul 2007, care menţionează că: „Pentru activitatea desfăşurată în anul 2006, personalul Băncii Comerciale Române S.A. beneficiază de stimulent din fondul de participare la profitul societăţii în limita a 10% din profitul anului 2006 (…)”

Conform alin. 3, „nu beneficiază de participare la profit persoanele care nu mai au calitatea de salariat la data plăţii acestui drept”, însă textul alin. 4 stabileşte excepţiile de la această regulă „Prin excepţie de la prevederile alin. 3, beneficiază de participare la profit următoarele categorii de persoane: (…)

b). persoanele concediate pentru motive care nu ţin de persoana lor, determinată de desfiinţarea locului de muncă urmare dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii în condiţiile art. 65 Codul muncii”.

Societatea pârâtă nu a contestat faptul că textele redate şi-au menţinut pe deplin valabilitatea şi pe parcursul anului 2007 – când reclamanta a avut calitatea de salariat – susţinând însă că prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate aplicabil pe anul 2008, o asemenea prevedere nu mai există.

Această apărare nu are însă relevanţă, câtă vreme dreptul fostului salariat de a participa la repartizarea profitului se naşte pentru anul în care s-a obţinut profit, la data înregistrării profitului (anume, după analiza rezultatelor económico-financiare globale ale anului), iar nu pentru anul în care s-a constatat existenţa profitului.

Ori, în cauză, reclamantul a avut până la data de 01.04.2007 calitatea de salariată a societăţii bancare, încetând raporturile de muncă pentru un motiv care nu ţine de persoana salariatului , astfel că în raport de art. 19 alin. 4 din Anexa CCM nu poate fi înlăturată de la participarea la profit, pentru anul 2007.

Sunt adevărate susţinerile pârâtei aşa cum rezultă şi din prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabil, această primă trimestrială se acorda raportat la îndeplinirea obiectivelor económico-financiare ale băncii. Însă pârâta a renunţat la această condiţie acordând primele trimestriale în pofida nerealizării acestor obiective astfel cum recunoaşte chiar aceasta.

Tribunalul a reţinut şi faptul că angajatorul poate stabili potrivit propriei politici de personal acordarea unor beneficii sau prime numai unora dintre angajaţi, însă această posibilitate nu este una discreţionară întrucât ar deveni discriminatorie. Opţiunea angajatorului trebuie să fie justificată de criterii obiective, care au în vedere aspecte legate strict de competenţele profesionale şi rezultatele activităţii, neputând fi la rândul lor discriminatorii. Desigur, acest principiu are în vedere angajaţi aflaţi în situaţii comparabile sau similare. Existenţa unei situaţii comparabile sau similare pe de altă parte, trebuie determinată raportat la criteriul folosit de angajator şi obiectivul măsurii. Dacă aplicând criteriul folosit de angajator pentru a individualiza salariul care beneficiază de un anumit tratament rezultă că şi alte persoane se regăsesc în aceeaşi situaţie, atunci şi acestea au dreptul la acelaşi tratament.

Astfel, potrivit art. 5(1) din Codul Muncii, în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, în timp ce alin. (4) stabileşte că „constituie indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe”. Apoi, art.39 alin.l lit. d) din Codul Muncii stabileşte dreptul angajatului la egalitate de şanse şi de tratament.

Prin întâmpinarea formulată banca nu neagă acordarea premiilor trimestriale către celelalte categorii de salariaţi în cuantumul maxim stabilit prin Adresa DRU 1072/07.03.2007 cu diminuarea indicatorilor de performanţă stabiliţi.

Justifică neacordarea primelor pentru personalul suport de “condiţii expres prevăzute (eficienţă şi competitivitate), respectiv dacă se ating ţintele financiare şi dacă salariaţii se remarcă prin aport direct la realizarea efectivă a obiectivelor băncii”, dar omite să prezinte documente din care să rezulte analiza volumului, calităţii şi eficienţei muncii pentru personalul suport, prin raportare la dispoziţiile exprese ale art. 17 alin. 8 din Anexa 1 la Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2007.

