C.A. Ploieşti, nr. 417 din 11.05.2007
Dacă societatea se află în faliment, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective din cadrul societăţilor comerciale, nu mai beneficiază de plăţi compensatorii, de venituri de completare conform prevederilor art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul L.C. a chemat în judecată pe intimata SC E. SA, prin lichidator SC F.C. SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a deciziei nr. 18/2006, obligarea intimatei la plata a două salarii compensatorii conform C.C.M. la nivel de ramură, a unor plăţi compensatorii în baza O.U.G. nr. 8/2003 şi a cheltuielilor de judecată.În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că a fost angajatul societăţii până la data de 14 octombrie 2006, când, în baza art. 65 – 66 C.muncii i-a încetat contractul de muncă, situaţie în care intimata era obligată la plata către acesta, în cazul concedierii colective, a plăţilor compensatorii conform O.U.G. nr. 8/2003 şi a două salarii compensatorii în baza C.C.M. la nivel de unitate.La datele de 5decembrie 2006 şi 6 februarie 2007 contestatorul şi-a precizat contestaţia, solicitând obligarea intimatei la plata sumelor de 7700 RON, 659 RON şi 1652 RON reprezentând salarii compensatorii şi plăţi compensatorii calculate conform raportului de expertiză.Prin sentinţa civilă nr. 212 din 6 februarie 2007 Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia precizată, a anulat în parte decizia nr. 18 din 30 septembrie 2006 şi a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de două salarii compensatorii conform C.C.M. la nivel de ramură, obligând intimata să plătească contestatorului suma de 363 RON reprezentând salarii compensatorii conform C.C.M. la nivel de ramură şi cheltuieli de judecată. De asemenea, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de contestator privind obligarea intimatei la plăţile compensatorii în baza O.U.G. nr. 8/2003.Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în conformitate cu menţiunile din carnetul de muncă al contestatorului şi deciziei nr. 18/2006 a rezultat că acestuia i-a încetat contractul individual de muncă în baza art. 65 şi art. 67 C.muncii. S-a mai reţinut că, în raportul de expertiză s-a concluzionat că valoarea totală netă a celor două salarii compensatorii raportat la C.C.M. la nivel de unitate este de 659 RON net, în timp ce valoarea sumelor calculate în baza O.U.G. nr. 8/2003 este de 1652 RON şi de 7700 RON, precizându-se că petentul are o vechime în muncă, în unitate de 18 ani, 5 luni şi 21 zile, fiind îndreptăţit la încasarea plăţilor compensatorii prevăzute de O.U.G. nr. 8/2003, chiar în condiţiile în care societatea se află pe lista societăţilor care pot efectua concedieri colective.Cum din anul 2004 intimata a intrat în procedura de reorganizare, restructurare, în prezent aflându-se în faliment, conform art. 1, art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003 salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de venituri de completare, iar potrivit art. 22 din C.C.M. la nivel de ramură pe anii 2004-2007 aceştia au drept să încaseze o indemnizaţie de cel puţin un salariu de bază în cazul vechimii în muncă de la 1 la 10 ani şi de cel puţin 2 salarii de bază pentru o vechime de peste 10 ani, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 65-67 C.muncii. În situaţia în care concedierea nu ţine de persoana salariatului, s-a reţinut că aceştia pot beneficia şi de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de C.C.M. aplicabil.A rezultat că petentul a fost salariatul intimatei în funcţia de paznic, având o vechime de 18 ani, 5 luni şi 21 zile şi că, începând cu data de 1 octombrie 2006 i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 65, art. 67 C.muncii întrucât intimata se afla în faliment începând cu anul 2005, din motive care nu ţin de persoana acestuia, alături de alte persoane, condiţii în care contestatorul are dreptul să încaseze o indemnizaţie egală de două salarii compensatorii conform C.C.M. la nivel de ramură în valoare totală de 363 RON net, că acest drept trebuia inclus şi recunoscut prin decizia nr. 21/2006, în caz contrar decizia fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 din C.C.M. la nivel de ramură.De asemenea, s-a mai reţinut că nu poate fi avută în vedere susţinerea intimatei în sensul că nu poate fi obligată la plata salariilor compensatorii în baza C.C.M. la nivel de ramură, întrucât în art. 22 se prevede că aceste drepturi se acordă şi în cazul dizolvării, falimentului societăţii, mai ales în cazul în care a avut loc o concediere colectivă, intimata nefiind încă dizolvată şi radiată.Totodată, s-a reţinut că pretenţia contestatorului privind plata unor compensaţii potrivit O.U.G. nr. 8/2003 este neîntemieată, întrucât în prezent societatea nu se află în proces de restructurare, reorganizare, ci în faliment, caz în care o asemenea împrejurare nu care sub incidenţa O.U.G. nr. 8/2003.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul, conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă următoarele:Contestatorul L.C. invocă faptul că în mod greşit instanţa de fond a admis în parte contestaţia şi a respins capătul de cerere privind plata unor compensaţii conform O.U.G. nr. 8/2003, deoarece societatea intimată se află în proces de lichidare judiciară şi actul normativ se referă expres la aceste situaţii, sens în care instanţa a făcut o greşită aplicare a legii.În acest sens, dispoziţiile O.U.G. nr. 8/2003 se aplică şi societăţii intimate, contestatorul învederând împrejurarea că la data intrării societăţii în procedura falimentului a mai avut loc o concediere colectivă, iar salariaţii au beneficiat de plăţi compensatorii conform acestui act normativ. Apreciază recurentul contestator că a nu recunoaşte în ceea ce îl priveşte a dreptului la plăţi compensatorii ar însemna o aplicare discriminatorie a dispoziţiilor legale.Prin decizia civilă nr. 9279 din 10 mai 2006, Curtea a constatat următoarele:Referitor la recursul contestatorului, Curtea va reţine că, potrivit Proiectului de Concediere pe anul 2004, adreselor 1347/2004, 4274/2004, 4273/2004, 4271/2004, 4272/2004, procesului verbal nr. 4925/2004, a Hotărârii nr. 4781/2004, societatea pârâtă a intrat în cursul anului 2004 într-un proces de reorganizare, restructurare, conform O.U.G. nr. 8/2003, dar în prezent se află în faliment.Potrivit art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective din cadrul societăţilor comerciale, inclusiv în urma restructurării sau reorganizării, beneficiază de plăţi compensatorii, de venituri de completare.În prezent, însă, societatea nu se află în proces de restructurare sau de reorganizare, ci în faliment, caz în care nu se mai află sub incidenţa O.U.G. nr. 8/2003.Faptul că la un moment dat, în anul 2004, societatea pârâtă s-a aflat în proces de reorganizare, restructurare, ocazie cu care a figurat pe listele anexă de la O.U.G. nr. 8/2003, iar salariaţilor disponibilizaţi li s-au achitat plăţi compensatorii în baza acestui act normativ, nu înseamnă în mod automat că în speţă sunt aplicabile O.U.G. 8/2003, deoarece acest act normativ nu se aplică în cazul societăţii aflate în faliment.Prin urmare, s-a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea societăţii pârâte la plăţile compensatorii în baza O.U.G. nr. 8/2003.Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul formulat.
