Legea nr.174/2006, art. 2 alin. (1)
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 174 din 16 mai 2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului dlsponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii „persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Naţională a pădurilor – Romsilva, prevăzute la art. 1, ca urmare, a predării treptate a pădurilor către proprietari beneficiază de drepturile enumerate la lit. a)-b)”.
C.A. Alba-lulia, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1213 din 5 noiembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 663/07.06.2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara s-a admis acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul J.I în contradictoriu cu pârâtele D.S. Deva, A.J.O.F.M Hunedoara-Deva şi R.NA Pădurilor-ROMSILVA Bucureşti şi în consecinţă:
S-a anulat parţial decizia nr. 342 din 26.10.2006 emisă de D.S. Deva cu privire la concedierea reclamantului în temeiul art. 65 C. muncii.
S-a constatat că raporturile de muncă au încetat ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 C. muncii, coroborat cu art. 68 C. muncii şi Legea nr. 174/2006 şi a fost obligată pârâta să depună documentaţia prevăzută de Legea nr. 174/2006 la A.J.O.F.M. Hunedoara.
A fost obligată pârâta A.J.O.F.M. Hunedoara să plătească reclamantului o sumă egală cu două salarii medii nete pe economie din luna ianuarie 2006 şi venitul lunar de compensaţie, conform art. 2 din Legea nr. 174/2006.
In baza art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului, cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 324/26.10.2006 emisă de D.S Deva şi reintegrarea pe postul deţinut.
S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională D.S. Deva împotriva reclamantului pârât reconvenţional J.I şi în consecinţă:
A fost obligat reclamantul pârât reconvenţional să restituie pârâtei reclamante reconvenţionale suma de 2.936 lei net, achitată în baza art. 74 din Contractul Colectiv de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă că temeiurile de drept cuprinse în H.C.A. a Regiei Naţionale a Pădurilor indică cu certitudine că s-a avut în vedere concedierea colectivă, ca atare raporturile de muncă au încetat în cauză urmare acestei concedierii colective, în sensul art. 68 C. muncii, aşa încât reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de măsurile de protecţie prevăzute de Legea nr. 1743/2006, urmând a fi restituită suma primită în baza Contractul Colectiv de muncă pretinsă prin cererea reconvenţională.
Recursul formulat de pârâta A.J.O.F.M Hunedoara-Deva împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curte ca fondat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 174 din 16 mai 2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari „persoanele disponibi-lizate prin concedieri colective de la Regia Naţională a pădurilor-Romsilva, prevăzute la art. 1, ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari beneficiază de drepturile enumerate la lit. a-b”.
Din, titulatura şi conţinutul acestei legi reiese că măsurile de protecţie socială prevăzute de acest act normativ vizează salariaţii concediaţi pe motivul expres prevăzut de această lege specială, respectiv restituirea pădurilor către foştii proprietari. De altfel, art. 1 alin. (2) din lege menţionează expres că data concedierii într-un asemenea caz este data retrocedării terenurilor forestiere sau după caz data formării structurilor proprii de administrare sau încheierii contractelor de administrare şi de paza cu un ocol silvic.
Or, în speţă, în conţinutul deciziei de concediere nr. 324/26.10.2006 se menţionează ca temei al concedierii art. 65 şi urm. din Legea nr. 53/2003 (C. muncii), cu modificările ulterioare, art. 63, 75 şi 76 din Contractul Colectiv de muncă în vigoare, iar ca argumentare în fapt se reţine că decizia de reducere a postului este determinată de reorganizarea direcţiei, ca efect al limitării resurselor economice şi ca un proces absolut necesar pentru creşterea eficienţei activităţii.
Deci în conţinutul acestui act nu se face nicio trimitere la Legea nr. 174/2006, iar considerentele reducerii postului sunt cu totul altele decât restituirea pădurilor, cerinţă expresă reieşită din actul normativ în discuţie pentru a putea beneficia de protecţia socială oferită de această lege. Mai mult reclamantul a fost angajat pe postul de şofer şi nu de personal silvic, iar în preambulul deciziei se face trimitere la Hotărârea nr. 8/29.09.2006 a C.A.-R.N. a Pădurilor-Romsilva, prin care s-a aprobat structura economică şi funcţională a Direcţiei Silvice Deva, or prin adresa nr. 12455/2006 de comunicare a acestei hotărâri la I.T.M. Bucureşti şi federaţiei sindicale se menţionează expres că persoanele concediate beneficiază de prevederile art. 74 Contractul Colectiv de muncă
Potrivit alineatului final al art. 74 din Contractul Colectiv de muncă aceste drepturi se acordă numai salariaţilor cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, disponibilizaţi, care nu beneficiază de protecţie socială în baza unor acte normative specifice.
Argumentele instanţei de fond în sensul aplicării Legii nr. 174/2006 fundamentate pe această hotărâre, prin care s-a aprobat planul de disponibilizare a unui nr. de 55 salariaţii începând cu data de 1.11.2006 sunt greşite faţă de motivele în fapt şi de drept reţinute în decizia de concediere ce face obiectul litigiului de faţă.
Ca atare, în cauză, faţă de temeiul juridic reieşit în mod clar şi neechivoc din decizia de concediere, şi considerentele concedierii reieşite atât din actul de concediere cât şi din hotărârea care a stat la baza emiterii acestui act, reclamantului nu-i sunt aplicabile prevederile legii speciale invocate. Aşa fiind era îndreptăţit să beneficieze, potrivit art. 74 din Contractul Colectiv de muncă la o compensaţie în bani, în cuantum net, stabilită în funcţie de vechime (…); compensaţie care de altfel i-a fost acordată de angajator.
Faţă de cele ce preced, curtea constatând că soluţia primei instanţe se bazează pe aplicarea şi interpretarea greşită a legii aplicabile, motiv de reformare a hotărârii prevăzut expres de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu art. 3121 C. proc. civ., cu aplicarea art. 80 din Legea nr. 168/1999, a admis ca fondat recursul promovat de pârâta în cauză, a modificat, în parte, hotărârea în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant ca netemeinică şi nelegală.