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că banca nu a procedat la analizarea personalului suport prin prisma criteriilor expres stabilite în cadrul art. 17 alin 8 din Anexa nr. 1 a Contractului Colectiv de Muncă nr. 7050/2006, respectiv: volumul, calitatea şi eficienţa muncii, analiză care trebuia să se fi făcut la momentul acordării bonusului pentru categoriile de personal premiate/bonificate – banca prezentând o adresă din care rezultă că salariaţii personalului suport nu au fost analizaţi în anul 2007 prin prisma criteriilor cuprinse în Contractul Colectiv de Muncă.

Pârâta omite dispoziţiile art. 17, pct. 10 din Anexa 1 la Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2007 care permite ajustarea indicatorilor de performanţă, ajustare realizată pentru categoriile de personal bonificate trimestrial.

Nici o iniţiativă a angajatorului de îndeplinire tardivă a obligaţiilor asumate contractual faţă de unii salariaţi cu funcţii suport, nu o exonerează de respectarea obligaţiei de plată a bonusului şi faţă de salariaţii cu funcţii suport care au încetat raporturile de muncă cu banca, din motive neimputabile lor, şi care au prestat activitate în cadrul organizaţiei până în data de 01.01.2008.

Renunţând la condiţia îndeplinirii indicatorilor de performanţă, angajatorul nu poate să renunţe în mod discriminatoriu la această condiţie doar în privinţa unora dintre angajaţi ci trebuie să aibă în vedere toţi angajaţii.

Rămân astfel aplicabile doar criteriile stabilite în art. 17 alin. 8 din Anexa 1 la contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv volumul activităţii, calitatea acesteia şi eficienţa ei. Aceste criterii sunt însă stabilite pentru distribuirea premiilor, iar nu pentru acordarea lor.

Din probele administrate în dosar – comunicarea InfoNet a BCR-SA din data de 01.06.2008 rezultă că: ” se plăteşte salariaţilor Participarea la profit pentru anul 2007 în 18.06.2008″.

Pârâta ignoră cu desăvârşire acest document pe care l-a emis şi în baza căruia a plătit preferenţial stimulentul de 240 Euro, precum şi faptul că BCR-SA este parte a Grupului Erste din anul 2006, iar profitul BCR-SA pentru anul 2007 este consemnat ca rezultat financiar al Grupului din care banca face parte. Având în vedere cele arătate, toţi salariaţii BCR-SA din anul 2007, inclusiv reclamantul care şi-a încheiat activitatea în 01.04.2007 din motive neimputabile şi-a adus raportul nemijlocit la realizarea profitului pe anul 2007.

În cuprinsul – Informării “Infonet” din 01.06.2008 se arată că plata stimulentului de 240 Euro se va face în anumite condiţii către personalul salariat la data de 0l.06.2008, proporţional cu timpul lucrat, precum şi foştii angajaţi BCR care s-au pensionat la limită de vârstă, anticipat sau medical. Această decizie este în contradicţie cu principiile egalităţii de şanse şi tratament consacrate atât în legislaţia română, cât şi în cea comunitară, pe care angajatorul austriac este obligat să le respecte ( Austria & România sunt membre UE).

Prin bonificarea acelor persoane care au încetat raporturile de muncă prin pensionare, precum şi acelora care aveau calitatea de salariaţi la data de 0l.06.2008, proporţional cu timpul lucrat în anul 2007, angajatorul a acceptat acordarea bonusului salariaţilor angajaţi în cursul anului 2007, precum şi pensionarilor de diferite categorii. A exclus în mod conştient de la bonificaţie acei salariaţi care au încetat raporturile de muncă cu banca din motive neimputabile lor, după data de 31.12.2007, salariaţi care au prestat activitate integral în anul 2007 şi şi-au adus aportul un an întreg la rezultatele financiare ale băncii (deşi organizaţia nu le-a recunoscut meritele nici când au fost angajaţi, excluzându-i de la premiile trimestriale) şi care trebuiau să beneficieze de orice bonusuri pe care înţelegea angajatorul să le plătească, aferent anului 2007, fie că erau sau nu trecute în Contractul Colectiv de Muncă.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta SC BCR SA, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs sentinţa este criticată pentru următoarele:

