Premii şi sporuri. Funcţii de demnitate publică.
Persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică nu beneficiază de premii ori sporuri prevăzute de lege; preşedinţii şi vicepreşedinţii de consilii judeţene nu sunt îndreptăţiţi la încasarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare.
Potrivit art. 3 alin. 4 din OG nr. 3/2006 „pentru persoanele care ocupă funcţie de demnitate publică, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele VII/1, VII/2, VII/3 şi VII/1a, VII/2a, VII/3a precum şi în anexele nr. VII/1b, VII/2b şi VII/3 b, reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial”, iar potrivit art. 3 alin. 5 din aceeaşi ordonanţă, „în aplicarea prevederilor alin. 4 persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă precum şi de alte sporuri prevăzute de lege”.
Prin sentinţa civilă nr. 872 LMAS/18.11.2008 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul GD împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Giurgiu, prin care se solicita obligarea pârâtului la plata către reclamant a sporului pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 20 iunie 2008.
În motivarea cererii se arăta că, începând cu anul 2006, personalul angajat al aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Giurgiu beneficiază de sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază prevăzut de art. 14 din OG nr. 3/2006 şi art. 16 din OG nr. 2 /2006, spor acordat în urma măsurătorilor efectuate de către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii SA – Direcţia de Radiocomunicaţii Bucureşti, care a emis Buletinul de analize nr. 16598/2006, conform căruia angajaţii sunt expuşi la câmpuri electromagnetice cu valori ale densităţii de putere ce depăşesc nivelul de referinţă prevăzut în tabelul nr. 1 din anexa la HG nr. 1136/2006.
S-a mai arătat prin cerere că reclamantul îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi clădire afectată de aceste câmpuri electromagnetice şi că este primul expus la aceste radiaţii datorită staţiei de emisie recepţie pentru situaţii de urgenţă din maşina de serviciu pe care o foloseşte, consideră că este îndreptăţit să primească acest spor, însă acest drept nu i-a fost acordat deoarece s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3 alin. 5 din OG nr. 3/2006, potrivit cărora persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Reclamantul consideră că legiuitorul s-a referit la sporuri salariale şi nicidecum la sporuri pentru condiţii vătămătoare, ţinând cont că este afectată direct sănătatea prin expunerea la aceste câmpuri electromagnetice.
În drept, au fost invocate prevederile art. 281 şi 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Tribunalul a constatat neîntemeiată acţiunea reţinând că reclamantul ocupă în cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu o funcţie de demnitate publică începând cu data de 23 iunie 2008 (vicepreşedinte al consiliului judeţean) şi că potrivit art. 3 alin. 4 din OG nr. 3/2006, „pentru persoanele care ocupă o funcţie de demnitate publică, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele VII/1, VII/2, VII/3 şi VII/1a, VII/2a, VII/3a precum şi în anexele nr. VII/1b, VII/2b şi VII/3 b, reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial”, iar potrivit art. 3 alin. 5 din aceeaşi ordonanţă, „în aplicarea prevederilor alin. 4 persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă precum şi de alte sporuri prevăzute de lege”.
S-a mai reţinut că aceste dispoziţii legale au fost avute în vedere de către Consiliul Judeţean Giurgiu atunci când a emis dispoziţia nr. 271 din 10 noiembrie 2006 prin care a acordat şi personalului contractual sporul de 10% din salariul de bază pentru condiţii vătămătoare, nefiind incluse persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică , alese şi numite.
Susţinerea reclamantului conform căreia OG nr. 3/2006 prin art. 3 alin. 5 se referă la sporuri salariale şi nicidecum la sporuri pentru condiţii vătămătoare nu a fost reţinută de către instanţă, întrucât prin această dispoziţie legală sunt exceptate orice alte sporuri aplicate la indemnizaţia de bază prevăzute de lege, ori sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare a fost prevăzut în Hotărârea de Guvern nr. 281/1993 (art. 8) privind salarizarea personalului din unităţile bugetare ca fiind un spor salarial.
Aşadar, cum prevederile art. 3 alin. 4 şi 5 din OG. Nr. 3 /2006 prevăd în mod expres că persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică alese şi numite nu beneficiază de premii, spor vechime şi nici de alte sporuri prevăzute de lege, rezultă în mod clar că reclamantul nu poate beneficia de prevederile HG nr. 281/1993, şi anume de plata sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare cât timp ocupă funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.
Prin decizia civilă nr. 3185R/11.05.2009 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII a – a respins ca nefundat recursul declarat de reclamantul GD împotriva sentinţei civile nr. 872/18.11.2008 a Tribunalului Giurgiu.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 3 alin. 4 şi 5 din OG nr. 3/2006 persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică alese nu beneficiază de premii, spor de vechime şi nici de alte sporuri prevăzute de lege, ca atare nici reclamantul nu beneficiază de prevederile HG nr. 281/1993 cât timp ocupă o astfel de funcţie.
Nu s-a reţinut nici argumentul invocat de recurent vizând a realizată prin plata acestui spor altor categorii de angajaţi, instanţa de recurs constatând că, potrivit deciziilor , dispoziţiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că în atribuţiile instanţelor judecătoreşti intră crearea unor norme juridice care să prevadă alte drepturi decât cele avute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.
