Drepturile consacrate într-un contract trebuie considerate ca drepturi câştigate la negocierea viitorului contract, fiindcă ar trebui să existe un proces evolutiv de creştere a salariilor de la an la an ca o consecinţă a unor rezultate economice superioare.
Procesul evolutiv al salariilor ar fi afectat de rezultatele economice negative, în sensul că drepturile salariale nu mai pot fi negociate la un nivel ridicat şi nici păstrate potrivit negocierii anterioare, teoria „drepturilor câştigate” nemaiputând fi aplicată.
(Decizia civilă nr. 1048/11.03.2013)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 15.06.2011, sub nr.2992/109/2011, reclamantul O. V., împreună cu alţi reclamanţi a chemat în judecată SC OMV Petrom SA, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să-i plătească diferenţele salariale, rezultând din aplicarea dispoziţiilor art.128 – 129 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2008 şi art.89 – 90 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009 – 2011, actualizată în raport de indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală calculată la această sumă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâta a calculat în mod greşit salariul reclamanţilor, aceştia primind sume mai mici decât cele prevăzute în contractele de muncă aplicabile.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.852/21.05.2012 a respins acţiunea, iar pentru a pronunţa o astfel de soluţie a reţinut în esenţă că reclamanţilor, salariaţi ai societăţii – pârâte, le-a fost prevăzut dreptul la plata salariului calculat în raport de dispoziţiile art.128 alin.5 din Contractul Colectiv de Muncă, în sensul aplicării coeficienţilor corespunzători pe niveluri şi funcţii, potrivit anexei nr.3 bis la valoarea de referinţă de 670 lei.
De asemenea, s-a prevăzut prin acelaşi act că începând cu data de 01.02.2008, salariul minim de bază la nivel Petrom este de 700 lei.
Reclamanţii au solicitat să le fie aplicaţi coeficienţii corespunzători pe niveluri şi funcţii nu la valoarea de referinţă, ci la salariul minim, confundând cele două noţiuni, deşi dispoziţiile contractului sunt neîndoielnice.
Probele administrate în cauză au confirmat că pârâta a calculat drepturile salariale, potrivit cu dispoziţiile din contractele colective de muncă invocate de către reclamanţi.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat în termen legal recurs, din motivarea succintă a acestuia desprinzându-se următoarele critici:
– Faţă de disp.art.128 alin.5 lit.d, din C.C.M. pe unitate, pe anul 2008 şi cele ale art.89 alin.5 din acelaşi contract pe anul 2009, instanţa trebuia să constate că formula corectă de calcul a salariului tarifar în baza căruia se calculează drepturile salariale este următoarea: salariul minim pe unitate x cu coeficientul de salarizare ce cuprinde atât indicele de grilă stipulat în contractul colectiv cât şi alte drepturi salariale cuprinse în salariul tarifar.
– În mod greşit instanţa de fond a reţinut că, prin înscrisurile de la filele 62-424 ce reprezintă tabelele cu salariile reclamanţilor rezultate în urma negocierii, s-a făcut dovada plăţii către reclamanţi a salariului corect calculat.
Pentru o mai bună administrare a justiţiei, având în vedere numărul foarte mare de reclamanţi, raporturile de muncă distincte, precum şi condiţiile diferite faţă de care trebuie calculate drepturile salariale, la termenul de judecată din 14.01.2013, s-a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată pentru fiecare reclamant, înregistrându-se cererea sub nr.310/46/2013.
Prin decizia nr.1048/11.03.2013, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul O. V., împotriva sentinţei civile nr.852 din 21 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă, în dosarul nr.2992/109/2011, intimată fiind pârâta S.C. OMV PETROM S.A. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Aşa cum rezultă din acţiunea introductivă, precum şi din motivarea recursului, reclamantul susţine că, la stabilirea salariului nu i s-au aplicat corect prevederile contractului colectiv de muncă începând cu anul 2008, în sensul că trebuia să i se aplice coeficienţii de salarizare salariului de bază minim – potrivit nivelului şi funcţiei -, ci nu valorii de referinţă, angajatorul aplicând greşit prevederile art.128 şi 129 din CCM Petrom pe anul 2008.