1. În ceea ce priveşte plata bonusului aferent trimestrelor I-IV ale anului 2007, în cuantum de 1,5 salarii pe trimestru, se arată că aceste sume de bani au fost asigurate numai pentru personalul implicat direct în activitatea băncii, restul beneficiind de prime, abia în anul 2008, alături de personalul suport. Se arată în continuare că, premierea este o formă de stimulare a salariaţilor, pentru aportul direct pe care aceştia îl aduc la realizarea obiectivelor băncii iar acordarea cu prioritate către acest personal „direct productiv” reprezintă o formă de exercitare a drepturilor specifice angajatorului, care înţelege să premieze astfel, cu precădere anumite categorii de personal.

Nu s-a avut în vedere de către instanţa de fond, faptul că premierea a fost acordată numai pentru personalul implicat în mod direct în activitatea băncii, ceilalţi beneficiind de prime abia în anul 2008, alături de personalul suport.

Sensul acordării acestor bonificaţii a fost, stimularea salariaţilor care au obţinut rezultate deosebite în activitatea individuală sau au avut apreciate lucrări ca fiind valoroase. Rezultă că nu orice salariat, indiferent de sectorul din care face parte este îndreptăţit la obţinerea unei prime pentru anul 2007, ci numai în funcţie de meritele individuale şi de aportul direct la îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în condiţii de eficienţă.

Reclamanta şi-a fundamentat pretenţiile pe un act, intitulat, adresa DRU 1072/7.03.2007, care la momentul la care a fost emisă, nu reprezenta altceva decât o ipoteză de lucru, iar sumele stabilite în respectiva adresă, nu aveau substanţa unor valori asumate de Bancă, ci a unor valori stabilite în cadrul unui „scenariu fericit”, în care s-ar fi îndeplinit criteriile de performanţă pe categorii de funcţii.

În situaţia în care s-ar admite, că recurenta este obligată să bonifice pe toţi salariaţii, chiar dacă de principiu, salariatul ar fi îndrituit la premiile acordate din fondul de premiere, stabilit conform art. 17 din anexa I la contractul colectiv de muncă, suma nu ar fi cea pretinsă, ci una mult mai mică. Aşa cum rezultă din adresa DRU 1072/2007, referinţa se face la nivelului întregului an şi nu la nivelul celor patru trimestre. Salariaţii ce ar fi urmat să beneficieze de prime conform acestui scenariu, ar fi beneficiat de 1,5 salarii pentru anul 2007 şi nu pentru fiecare trimestru.

Faţă de împrejurarea că pentru anul 2007 la nivelul BCR nu s-au făcut evaluări individuale ale salariaţilor înregistrate în documente specifice (adresa 4171/2010) premierea acordată salariaţilor pentru acest an a avut în vedere gradul de realizare a indicatorilor stabiliţi de Bancă la nivelul fiecărui punct de lucru.

În ceea ce priveşte Sucursala Braşov, faţă de împrejurarea că gradul mediu de realizare a indicatorilor a fost de 77,27% conform adresei susmenţionate, nici nu se pune problema acordării unui premiu mai mare decât maximul stabilit prin „scenariul fericit”, astfel cum se regăseşte în adresa 1072/7.03.2007 emisă de DRU.

