Prin cererea înregistrată sub nr. 368/110/2010 la Tribunalul Bacău, prin rejudecare, reclamantul D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. „C.” SA Bucureşti, obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 03.01.1996 – septembrie 2001, obligarea pârâtei la plata contribuţiilor asigurărilor sociale de stat şi cheltuieli de judecată.
Prin motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al SC I. SA, ocupând funcţia de director general iar prin Decizia nr.5/1996 emisă de S.C. „C.” SA s-a dispus desfacerea contractului de muncă, decizia fiind însă anulată prin sentinţe civilă nr.2475/2000 a Judecătoriei Bacău. Prin aceiaşi sentinţă s-a dispus reintegrarea în muncă. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 8626/2001 s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor de 485.496.252 ROL reprezentând salarii nete actualizate pentru 03.01.1996-septembrie 2001 şi suma de 441,480 lei indemnizaţie de concediu de odihnă şi de concediu medical.. Cum ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 8626/2001 s-au operat modificările în cartea de muncă şi au rezultat salarii superioare celor avute iniţial, se impune plata diferenţelor salariale aferente perioadei 03.01.1996-septembrie 2001 şi care nu au fost avute în vedere la momentul pronunţării sentinţei sus-menţionate.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât se impune a se constata, cu precădere, incidenţa autorităţii de lucru judecat, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi de asemenea a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. A susţinut pârâta că obiectul prezentei cauze este acelaşi cu cel al acţiunii solicitate prin sentinţa civilă nr.8626/07.11.2001 a Judecătoriei Bacău, că, în fapt reclamantul a fost salariatul SC I. SA şi nu al pârâtei S.C. „C.” SA şi că sunt incidente dispoziţiile art.166, alin.1 Codul Muncii, fiind împlinit termenul de 3 ani pentru recuperarea sumelor constând în drepturi salariale.
În susţinerea acţiunii şi respectiv combaterea acesteia, părţile au solicitat proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr.755/06.05.2009 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi acţiunea fost respinsă în consecinţă.
Împotriva acestei sentinţe s-a promovat recurs şi prin decizia nr. 1499/30.11.2009 a Curţii de Apel Bacău sentinţa civilă nr.755/06.05.2009 a fost casată şi cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Bacău unde a fost înregistrată sub nr. 368/110/2010.
În cuprinsul deciziei nr.1499/2009 se arată că pârâta S.C. „C.” SA are calitate procesuală pasivă deoarece prin sentinţa civilă nr.2475/2000 s-a dispus anularea deciziei şi reintegrarea în funcţie a reclamantului, decizie pronunţată în contradictoriu şi cu S.C. „C.” SA, iar ulterior, sentinţa civilă nr.8626/2001 a dispus obligarea pârâtei în cauză la plata salariilor reactualizate.
Faţă de decizia sus-menţionată, instanţa, în rejudecare, nu va mai analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive aceasta fiind soluţionată irevocabil în sensul respingerii ei, prin decizia civilă nr. 1499/30.11.2009 a Curţii de Apel Bacău.
Analizând excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului la acţiune tribunalul reţine :
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat aceasta nu este incidentă deoarece potrivit acţiunii formulate, reclamantul nu solicită drepturile
salariale pentru perioada 03.01.1996-septembrie 2001 ci diferenţele rezultate din împrejurarea că ulterior, completării carnetului de muncă, a constatat că interveniseră majorări salariale, or aceste majorări nu au fost avute în vedere la expertiza administrată în dosarul nr. 11057/1999 şi nici la pronunţarea sentinţei civile nr. 8626/2001 a Judecătoriei Bacău.
Întrucât, ulterior pronunţării sentinţei nr.2475/2000, care a dispus reintegrarea, au existat majorări salariale corespunzător funcţiei pe care a deţinut-o reclamantul şi cum aceste majorări nu au fost avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr.862/62001 nu ne aflăm în prezenţa unei identităţi de obiect şi nici de cauză.
De altfel, reclamantul a depus copia carnetului de muncă şi din analiza salariului de bază rezultă că acesta este de 459.300 lei cât este consemnat şi în expertiza care a stat la baza emiterii sentinţei civile nr.8626/2001 ( fl.17 dosar 4947/110/2008 şi fl.64 dosar 11057/1999), deşi, ulterior, salariul de bază a fost indexat şi în consecinţă completată cartea de muncă ( fl.18 dosarul nr. 4947/110/2008) or reclamantul solicită tocmai aceste diferenţe care fiind operate ulterior în carnetul de muncă nu au făcut obiectul sentinţei anterioare.
Raportat la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, Tribunalul reţine că această excepţie este incidentă şi aceasta întrucât dreptul la acţiune în solicitate a diferenţelor, a indexărilor operate la salariul de bază s-a născut la momentul acordării acestor indexări şi nicidecum la momentul la care s-a completat carnetul de muncă în 2005.
Majorările salariale au avut la bază dispoziţiile legale şi astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă ( fl.18-20) au făcut obiectul unor hotărâri şi decizii la nivelul unităţii cuprinse între 1994 – 2001.
Ca urmare, dreptul la indexările solicitate s-a născut în momentul acordării lor şi nicidecum la momentul completării carnetului de muncă, aşa cum susţine reclamantul.
În consecinţă, raportat la dispoziţiile art.166 din Legea nr.53/2003, Tribunalul va admite excepţia prescripţiei întrucât dreptul la acţiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care indexările erau datorate, or la momentul introducerii acţiunii 14.07.2008, dreptul la acţiune era împlinit
În consecinţă acţiunea va fi respinsă ca prescrisă.
