În ceea ce priveşte orele suplimentare prestate de persoanele angajate, necompensate prin acordarea de zile libere sau prin sporuri salariale, se reţine că efectuarea acestor ore suplimentare de către angajaţi îi este imputabilă angajatorului chiar şi în situaţia în care angajaţii sunt de acord, ba chiar solicită expres prestarea orelor suplimentare în absenţa compensării acestora cu zile libere, angajatorul fiind singurul responsabil pentru modul în care se desfăşoară la punctele sale de lucru, fiind inadmisibil ca angajaţilor să le fie permis să depăşească cu atât de multe ore programul de lucru menţionat în contractul individual de muncă şi să schimbe turele aşa cum doresc ei.
Dosar nr. 34545/211/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 476/R/2012
Şedinţa publică din 25 Aprilie 2012
Completul compus din: PREŞEDINTE .. Judecător .. Judecător ..
Grefier ..
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de recurenta SCS împotriva sentinţei civile nr.18010/17.11.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cauza privind pe intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA CLUJ şi având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie .
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apărătorul ales al recurentei, av. RIM cu delegaţie la dosar, iar din partea intimatului se prezintă , DC.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul verifică competenţa generală, materială şi teritorială şi constată că are ca temei de drept a soluţiona cauza aflată pe
rol art.159/1 alin.4 rap.la art.2 pct.3 C.pr. civ.
Se constată că recursul a fost declarat în termen şi comunicat cu intimata.
Faţă de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat, ori excepţii de invocat, tribunalul acordă cuvântul părţilor în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinţei civile atacate, modificarea acesteia, în sensul admiterii plângerii contravenţionale
formulate, iar pe cale de consecinţă a se dispune în principal anularea procesului verbal de contravenţie, ca fiind nelegal şi netemeinic şi exonerarea petentei de la plata
amenzii contravenţionale în cuantum de 7500 lei; în subsidiar solicită înlocuirea pedepsei amenzii cu sancţiunea avertismentului.
Consideră că hotărârea instanţei de fond nu este legală şi temeinică, arătându-se
pe larg în motivele de recurs, de ce anume procesul verbal contestat nu este legal şi temeinic .
Consideră că procesul verbal trebuie să fie la adăpost de orice critica, dar acesta nu este nici măcar legal întocmit, deoarece nu este datat. Apoi, este imposibilă
aplicarea unei sancţiuni printr-o anexă întocmită în anul 2010, pentru o contravenţie constatată în procesul verbal întocmit in 2009.
Pe fondul cauzei, solicită a se avea în vedere că muncitorii nu au efectuat ore
suplimentare, ci au făcut schimb între ei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat, apreciind că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor legale.
De asemenea, în faţa instanţei de fond, au fost administrate mai multe probe, din care rezultă fără echivoc faptul că angajatorul este obligat să respecte dispoziţiile legale, în ceea ce priveşte programul de muncă şi orele suplimentare.
I N S T A N Ţ A
Prin sentinţa civilă nr. 18010/17.11.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă plângerea formulata de petenta SCS in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Coşbuc, nr. 2, jud. Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele :
Potrivit procesului verbal de contravenţie seria CJ NR 013661 întocmit în octombrie 2010 de ITM CLUJ petenta a fost amendata cu suma de 7500 lei pentru săvârşirea contravenţiei de a primi la munca 2 persoane fără a încheia contract de munca in form[ scrisa anterior începerii activităţii, fapta fiind săvârşita la punctul de lucru din AEROPORTUL CLUJ NAPOCA la 16 04 2010 respectiv 21 08 2010 si constatata la 13 10 2010 la sediul ITM CLUJ fiind prevăzută de art. 16 din L 53/2003.