Se mai arată în continuarea motivelor de recurs, faptul că primele se acordă întotdeauna salariaţilor şi NU FOŞTILOR SALARIAŢI. În acest sens actul adiţional la contractul colectiv de muncă, stipulează faptul că nu beneficiază de premii persoanele care NU mai au calitatea de salariat, la data plăţii acestui drept. Acest act adiţional a fost înregistrat la Direcţia de Muncă în data de 18.09.2007 iar reclamanta şi-a încetat activitatea ca urmare a pensionării, în data de 1.11.2007, astfel că la momentul încetării raporturilor sale de muncă avea cunoştinţă deplină, cu privire la faptul că, la momentul plăţii, nu mai avea calitatea de salariat şi prin urmare pierde acest drept.

Premierea nu reprezintă un drept aprioric, ce se acordă oricărui salariat, ci un drept ce poate fi acordat în funcţie de criterii ce rezultă şi din formularea alin. 13 al art. 17 anexă, astfel cum acesta a fost adăugat prin actul adiţional nr. 1. În aceiaşi dispoziţie se precizează faptul că premiul reprezintă un mod de stimulare şi cointeresare aşa încât nimic nu obligă angajatorul să acorde o primă reclamantei, atâta vreme cât activitatea desfăşurată de aceasta, nu a fost de natură a convinge,că o stimulare ar fi meritată, şi în plus la nivel de punct de lucru indicatorii stabiliţi nu au fost realizaţi decât într-o medie de 77,2 %.

În ceea ce priveşte discriminarea, pe care a reţinut-o instanţa de fond, se arată că potrivit dispoziţiilor art. 6 din OG 137/2000, se poate considera a fi o faptă de discriminare sancţionată de lege în legătură cu raporturile de muncă, în măsura în care diferenţierea de tratament juridic a avut unul din următoarele criterii: apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie , categorie socială sau categorie defavorizată, vârstă, convingeri, sex sau orientări sexuale. Nici unul din criteriile de mai sus nu au fost dovedite şi nu pot fi considerate că există în fapta angajatorului, de a-şi exercita prerogativele sale de a stabili criteriile de acordare a bonusurilor, pentru rezultatele individuale în muncă. În plus pentru a se analiza existenţa discriminării, pe temeiul de drept invocat, ar fi trebuit să fie citat, din oficiu, în mod obligatoriu şi CNCD, lucru care nu s-a realizat în cauză.

2. Sentinţa mai este criticată şi pentru faptul că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a dispus obligarea pârâtei la plata întregii sume de 240 euro, cu titlu de participare la profitul Grupului Erste pentru anul 2007, deşi reclamanta şi-a încetat activitatea la data de 1.04.2007 iar prin acţiunea formulată a solicitat acordarea acestui bonus proporţional timpul lucrat.

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis şi sentinţa primei instanţe va fi modificată în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în baza dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a avut calitatea de salariat al recurentei pârâte, SC BCR SA, ocupând funcţia de analist risc operaţional şi conformitate, în cadrul Serviciului Administrare Riscuri al BCR, până în data de 1.04.2007, când raporturile de muncă au încetat potrivit dispoziţiilor art. 55 lit. b din codul muncii, prin acordul părţilor.

Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, pretenţiile reclamantului, reprezintă în principal, plata primei pe trimestrul I, aferentă anului 2007, în cuantum de 1,5 salarii iar pentru trimestrul IV, proporţional cu timpul lucrat, precum şi plata sumei de 240 euro, proporţional cu timpul lucrat, cu titlu de, cotă de participare la profitul Grupului ERSTE, pe anul 2007. Temeiul juridic pe care se fundamentează aceste pretenţii îl constituie dispoziţiile CCM nr.7050/2006 şi anexele acestuia, precum şi dispoziţiile art. 1073 cod civil, şi art. 8 şi 39 lit. d din codul muncii, precum şi art. 21 şi 41 din României.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 din CCM încheiat la nivelul SC BCR SA, înregistrat sub nr. 7050/2006 la Direcţia Muncii „ în vederea stimulării salariaţilor pentru aportul direct al acestora la realizarea obiectivelor băncii, în condiţii de eficienţă şi competitivitate, aport concretizat în realizarea unor indicatori de performanţă stabiliţi pentru fiecare unitate, pentru rezultate deosebite, obţinute în activitatea individuală sau prin lucrări apreciate ca valoroase, dacă ţintele financiare ale BCR s-au atins SE PLĂTESC PREMII ÎN LIMITA A 23 % din fondul de salarii plătit trimestrial. Alineatul cinci al aceluiaşi articol, stipulează faptul că, fondul de premiere se calculează şi se distribuie trimestrial la nivel de judeţ (regiune) separat pentru fiecare categorie de personal în funcţie de indicatorii de performanţă stabiliţi conform strategiei băncii, fiind împărţit pentru personalul din zona corporate, din zona retail, şi pentru personalul suport. În continuare la alineatul opt, se menţionează că datorită naturii activităţilor desfăşurate de personalul suport, din centrala băncii şi unităţile teritoriale care nu se reflectă direct în rezultate, se vor avea în vedere şi următoarele criterii pentru distribuirea premiilor, volumul, calitatea şi eficienţa muncii prestate pentru buna desfăşurare a întregii activităţi reflectată ulterior în rezultatele unităţii teritoriale sau a compartimentului centrală.

