Culpa angajatorului. Exonerarea de răspundere a gestionarului
C. muncii, art. 270 Legea nr. 22/1969, art. 25, art. 26
Obligaţia pârâtului privind menţinerea gestiunii nu subzistă şi după încetarea contractului de muncă, întrucât această obligaţie derivă din raportul juridic de muncă şi încetează o dată cu acesta.
Având în vedere culpa angajatorului, care nu a procedat la descărcarea gestiunii anterior încetării raportului de muncă, lipsurile constatate printr-un inventar întocmit ulterior nu pot fi impu
tate salariatului, care nu a mai asigurat paza materială a gestiunii după acest moment.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
decizia civilă nr. 1971R din 31 mai 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 66/2006, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, s-a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâtul L.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat în ceea ce priveşte cantitatea de 2700 litri motorină reţinută de reclamantă drept lipsă în gestiunea pârului, că aceasta a fost relevată în
inventarul depus în corespondenţă cu o cantitate echivalentă de 5700 litri şlam de motorină, Comisa de inventariere nefacând menţiuni în privinţa existenţei unei lipse în gestiune, ci doar corelând cele două produse menţionate.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat faptul că numai începând cu 30 septembrie 2003 la determinarea zestrei de motorină din gestiunea pârâtului a fost luată în calcul şi o cantitate suplimentară de 5596 litri, zestre aferentă conductelor din exteriorul incintei, respectiv de la rampa CF şi până la depozite.
S-a reţinut, potrivit aceluiaşi raport de expertiză, că nu au fost luate în considerare pierderile înregistrate prin scurgerea sau sustragerea unor cantităţi de motorină prin spărtura identificată în conductă la finele anului 2003, în condiţiile în care chiar reclamanta a precizat că natura acestei spărturi este suspectă, fiind posibil ca pierderile efective să depăşească nivelul unor scurgeri normale cantitativ.
S-a avut în vedere că raportul de expertiză a concluzionat că înregistrările contabile ale unităţilor reclamante, privind existenţa unei lipse în gestiunea pârâtului de 5700 litri motorină la data de 3 decembrie 2004, nu corespunde cu realitatea în teren, datorită inadvertenţelor de calcul al traseelor conductelor tehnologice.
In privinţa precizării reclamantei în sensul că expertul nu putea calcula exact o zestre de pe conducte, având în vedere desele schimbări de destinaţie, prima instanţă a constatat că reclamanta a învederat şi precizat o imposibilitate obiectivă de calcul, care ar împiedica în egală măsură atât pe expert, cât şi pe reclamantă, să determine cu exactitate această zestre.
In consecinţă, s-a apreciat că cele 5700 litri motorină nu pot fi reţinute drept lipsă în gestiunea pârâtului, probele administrate în
cauză înlăturând prezumţia legală de culpă din sarcina pârâtului în ce priveşte înregistrarea acestei lipse.
In privinţa cantităţii de 217 litri benzină şi 197 litri motorină, constatate lipsă în gestiune cu ocazia inventarului din 2 martie 2005, prima instanţă a constatat că aceste lipsuri provin din diferenţe calitative constatate cu ocazia analizelor, fapt care rezultă din inventarul depus la dosar, stocul cantitativ fiind apropiat de cel scriptic.
In condiţiile în care rezervoarele au fost golite încă din noiembrie 2004 – ocazie cu care nu s-au identificat aceste lipsuri în gestiune -produsele fiind depozitate în butoaie, precum şi în condiţiile în care reclamantul nu a mai îndeplinit funcţia de gestionar din luna februarie 2005, fiind deci în imposibilitate obiectivă de a asigura paza materială a integrităţii produselor depozitate, prima instanţă a constatat că nici în privinţa cantităţilor de 197 litri motorină şi 217 litri benzină, reţinută drept lipsă în gestiune în sarcina pârâtului la data de 3 mai 2005, nu poate fi angajată răspunderea gestionarului pârât, întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine că lipsurile s-au produs în perioada în carc pârâtul avea gestiunea depozitului Urziecni, nefiind deci îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii salariatului gestionar.
împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către reclamantă, care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele motive:
Instanţa de fond a interpretat eronat probele dosarului câtă vreme, în lipsa unei descărcări de gestiune, intimatul răspundea de integritatea produselor petroliere depozitate în incinta depozitului Urziceni, sens în care, acesta trebuia să ia toate măsurile pentru integrităţii acestor produse.
Referitor la cantităţile de produs petrolier (217 litri motorină şi 117 litri benzină), depozitate în butoaie aflate în incinta depozitului Urziceni, s-a arătat că pentru acest obiectiv paza a fost asigurată în aceleaşi condiţii ca şi până la închiderea depozitului, iar intimatul avea posibilitate tehnică de a asigura integritatea produselor din incinta acestui depozit – inclusiv a celor depozitate în butoaie prin sigilarea recipientelor şi predarea în consemn personalului de pază al depozitului.
S-a susţinut că gestionarul intimat a procedat nelegal la golirea rezervoarelor, în condiţiile în care fusese numită comisie specială care să fie de faţă la efectuarea operaţiunilor de golire şi curăţare. Astfel, fapta gestionarului contravine prevederilor O.M.E.C. nr. 201/2000 în carc sunt stipulate condiţiile în carc se depozitează, manipulează, transportă şi livrează produsele petroliere, din depozite.
