Calitatea procesual pasivă în conflictele de muncă nu revine doar angajatorilor, ci conform art. 282, art. 284 C.muncii şi semnatarilor contractelor colective, respectiv ordonatorilor de credite ierarhici angajatorului.
Cadourile prevăzute în Contractele colective de muncă – indiferent de nivel -, nu sunt drepturi de natură salarială – salariu, premiu sau adaos – întrucât nu constituie o contraprestaţie a muncii depuse, conform art. 154 alin. (1) C.muncii , ci drepturi decurgând din raporturilor de muncă; sunt supuse astfel prescripţiei prevăzute de art. 283 lit. e) C.muncii.
Salarizarea personalului instituţiilor reorganizate prin Legea nr. 329/2009 se putea efectua conform Contractelor colective de muncă în vigoare, dar numai cu încadrarea în limitele bugetare aprobat; dispoziţiile contractelor colective în sectorul bugetar privind anumite drepturi salariale încetează de drept la intervenţia legiuitorului cu acte normative speciale în materie de salarizare contrare sau limitative acestora.
Secţia I Civilă, Decizia nr. 1703 din 23 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 998/C/19.07.2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr. 2937/62/2011, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta A.N.C.P.I., s-a admis, în parte, acțiunea principală precizată formulată de reclamanții M.E., R.D. și B.E. reprezentați de S.N. C.F. și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții A.M., A.G., A.M.L., B.V., B.C., C.Ș.F. ș.a. prin S.N. C.F. în contradictoriu cu pârâții O.C.P.I. Neamț, A.N.C.P.I. București și M.A.I. și, în consecință, a fost obligat pârâtul O.C.P.I. Neamț la plata către fiecare reclamant și intervenient a sumelor cuvenite cu titlu de stimulent rezultat din încasarea tarifului de urgență corespunzător perioadei 1.03.2010-9.04.2010, precum și la plata sumei de 800 lei reprezentând cadou de Paști pentru anul 2010, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la momentul achitării efective.
Au fost obligați pârâții A.N.C.P.I. și M.A.I. să vireze către pârâtul O.C.P.I. Neamț sumele necesare plății drepturilor salariale acordate în cauză.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.C.P.I., nu poate fi primită, având în vedere că dispozițiile art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2004 privind organizarea și funcționarea A.N.C.P.I., cu modificările și completările ulterioare, prevăd că „Directorul general este ordonator secundar de credite și reprezintă agenția pe plan național și internațional…”.
Reclamanții și intervenienții – reprezentați de S.N. C.F. sunt angajați ai O.C.P.I. Neamț și potrivit Notei de fundamentare privind necesarul de Credite Bugetare aferente cheltuielilor de personal pentru luna aprilie 2010, aceștia au dreptul la plata stimulentului rezultat din încasarea tarifului de urgență.
Art. 101 din Contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009, prevede că; „Lunar, salariații din cadrul Oficiilor de și publicitate imobiliară vor beneficia de un stimulent de până la echivalentul a două salarii de încadrare medii, calculate la nivelul Agenției. Acest stimulent se va calcula în funcție de valoarea totală a tarifelor de urgență încasate pentru fiecare oficiu în parte, prin distribuirea unui procent de 40% din această valoare , stabilit de Consiliul de conducere, cu avizul sindicatului sau, după caz, cu avizul reprezentanților salariaților” ; prin urmare, se impune admiterea acestui capăt de cerere și obligarea pârâtului OCPI la plata către fiecare reclamant și intervenient a sumelor cuvenite cu titlu mai sus arătat, corespunzător perioadei solicitate, respectiv 01.03.2010-09.04.2010.
S-a mai reținut că, potrivit art. 106 din Contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009, Agenția acordă cadouri în bani, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paști, conform Anexei 2 lit. d) pct. 3, în cuantum de 800 lei/ salariat/sărbătoare.
în cauză nu există nici una din situațiile prevăzute de art. 33 din Legea nr. 130/1996 de încetare, suspendare a Contractului colectiv de muncă nr. 1731/2009, acesta fiind aplicabil, în consecință, pârâta O.C.P.I. trebuind să plătească fiecărui reclamant și intervenient prima de Paști pe anul 2010, în cuantum de 800 lei.
Potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 „Contractele colective de muncă înregistrate la Ministerul Muncii și protecției Sociale, după caz, la Direcțiile generale de muncă și protecție socială județene sau a municipiului București, la data intrării în vigoare a prezentei legi, produc efecte până la data împlinirii termenului pe durata căruia au fost încheiate”.
Contractul colectiv de muncă prevăzut de Legea nr. 130/1996 și de C.muncii, este un act sui generis, fiind în același timp act juridic, sursă de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților și totodată izvor de drept.
Plata drepturilor bănești acordate s-a dispus a se face actualizat cu indicele de inflație, conform art. 1084 C.civ. de la data scadenței până la efectuarea plății efective. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. Scăderea puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu mai sus arătat, nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație.
Pârâților A.N.C.P. I. și M.A.I le revine obligația de a vira către pârâta O.C.P.I. Neamț sumele necesare efectuării plății drepturilor bănești acordate reclamanților și intervenienților prin prezenta hotărâre.
Instanța nu a primit capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale întrucât, potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se stabilește, în materie comercială, când debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Națională a României.
în litigiile de o altă natură decât aceea comercială, respectiv în litigiile de muncă, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%, acest nivel fiind publicat în Monitorul Oficial al României de către bancă.
Pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată a drepturilor salariale, într-adevăr reclamanții puteau pretinde de la pârâți plata dobânzii legale aferentă sumelor solicitate, potrivit textelor de lege enunțate, însă măsura cumulării sumei rezultată în urma reactualizării, cu dobânda legală, este de natură să creeze în favoarea reclamanților o îmbogățire fără justă cauză, fiindcă la reactualizarea sumelor pretinse se ține cont de nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, ajungându-se pe această cale a se evalua prejudiciul în raport de două criterii care au același regim juridic.
împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, au declarat recurs pârâții, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 2937/62/2011.
Recurentele A.N.C.P.I. București și M.A.I. au invocat în comun critici vizând greșita reținere a calității lor procesual pasive în cauză în condițiile în care nu au calitatea de angajatori, astfel încât să li se aplice dispozițiile C. muncii și Legii nr. 168/1999 sub aspectul părților în conflictele de muncă, iar Legea nr. 500/2002 nu-i obligă decât să repartizeze creditele aprobate în bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ceea ce au și făcut; de asemenea, O.G. nr. 22/2002 reglementează modul de a obligațiilor din titlurile executorii, fără a fi necesară intervenția instanței pentru stabilirea unor obligații pentru ordonatorii de credite de la nivel superior.
Pe fond s-au formulat critici de către A.N.C.P.I. București și O.C.P.I. Neamț, pârâtele susținând, în esență, că cele două drepturi solicitate, fiind încadrate în fondul de Premii nu se puteau acorda în anul 2010 conform dispozițiilor art. 30 alin. (7) raportat la art. 24 din Legea nr. 330/2009; de asemenea, față de dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, drepturile, deși prevăzute în Contractul colectiv de muncă în vigoare, nu mai puteau fi acordate dacă depășeau limita cheltuielilor de personal aprobate.
La termenul din 19.10.2011, în prezența reprezentantului recurentei A.N.C.P.I. București și a intimaților, s-a pus în discuție, din oficiu, prescrierea dreptului la acțiune de 6 luni în condițiile art. 283 alin. (1) lit. e) C.muncii pentru capătul e cerere vizând plata cadoului de Paști.
S-a acordat părților termen pentru a formula concluzii pe excepție.
Reprezentantul intimaților, în scris și oral – la termenul din 23.11.2011, a formulat concluzii de respingere a excepției întrucât cadoul de Paști se încadrează în noțiunea de „alte adaosuri” prevăzută de art. 99 lit. e) Contractul colectiv de muncă 1731/2009 și art. 155 C.muncii în noțiunea de salariu; de asemenea a fost reglementat în Contractul colectiv de muncă la Capitolul VIII – Salarizarea și alte drepturi bănești, Secțiunea 1- Drepturi salariale și nu se regăsește în sumele excluse de art. 106 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă din veniturile salariale; nu în ultimul rând, art. 55 din C.fiscal prevede obligativitatea impozitării cu titlu de venituri din salarii a tuturor veniturilor în bani/natură obținute de un salariat indiferent de denumirea lor sau forma sub care se acordă.