In anexa 1, care descrie pe larg fapta, se arata că numiţii BOBOS FLORIN MARIAN si POJAR ILIE, persoanele in cauza, au început activitatea la societatea
petenta in 16 04 2010 respectiv 21 08 2010, iar contractele lor de munca au fost
încheiate ulterior
In legătura cu cea de-a doua fapta, se arata in procesul verbal ca angajatorul nu a respectat prevederile legale privind munca suplimentara in ceea ce priveşte pe numiţii MIRON GRIGORE SI LUPAS ALEXANDRU, respectiv aceştia, deşi aveau contract de munca pe 2 ore, au prestat munca in regim 12/24 h respectiv 24/48 h, iar ulterior nu au fost recompensaţi prin ore libere plătite sau prin acordarea unui spor. Se arata ca descrierea pe larg a faptei se regăseşte in anexa 1, iar fapta a fost săvârşita la punctul de lucru al petentei de pe strada BARITIU NR 1, EROILOR ,AEROPORTUL CLUJ NAPOCA
In cauza au fost audiaţi martorii petentei SURIGIU GHEORGHE SI LUPAS ALEXANDRU. Primul a declarat ca nu are cunoştinţă de numiţii BOBOS FLORIN
MARIAN, POJAR ILIE SAU GAVRILA, nu poate da detalii despre aceştia. Nu-l
identifica nici pe MIRON GHEORGHE. Pe LUPAS ALEXANDRU îl cunoaşte, ii este coleg si lucrează ca si martorul peste 240 de ore pe luna in regim de 24/48 ore, adică lucrează o zi după care urmează doua zile libere. Alte zile libere plătite nu are nici el nici LUPAS, nici sporuri, programul este in foc continuu indiferent de zilele libere, practic sunt plătiţi cit lucrează. In aceasta situaţie sunt 3 colegi, care se ajuta unul pe altul in condiţiile in care cel in cauza nu poate sa-si facă tura, respectiv face unul din ei tura colegului Aceştia sunt agenţi de pază la BANCA TRANSILVANIA de pe B-dul Eroilor din Cluj-Napoca, au permis de port arma, iar când vor sa facă schimb de tura anunţa pe superiorul lor colonel BURA GIURGIU VASILE, angajatul petentei. Martorul nu ştie exact ce tip de contract de munca are, ştie doar ca a intrat in posesia fisei fiscale pe anul 2010 a văzut ca este pontat 6 luni 2 ore pe zi, 3 luni 4 ore si ultimele 3 luni 8 ore pe zi, ştie ca primeşte bonuri de masa care insa i se scad din salariu, salariul său fiind de 820 lei.
Din declaraţia celuilalt martor a reieşit ca nu are cunoştinţă de numiţii BOBOS FLORIN MARIAN, POJAR ILIE sau GAVRILA nu poate da detalii despre aceştia. Nu-l identifica nici pe MIRON GHEORGHE. Arata ca lucrează la societatea petenta
intr-un regim de 24 ore cu 48 de ore foc continuu indiferent de week-end sau sărbători
legale Arata ca nu are alte zile libere plătite sau spor pentru ore suplimentare. Ştie ca
contravaloarea bonurilor de masa se scade din salariu. Are o înţelegere cu martorul SURIGIU si cu încă o persoana ca atunci când unul dintre aceştia nu îşi poate face tura îl înlocuieşte cel ce poate deoarece in regimul lor de munca postul trebuie sa fie mereu acoperit. Schimbul îl fac de regula fără a cere acordul nimănui.
Instanţa de fond a apreciat ca procesul verbal nu este lovit de viciile de forma arătate de petenta pentru următoarele:
Organul constatator nu este obligat sa încunoştiinţeze despre control in condiţiile in care datorită naturii acestuia el este inopinat si are ca scop detectarea
persoanelor care nu respecta legislaţia muncii .
Nu se poate retine faptul ca petenta ar fi fost vătămata in vreun fel, deoarece, aşa cum se retine in procesul verbal, reprezentantul societăţii si-a putut formula obiecţiunile care au fost consemnate in scris.
Contrar celor susţinute de petenta, procesul verbal cuprinde data la care este încheiat ea este 13 10 2010 la sediul ITM aşa cum apare la anexa 1 semnata de petenta la procesul verbal, lipsa zilei exacte din partea introductiva nefiind de natura sa atragă
vreo vătămare în sarcina petentei, aspectele legate de comunicarea procesului verbal
nepunând probleme, in speţă plângerea fiind introdusa in termen legal
Apare si data controlului. Ea este descrisa in procesul verbal adică 13 10 2010 neavând relevanţă ca nu a fost completata rubricatura in acest sens.
Este lămurita si problema punctului de lucru la care s-au identificat
neregularităţile, pentru prima contravenţie AEROPORTUL CLUJ, iar pentru cea de-a doua, punctul de lucru BANCA TRANSILVANIA DIN CLUJ NAPOCA de pe STR GHEORGE BARITIU SI EROILOR
Fapta este suficient descrisa in procesul verbal pentru a putea fi supusa controlului judecătoresc, care împreuna cu anexa 1 cuprinde detalii cu privire la aceasta, cu indicarea tuturor împrejurărilor ce permit instanţei sa procedeze la un control judicios al celor constatate
De asemenea, anexa la procesul verbal contestat este nr. 1 si nu numărul 2 care, raportat la controlul efectuat de instanţa, nu interesează.
De asemenea erorile legate de prenumele unei persoane POJAR ILIE (GRIGORE ) nu schimba datele problemei, acestea neproducând petentei vreo
vătămare, probaţiunea testimoniala fiind administrata si in raport de aceasta
inadvertenţă.