Totodată s-a acreditat ideea încălcării de către angajator, cu prilejul stabilirii salariului pe anul 2008, a drepturilor câştigate de către reclamant, teoria drepturilor câştigate fiind invocată ca argument ce ar justifica o majorare anuală a salariului.
Dar, potrivit disp.art.128 alin.5 lit.c din CCM Petrom pe 2008, pentru anul 2008, salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienţilor corespunzători pe niveluri şi funcţii conform Anexei 3 Bis, adică aplicaţi la valoarea de 670 lei.
Art.129 din acelaşi contract reglementează aplicarea coeficienţilor minimi la valoarea de referinţă menţionată, rezultând salariile de bază minime – pe niveluri şi funcţii – cu inserarea clauzei că nu se aplică cumulativ aceşti coeficienţi cu cei din Anexa 3 Bis.
Pentru anul 2009, art.89 alin.5 din CCM Petrom prevede că salariul minim la nivel de unitate este de 715 lei şi reprezintă echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 Bis.
Din coroborarea acestor norme rezultă că salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienţilor corespunzători pe niveluri şi funcţii aplicaţi la valoarea de 670 lei şi nu la valoarea salariului minim pe unitate, cum greşit susţine recurentul, interpretarea clauzelor contractelor colective de muncă menţionate mai sus făcându-se în mod corect de către intimata SC OMV Petrom.
Valoarea de referinţă de 670 lei nu coincide cu valoarea salariului minim pe unitate, acesta fiind de 700 lei, începând cu data de 01 februarie 2008, potrivit clauzei cuprinse în art.128 alin.5 lit.d.
Pentru anul 2009, salariul de bază minim la nivel de unitate s-a convenit de către părţile contractante ale CCM, să fie de 715 lei şi este echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 Bis.
Din înscrisurile depuse la dosar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurentul are salariul individual de bază peste minimul stabilit prin clauzele contractului colectiv de muncă.
De altfel, majorarea limitelor salariale prin CCM nu presupune automat majorarea tuturor salariilor individuale ale angajaţilor, ci numai acelor ce se situau sub nivelul minim stabilit prin CCM. Tocmai pentru a beneficia de o efectivă majorare a salariilor, părţile contractante au convenit prin art.86 alin.3 din CCM pe 2009 creşterea tuturor salariilor individuale.
Nu s-ar putea susţine nici că prin modalitatea în care a fost salarizat recurentul s-ar fi nesocotit teoria drepturilor câştigate, potrivit căreia drepturile consacrate într-un contract trebuie considerate ca drepturi câştigate la negocierea viitorului contract sau la negocierea clauzelor executate; în practică, ca regulă generală, potrivit acestei teorii este un proces evolutiv de creştere a salariilor de la an la an ca o consecinţă a unor rezultate economice constant superioare.
Atunci când însă rezultate economice financiare scad, drepturile salariale nu mai pot creşte, uneori nici măcar nu mai pot fi menţinute faţă de CCM anterior, potrivit cu care convenţiile legal făcute trebuie respectate însă, numai atâta timp cât situaţia juridică rămâne neschimbată. Aşadar, nu se poate pornii de la teoria drepturilor câştigate în materia CCM dacă s-ar schimba condiţia economico-financiară în sens negativ.
În speţă, recurentul nu susţine că i s-ar fi diminuat salariul ci, evidenţiază lipsa unei creşteri substanţiale a acestuia de la an la an, ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prevederilor CCM.
Potrivit însă înscrierilor din carnetul de muncă al recurentului, rezultă că, nu numai că nu s-a înregistrat o diminuare începând cu anul 2008 a salariului acestuia, ci dimpotrivă salariul a crescut în fiecare an începând cu anul 2008.
Rezultă, aşadar, contrar susţinerilor recurentului că normele cuprinse în clauzele CCM referitoare la salarizare au fost aplicate într-o interpretare corectă de către angajator, astfel că executarea contractului s-a făcut întocmai cu negocierea, susţinerea recurentului de a i se aplica normele din contract dintr-o altă interpretare fiind neîntemeiată.
În consecinţă, pentru argumentele de mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă.
