Prin sentinta civila nr. 132/17.03.2005, pronuntata de (instanta) în dosarul civil nr. 485/2005 s-a admis contestatia formulata de contestatoarea X în contradictoriu cu intimata Y si în consecinta:
S-a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. A 2887/7.12.2004 si s-a dispus reintegrarea petentei pe postul detinut anterior cu plata drepturilor banesti de la data desfacerii contractului de si pâna la reintegrarea efectiva.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre , tribunalul a retinut ca petenta începând cu data de 1.03.2003 a beneficiat de concediul pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani , situatie în care se afla în data de 7.12.2004, când i-a fost emisa decizia de desfacere a contractului de munca.
Instanta, în raport de dispozitiile art. 60 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. A 2887/7.12.2004 si a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior cu plata drepturilor salariale aferente perioadei de la desfacerea contractului individual de munca si pâna la reintegrarea efectiva .
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs intimata criticând-o pentru netemeinicie, solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii contestatiei si mentinerii ca temeinica si legala a deciziei nr. A. 2887/7.12.2004.
Recursul a fost respins ca nefondat , retinându-se ca instanta de fond în mod corect a constatat nulitatea deciziei nr. A.2887/7.12.2004 , întrucât intimata a nesocotit prevederile legale privind imposibilitatea desfacerii contractului de munca pe perioada cât contestatoarea se afla în concediu pentru cresterea copilului de pâna la 2 ani, iar desfacerea contractului individual a avut loc numai o zi înainte de împlinirea acestei vârste, aspect nejustificat în nici un fel de atitudinea angajatorului.