Potrivit actului adiţional la CCM nr. 7050/2006, intervenit între conducerea BCR şi Federaţia Sindicatelor Independente din BCR SA, înregistrat la data de 18.09.2007 sub nr.442 la Direcţia Muncii, art. 17 a fost modificat şi completat, în sensul că la art. 11 s-a prevăzut expres faptul că „nu beneficiază de premii persoanele care nu mai au calitatea de salariat la data plăţii acestui drept.”

În ceea ce priveşte dreptul la premiere, în sine, aşa cum a solicitat reclamantul, pretenţiile acesteia sunt nefondate. Pe parcursul anului 2007 au beneficiat de premii, potrivit dispoziţiilor art. 17 din CCM, NUMAI personalul implicat în mod direct în activitatea băncii (personalul front ofice). Astfel angajatorul a înţeles să recompenseze şi în acelaşi timp să stimuleze personalul salarizat, care prin aportul personal, pe baza meritelor individuale, sau a efortului calificat, a participat în mod DIRECT, la realizarea obiectivelor Băncii, cu alte cuvinte la obţinerea profitului scontat. Reclamantul nu numai că nu făcea parte din această categorie de personal, dar nici nu se afla într-o situaţie comparabilă cu aceştia, pentru a fi îndreptăţită să invoce discriminarea.

Din lectura dispoziţiilor art. 17 din CCM, se poate observa că scopul acordării premiilor, este acela de a stimula salariaţii pentru aportul la realizarea obiectivelor băncii, dar în acelaşi timp, se poate observa că plata, este condiţionată şi de realizarea indicatorilor de performanţă, care la personalul suport înseamnă, volumul, calitatea şi eficienţa muncii prestate.

Drepturile salariale, cum sunt primele, în speţa de faţă, nu reprezintă partea fixă a salariului, la plata căreia angajatorul este ţinut, ci reprezintă partea variabilă a salariului, pentru că se plătesc numai în raport cu performanţele individuale, rezultatele obţinute în muncă, aşa cum s-a prevăzut în CCM, pentru volumul, calitatea şi eficienţa muncii prestate, pentru buna desfăşurare a întregii activităţi reflectată ulterior în rezultatele unităţii teritoriale sau a compartimentului din centrală. Aprecierea gradului de îndeplinire al acestor criterii, este un atribut exclusiv al angajatorului.

În nenumărate decizii Curtea Constituţională a decis că „drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, NU CONSTITUIE DREPTURI FUNDAMENTALE consacrate de Constituţie, care să nu poată fi modificate sau chiar anulate”

Acordarea lor diferenţiată, ţinând seama de importanţa şi complexitatea muncii prestate, este atributul exclusiv al angajatorului. Acesta este în drept, potrivit politicii sale salariale să instituie anumite premii şi stimulente, să le diferenţieze, în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, să le modifice în diferite perioade de timp, să le suspende sau chiar să le anuleze.