în combaterea excepției s-a depus practică.
Doar reprezentantul recurentei A.N.C.P.I. București a formulat concluzii orale pe excepție – în sensul admiterii sale.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate de recurenți și din oficiu conform art. 306 alin. (2) C.proc.civ., de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, art. 3041, art. 312 C.proc.civ. Curtea a constatat următoarele:
Calitatea procesual pasivă a pârâtelor A.N.C.P.I. București și M.A.I. a fost legal reținută nu în considerarea calității acestor instituții de angajatori ai reclamanților și intervenienților în nume propriu, ci în considerarea calității primea de semnatară a Contractului colectiv de muncă nr. 1731/2009 – invocat ca temei al solicitărilor – și a calității ambilor de ordonatori de credite ierarhici O.C.P.I. Neamț – calitate necontestată, ci chiar confirmată prin trimiterile la H.G. nr. 1210/2004 și O.U.G. nr. 30/2007;
Ori o astfel de constatare este susținută de art. 282 C.muncii (forma de la investirea instanței) care prevede la lit. d) că pot fi părți în conflictele de muncă alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă, de dispozițiile art. 248 C.muncii (Conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă. Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi ori din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite conflicte de drepturi) și art. 281 (Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod ), respectiv de art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007 („Ministrul internelor și reformei administrative are calitatea de ordonator principal de credite”), art. 9 H.G. nr. 1210/2004 republicată cu modificări (Directorul general este ordonator secundar de credite și reprezintă Agenția Națională pe plan național și internațional), art. 8 Legea 7/1996 republicată cu modificări (Activitatea Agenției Naționale și a unităților subordonate este finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor. Agenția Națională poate beneficia de programe cu finanțare internațională).
în ceea ce privește prescrierea de 6 luni prevăzută de art. 283 lit. e) C.muncii (invocată din oficiu de către instanța de recurs) se observă că a operat – contrar apărărilor intimaților – întrucât:
– dreptul pretins de către reclamanți cu titlu de cadou de Paști pentru anul 2010 nu este de natură salarială întrucât nu constituie conform art. 154 alin. (1) C.muncii „contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”; drepturile salariale au la bază exclusiv depusă de salariat și rezidă dintr-un contract individual de muncă;
Este real că prin contractele colective de muncă se pot acord alte drepturi bănești angajaților din sectorul bugetar, dar acestea nu constituie contraprestație a muncii prestate, ci drepturi decurgând din raporturile de muncă.Această concluzie reiese atât din prevederile art. 236 C.muncii , potrivit căreia „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicat ori în alt mod prevăzut de lege, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă”, cât și din chiar prevederile art. 55 alin. (2) lit. k) C.fiscal conform cărora „Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii”.
Calificarea ce rezidă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 106 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă nr. 1731/2009 nu poate fi primită întrucât, părțile nu pot prin convenție să deroge de la dispoziții imperative ale legii, acestea fiind nule de drept pentru fraudă la lege.
Este adevărat că art. 155 C.muncii prevede că „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”, însă în această componență nu intră noțiunea de cadou, nici prin interpretarea extensivă a noțiunii de adaos la salariu, care semnifică suma plătită salariatului în completarea salariului de bază pentru compensarea muncii ( indemnizație de conducere, spor muncă suplimentară și cumul de funcții etc. ).
Noțiunea de cadou nu se pliază nici celei de premiu, aceasta fiind lămurită de întreaga legislație de salarizare în sistem bugetar – art. 2 H.G. nr. 281/1993, art. 11 O.G. nr. 10/2008, art. 24 Legea nr. 330/2009.
De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că prin Legea nr. 330/2009 s-a prevăzut expres compunerea sistemului de salarizare (art. 11 alin. (2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar ), iar cadourile nu se regăsesc printre drepturile ce-l compun (vezi secțiunile I-IV ale Cap.III).
