Drepturile consacrate într-un contract trebuie considerate ca drepturi câştigate la negocierea viitorului contract, fiindcă ar trebui să existe un proces evolutiv de creştere a salariilor de la an la an ca o consecinţă a unor rezultate economice superioare.
Procesul evolutiv al salariilor ar fi afectat de rezultatele economice negative, în sensul că drepturile salariale nu mai pot fi negociate la un nivel ridicat şi nici păstrate potrivit negocierii anterioare, teoria „drepturilor câştigate” nemaiputând fi aplicată.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1048 din 11 martie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 15.06.2011, reclamantul O.V. împreună cu alți reclamanți a chemat în judecată SC OMV P. SA, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să-i plătească diferențele salariale, rezultând din aplicarea dispozițiilor art. 128-129 din CCM pe anul 2008 și art. 89-90 din CCM pe anul 2009-2011, actualizată în raport de indicele de inflație, precum și dobânda legală calculată la această sumă.
în motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta a calculat în mod greșit salariul reclamanților, aceștia primind sume mai mici decât cele prevăzute în contractele de muncă aplicabile.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 852/21.05.2012 a respins acțiunea, iar pentru a pronunța o astfel de soluție a reținut în esență că, reclamanților, salariați ai societății-pârâte, le-a fost prevăzut dreptul la plata salariului calculat în raport de dispozițiile art. 128 alin. (5) din CCM, în sensul aplicării coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții, potrivit anexei nr. 3 bis la valoarea de referință de 670 lei.
De asemenea, s-a prevăzut prin același act că începând cu data de 1.02.2008, salariul minim de bază la nivel societății este de 700 lei.
Reclamanții au solicitat să le fie aplicați coeficienții corespunzători pe niveluri și funcții nu la valoarea de referință, ci la salariul minim, confundând cele două noțiuni, deși dispozițiile contractului sunt neîndoielnice.
Probele administrate în cauză au confirmat că pârâta a calculat drepturile salariale potrivit cu dispozițiile din contractele colective de muncă invocate de către reclamanți.
împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat în termen legal recurs, din motivarea succintă a acestuia desprinzându-se următoarele critici:
Față de art. 128 alin. (5) lit. d) din CCM pe unitate pe anul 2008 și cele ale art. 89 alin. (5) din același contract pe anul 2009, instanța trebuia să constate că formula corectă de calcul al salariului tarifar în baza căruia se calculează drepturile salariale este următoarea: salariul minim pe unitate x cu coeficientul de salarizare ce cuprinde atât indicele de grilă stipulat în contractul colectiv, cât și alte drepturi salariale cuprinse în salariul tarifar.
în mod greșit instanța de fond a reținut că, prin înscrisurile ce reprezintă tabelele cu salariile reclamanților rezultate în urma negocierii, s-a făcut dovada plății către reclamanți a salariului corect calculat.
Pentru o mai bună administrare a justiției, având în vedere numărul foarte mare de reclamanți, raporturile de muncă distincte, precum și condițiile diferite față de care trebuie calculate drepturile salariale, la termenul de judecată din 14.01.2013 s-a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată pentru fiecare reclamant, înregistrându-se cererea sub nr. 310/46/2013.
Prin decizia nr. 1048/11.03.2013, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul O.V. împotriva sentinței civile nr. 852 din 21.05.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, intimată fiind pârâta SC OMV P. SA București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, precum și din motivarea recursului, reclamantul susține că la stabilirea salariului nu i s-au aplicat corect prevederile contractului colectiv de muncă începând cu anul 2008, în sensul că trebuia să i se aplice coeficienții de salarizare salariului de bază minim – potrivit nivelului și funcției -, și nu valorii de referință, angajatorul aplicând greșit prevederile art. 128 și 129 din CCM pe anul 2008.
Totodată, s-a acreditat ideea încălcării de către angajator, cu prilejul stabilirii salariului pe anul 2008, a drepturilor câștigate de către reclamant, teoria drepturilor câștigate fiind invocată ca argument ce ar justifica o majorare anuală a salariului.
Dar, potrivit art. 128 alin. (5) lit. c) din CCM pe 2008, pentru anul 2008 salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei 3 bis, adică aplicați la valoarea de 670 lei.
Art. 129 din același contract reglementează aplicarea coeficienților minimi la valoarea de referință menționată, rezultând salariile de bază minime – pe niveluri și funcții – cu inserarea clauzei că nu se aplică cumulativ acești coeficienți cu cei din Anexa 3 bis.
Pentru anul 2009, art. 89 alin. (5) din CCM prevede că salariul minim la nivel de unitate este de 715 lei și reprezintă echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 bis.
Din coroborarea acestor norme rezultă că salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții aplicați la valoarea de 670 lei, și nu la valoarea salariului minim pe unitate, cum greșit susține recurentul, interpretarea clauzelor contractelor colective de muncă menționate mai sus făcându-se în mod corect de către intimata SC OMV P.
Valoarea de referință de 670 lei nu coincide cu valoarea salariului minim pe unitate, acesta fiind de 700 lei, începând cu data de 1.02.2008, potrivit clauzei cuprinse în art. 128 alin. (5) lit. d).
Pentru anul 2009, salariul de bază minim la nivel de unitate s-a convenit de către părțile contractante ale CCM să fie de 715 lei și este echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 bis.
Din înscrisurile depuse la dosar, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul are salariul individual de bază peste minimul stabilit prin clauzele contractului colectiv de muncă.
De altfel, majorarea limitelor salariale prin CCM nu presupune automat majorarea tuturor salariilor individuale ale angajaților, ci numai a acelora ce se situau sub nivelul minim stabilit prin CCM. Tocmai pentru a beneficia de o efectivă majorare a salariilor, părțile contractante au convenit prin art. 86 alin. (3) din CCM pe 2009 creșterea tuturor salariilor individuale.
Nu s-ar putea susține nici că prin modalitatea în care a fost salarizat recurentul s-ar fi nesocotit teoria drepturilor câștigate, potrivit căreia drepturile consacrate într-un contract trebuie considerate ca drepturi câștigate la negocierea viitorului contract sau la negocierea clauzelor executate; în practică, ca regulă generală, potrivit acestei teorii este un proces evolutiv de creștere a salariilor de la an la an ca o consecință a unor rezultate economice constant superioare.
Atunci când însă rezultatele economice financiare scad, drepturile salariale nu mai pot crește, uneori nici măcar nu mai pot fi menținute față de CCM anterior, potrivit cu care convențiile legal făcute trebuie respectate, însă numai atâta timp cât situația juridică rămâne neschimbată. Așadar, nu se poate porni de la teoria drepturilor câștigate în materia CCM dacă s-ar schimba condiția economico-financiară în sens negativ.
în speță, recurentul nu susține că i s-ar fi diminuat salariul, ci evidențiază lipsa unei creșteri substanțiale a acestuia de la an la an, ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prevederilor CCM.
însă, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă al recurentului, rezultă că nu numai că nu s-a înregistrat o diminuare începând cu anul 2008 a salariului acestuia, ci, dimpotrivă, salariul a crescut în fiecare an începând cu anul 2008.
Rezultă, așadar, contrar susținerilor recurentului, că normele cuprinse în clauzele CCM referitoare la salarizare au fost aplicate într-o interpretare corectă de către angajator, astfel că executarea contractului s-a făcut întocmai cu negocierea, susținerea recurentului de a i se aplica normele din contract dintr-o altă interpretare fiind neîntemeiată.
în consecință, pentru argumentele de mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc.civ.
(Judecător Ion Rebeca)