Faptul că prin modificarea adusă la CCM, angajatorul a decis să acorde prime numai personalului rămas în activitate, nu reprezintă nici o discriminare, şi nici un privilegiu pentru cei rămaşi.

Tot Curtea Constituţională a decis că „principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar în situaţii egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, instituit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări”. (Decizia 414/2005, 37/2005, 148/2005, 370/2005, 398/2005 194/2006, 108/2006).

Prin urmare, dacă în cursul anului 2007, s-a asigurat plata primei pentru personalul implicat direct în activitatea băncii, în cursul lunii februarie 2008, s-a decis plata premiilor pentru anul 2007 şi către personalul de execuţie din centrală şi personalul cu funcţii de back office şi suport din reţeaua teritorială, care nu a beneficiat acest stimulent, însă cu aplicarea dispoziţiilor art. 17 din CCM, aşa cum a fost modificat. Reclamanta nu mai avea calitatea de angajată a băncii şi prin urmare nu mai beneficia de acest stimulent. În ce priveşte data scadenţei, în speţa de faţă, coincide cu data plăţii, şi nu aşa cum susţine reclamanta, la finele fiecărui trimestru, întrucât, angajatorul a putut estima realizarea obiectivelor băncii numai după încheierea anului şi după efectuarea analizei financiare a acestuia.

În ceea ce priveşte cuantumul acestui stimulent, chiar dacă dreptul în sine, pentru considerentele susmenţionate, nu mai puteau fi acordat reclamantei, cuantumul solicitat prin acţiunea introductivă, nu are nici o bază legală. Adresa DRU 1072/2007, este un act intern, care emană de la o Direcţie din cadrul Băncii, a cărei forţă juridică este echivalentă cu a unui înscris, ce nu poate modifica, în nici un caz, dispoziţiile art. 17 CCM, care stipulează un alt cuantum al premierii. (23% din fondul de SALARII PLĂTIT TRIMESTRIAL şi nu echivalentul a 1,5 salarii trimestriale).

Referitor la drepturile solicitate de reclamant cu titlu de stimulente din fondul de participare la profitul Grupului ERSTE, instanţa reţine următoarele:

Potrivit anunţului făcut prin reţeaua infoNet a băncii, Grupul ERSTE a decis acordarea unui stimulent financiar tuturor angajaţilor existenţi în cadrul membrului său din România, în cuantum de 240 euro, plată ce s-a realizat în cursul lunii iunie 2008, către toţi salariaţii care aveau calitatea de angajaţi la data de 1 iunie 2008, sau au fost pensionaţi în cursul anului 2007.

Prin urmare acest bonus, a fost acordat la iniţiativa Grupului Erste, la care angajatorul, pârât în prezenta cauză, a achiesat, iar plata s-a realizat prin intermediul acestuia, făcându-se selecţia persoanelor potrivit celor două criterii susmenţionate.

Cum reclamantului i-a încetat contractul de muncă, încă din luna aprilie a anului 2007, prin acordul părţilor, nu s-a realizat şi plata respectivului drept, întrucât nu mai avea vocaţia de a primi acest drept.

Având în vedere opinia anterior exprimată cu privire la drepturile solicitate de reclamant cu titlu de stimulente din fondul de participare la profitul Grupului ERSTE, Curtea apreciază că este de prisos analizarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct. 6 Cod procedură civilă, prin care se invocă faptul că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate pentru fondul cauzei, având în vedere că recursul urmează să fie admis şi acţiunea respinsă, se constată că nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă, astfel că se va înlătura obligaţia de plată a acestora.

Legat de excepţia lipsei calităţii procesual pasive a recurentei, faţă de ultimul capăt de cerere, mai sus evocat, prima instanţă a soluţionat în mod corect această excepţie, astfel că, sub acest aspect sentinţa va fi menţinută.

Instanţa urmează să ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

(Decizia civilă nr. 1206/M/26.10.2010)