Așadar, termenul de salarizare se referă la acele drepturi ce decurg ca urmare a muncii efectuate – în baza contractului individual de muncă – pentru care termenul de prescripție este de 3 ani, iar termenul de alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, privește drepturile prevăzute în concret și efectiv în cuprinsul contractului colectiv de muncă, și se prescrie în termen de 6 luni.
Făcând aceste diferențieri între cele două noțiuni, respectiv de drepturi salariale și alte drepturi Curtea constată că prescripția aplicabilă în cauză este cea reglementată de art. 283 art. (1) lit. e) C.muncii; drept consecință, față de data nașterii dreptului la acțiune – mai 2010 (art. 161 C.muncii (1) Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Plata în natură a unei părți din salariu, în condițiile stabilite la art. 160, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.) – acțiunea trebuia promovată până la sfârșitul lunii noiembrie 2010; cum acțiunea s-a promovat în fața Tribunalului Brașov la 6.01.2011 și nu s-a invocat și nici dovedit vreo cauză de împiedicare obiectivă pentru nevalorificarea în termen a dreptului la acțiune, se va admite recursul și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge acțiunea vizând cadoul de Paști pe această excepție fără a mai fi necesară, în aceste împrejurări, examinarea celorlalte motive de recurs vizând fondul litigiului pentru această solicitare.
Stimulentul rezultat din încasarea tarifului de urgență, corespunzător perioadei 1.03.2010-9.04.2010, prevăzut de art. 101 al Contractului colectiv de muncă nr. 1731/2009 nu putea fi acordat – chiar în condițiile reținerii încasării tarifelor de urgență pentru respectiva perioadă – întrucât:
– prin intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009 angajatorul s-a reorganizat prin schimbarea regimului de finanțare a unor autorități sau instituții publice, prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat și finanțarea cheltuielilor de la bugetul de stat. Prin urmare, după această dată nu se mai putea dispune distribuirea prevăzută de art. 101 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă fără încălcarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002;
– deși O.U.G. nr. 1/2010 prevede la art. 1 că „salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate” mai prevede și condiția ca această salarizare să se încadreze în limita cheltuielilor de personal aprobate. Aceeași trimitere face și art. 11 din același act normativ. Ori pârâtele au dovedit, iar intimații nu au contestat, că s-au aprobat cheltuieli de personal ce au acoperit doar plata respectivului stimulent până la 1.03.2010.
Pentru acordarea acestui supliment cu încadrarea în limitele cheltuielilor de personal aprobate ar fi trebuit luate măsurile prevăzute de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2010, măsuri mult defavorabile angajaților și evitate de angajator tocmai prin neplata dreptului după epuizarea finanțării – fapt susținut de A.N.C.P.I. și necontestat de intimați.
– prevederea dreptului în Contractul colectiv de muncă nu garanta plata sa până la expirarea Contractului nr. 1731/2008 – 9.04.2010- în virtutea principiului convenției lege a părților, întrucât acea înțelegere este lege numai dacă îndeplinește și condiția respectării legii. Ori așa cum a statuat Curtea Constituțională în practica sa (Decizia nr. 292/2004, Decizia nr. 1414/2009, Decizia nr. 1250/2010) convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie, legiuitorul putând interveni din rațiuni de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective înlăturând pentru viitor dispozițiile ce nu sunt în acord cu legea.
în acest context și cea de-a doua solicitare se impunea a fi respinsă, însă pe fond.
Constatând și că nu sunt incidente alte motive de ordine publică care să fie examinate din oficiu, recursurile au fost admise, iar sentința modificată în sensul respingerii capătului de cerere privind cadoul de Pași ca prescris, iar suplimentul salarial ca nefundat.
S-a mai reținut că practica contrară depusă de intimați pe excepție nu poate atrage adoptarea acelei soluții în baza Cauzei Ștefănică c. România, întrucât vizează drepturi ale unor angajați ce nu au calitatea de bugetari, nu este majoritară, iar în majoritatea cazurilor exemplificate nu este confirmată prin hotărâri irevocabile – s-au depus hotărâri de la fond.
(Judecător Petrina Manuela Aștefănesei)