S-a arătat că incidentul tehnic la carc face referire fostul gestionar şi prin care se argumentează lipsurile din gestiune la produsul motorină a avut loc într-adevăr în cursul lunii octombrie 2003, însă în perioada scursă de atunci au avut loc mai multe inventare, care ar fi putut să determine eventuala lipsă a unor cantităţi de motorină, fapt care nu este consemnat în niciun procesul-verbal de inventariere. Mai mult, la data respectivă, o comisie s-a deplasat la depozitul Urziceni, constatând faptul că era decopertată conducta în cauză, existând unele suspiciuni cu privire la realitatea acestui incident tehnic. S-a invocat, totodată, inventarul realizat la data de 8 martie 2005, întocmit de o comisie de revizori contabili, care a constat o serie de lipsuri din gestiunea intimatului (217 litri motorină şi 197 litri benzină).
Prin întâmpinarea formulată de intimata s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de cătrc recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Prin cererca adresată, primei instanţe, întemeiată pe dispoziţiile art. 270 C. muncii, recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 20.758 lei RON, reprezentând contravaloarea produselor petroliere găsite lipsă, cu ocazia unor inventare efectuate în gestiunea acestuia, respectiv: 5700 litri benzină Premium II, în valoare de 17.068 lei RON, rezultată în urma inventarului sucursalei din 30 noiembrie 2004; 197 litri benzină şi 217 litri motorină, rezultată în urma inventarului comisiei de revizori din 8 martie 2005.
Este de necontestat faptul că art. 25 din Legea nr. 22/1969 instituie în sarcina gestionarului o prezumţie relativă de culpă în ceea ce priveşte lipsurile din gestiunea sa, însă, în speţă, intimatul-pârât, prin probele administrate în cauză, a răsturnat această prezumţie simplă. Astfel, prin procesul-verbal din 2 octombrie 2003, s-a dovedit faptul că s-a semnalat constatarea zilnică a unei scăderi lichidului petrolier de la unul din rezervoarele depozitului Urziceni, pierderea fiind cauzată de existenţa unei fisuri în conducta tehnologică.
Apoi, prin menţiunile efectuate în caietul de măsurători şi în evidenţa stocurilor pe luna septembrie 2003, s-a demonstrat că s-au înregistrat pierderi mari în gestiunea depozitului Urziceni, care au ajuns la data de 26 septembrie 2003 la valoarea de 2443 litri motorină, calculul fiind făcut pentru o zestre la conducta de motorină de 5596 litri.
Nu s-a constatat producerea acestui accidcnt tehnic intervenit în luna octombrie 2003, caz în care nu poate fi reţinută culpa gestionarului intimat în producerea prejudiciului cauzat unităţii prin pierderea combustibilului, acesta neavând atribuţii de serviciu remedierea defecţiunilor, ci semnalarea acestora, Sucursala I fiind cea care trebuia să analizeze de urgenţă cauzele tehnice ale acestor pierderi pentru a întreprinde măsurile corespunzătoare.
Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă confirmă producerea incidentului tehnic, din luna octombrie 2003, precizând că natura spărturii din conducta petrolieră era suspectă, fără a indica însă şi persoanele care se fac vinovate de scurgerea produselor petroliere, din această fisură şi măsurile întreprinse pentru remedierea situaţiei create.
De vreme ce nu se contestată existenţa unei fisuri ale conductei tehnologice, trebuie acceptat faptul că prin această spărtură s-au scurs importante cantităţi de produse petroliere, astfel cum au fost cuantificate în raportul de expertiză efectuat în faţa primei instanţe.
In ceea ce priveşte lipsa din gestiunea pârâtului a unei cantităţi de 5700 litri motorină, constatată potrivit inventarului întocmit în data de 3 decembrie 2004, prima instanţă judicios a ţinut seama de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, carc a semnalat imposibilitate obiectivă de calcul a zestrei de pe conducte, datorită inadvertenţelor existente între evidenţele scriptice şi celc faptiec.
Expertul a redat detaliat în ce constată aceste inadvertenţe în stabilirea cantităţii exacte a zestrei de conducte cât şi a cantităţii de produs neconform (şlam), iar reclamanta nu a înţeles să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză sau să solicite efectuarea unui nou raport de expertiză, în condiţiile prevăzute de art. 212 C. proc. civ., pentru a infirma constatările expertului.
Precizările situaţiei de fapt depuse în faţa instanţei de fond fară a se solicita însă şi refacerea raportului de expertiză în raport de acesta, nu pot conduce la înlăturarea menţiunilor cuprinse în raportul de expertiză întocmit în cauză, întrucât constatările expertului fac dovadă deplină până la înscrierea în fals.
Faţă de aceste împrejurări, în lipsa administrării unui alt mijloc de probă de o valoare ştiinţifică egală cu expertiza depusă la dosar, care să infirme concluziile expertului numit de instanţă, în mod judicios prima instanţă a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză.
In privinţa lipsei în gestiune a cantităţii de 197 litri benzină şi 217 litri motorină, Curtea reţine ca şi instanţa de fond că cererca reclamantei este nefondată, întrucât inventarul care a constatat această lipsa
s-a cfectuat în data de 2 martie 2005, deci ulterior încetării raportului de muncă dintre părţi, 31 ianuarie 2005 (moment la care nu se finalizase golirea şi curăţirea rezervoarelor).
Prin urmare, nu se poate susţine că obligaţia pârâtului privind menţinerea gestiunii subzistă şi după încetarea contractului de muncă, întrucât această obligaţie derivă din raportul juridic de muncă şi încetează o dată cu acesta.
Având în vedere culpa reclamantei, care nu a procedat la descărcarea gestiunii anterior încetării raportului de muncă, Curtea apreciază că lipsurile constatate printr-un inventar întocmit ulterior nu pot fi imputate pârâtului, care nu a mai asigurată paza materială a gestiunii în intervalul 31 ianuarie – 2 martie 2005.
Pentru considerentele arătate, nefiind dovedită îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 270 C. muncii, referitoare la răspunderea materială a salariatului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