Nici aspectele legate de necompletarea/bararea unor rubrici din procesul verbal nu sunt de natura sa producă vreo vătămare petentei, menţiunile obligatorii existând, acelaşi lucru apreciindu-se si in privinţa modului in care organul constatator a intrat in posesia documentelor societăţii .
Potrivit art. 16 din L 53/2003
(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de
muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru
încheierea valabilă a contractului.
2) Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă
De asemenea potrivit art. art. 111:
(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depăşi 48 de ore pe săptămâna, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepţie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe săptămâna, cu condiţia ca media orelor de munca,
calculata pe o perioada de referinţa de 3 luni calendaristice, sa nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
—————-
(2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel naţional, se pot negocia, prin contractul
colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinţa mai
mari de 3 luni, dar care sa nu depăşească 12 luni.
—————-
(2^2) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) si (2^1) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situaţiile de suspendare a contractului
individual de muncă.
Munca suplimentară
ART. 117
(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca săptămânal, prevăzuta la art. 109, este considerata muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţa majora sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor
accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
ART. 118
(1) La solicitarea angajatorului, salariaţii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112, după caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art.
111 sau 112, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării
consecinţelor unui accident.
ART. 119
(1) Munca suplimentara se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) In aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
ART. 120
(1) In cazul in care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) in luna următoare, munca suplimentara va fi plătită
salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat in condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, după caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
Se ştie ca procesul verbal se bucura de o prezumţie relativa de legalitate aşa incit cele consemnate in procesul verbal cu privire la faptă pot fi răsturnate.
Astfel, ambele părţi respectiv atât petentul cit si organul constatator sunt chemate sa dovedească că cele reţinute in procesul verbal sunt sau nu reale in funcţie
de poziţia procesuală, acesta pentru a păstra un just echilibru in ceea ce priveşte părţile litigante.
Instanţa de fond a apreciat ca petenta nu a reuşit sa răstoarne prezumţia de
legalitate a procesului verbal.
In concret, in legătura cu prima contravenţie săvârşita aceasta nu a dovedit ca persoanele in cauza aveau contracte individuale de munca încheiate anterior începerii activităţii, martorii petentei neputând face aprecieri cu privire la persoanele in cauza, la dosar existând declaraţia numitului POJAR GAVRILA din 5 10 2010 care arata ca lucrează la societatea petentă începând cu 21 08 2010 iar la data semnării declaraţiei nu avea contract de munca încheiat. Arata ca lucrează de luni până vineri 10 ore iar sâmbăta 4 ore câte 3 sâmbete.
Nu au putut fi reţinute apărările petentei in sensul ca in perioada in care se face referire in procesul verbal persoanele in cauza efectuau practica la societatea petenta si
ca nu puteau fi angajate pentru ca aveau nevoie de atestat profesional.
Aceasta deoarece, din atestatul de la f 26 eliberat la 18 08 2010 si certificatul de la f 27 eliberat la 17 08 2010, reiese ca numitul BOBOS FLORIN a participat la cursurile de calificare profesionala in perioada 23 04-23 07 2010 organizat de SC MC PROTECT insa acesta si-a început activitatea la societatea petenta anterior perioadei
de mai sus, respectiv la 16 04 2010 aşa cum reiese din procesul verbal contestat, deci în afara perioadei cursurilor de calificare profesionala urmate.
In legătura cu numitul POJAR GVRILA, acesta a efectuat cursurile in perioada
17 03 – 17 06 2010 aşa cum reiese din atestatul de la f 28 din 15 07 2010 organizate de DIRECTIA JUDETEANA DE PAZA SI ORDINE CLUJ,ori aşa cum reiese din procesul verbal de contravenţie si din declaraţia data la 5 10 2010 aceasta persoana a început activitatea la societatea petenta la 21 08 2010 deci ulterior efectuării cursurilor si chiar a obţinerii atestatului in discuţie, apărarea petentei nesubzistând deci.
De asemenea, petenta nu a depus la dosar contractele încheiate cu SC MC PROIECT SRL sau cu DIRECTIA JUDETEANA DE PAZA SI ORDINE doar un
protocol de colaborare cu asociaţia PATRONILOR SI MESERIASILOR CLUJ străina
de cauza, de unde reiese ca se oferă beneficul folosirii gratuite a forţei de munca a cursanţilor pe toată perioada desfăşurării activităţii de practica profesională.
Petenta se face vinovata si de cea de-a doua contravenţie reţinuta.
Numitul MIRON GRIGORE, potrivit declaraţiei de la f. 59 data la 5 10 2010 lucrează cu contract de munca la petentă din 2007 si lucrează 1 săptămâna 8 ore de luni până vineri apoi 3 săptămâni 24/48 h inclusiv sâmbăta si duminica ,desi asa cum se arata in procesul verbal de contravenţie avea contract individual de munca cu timp parţial zilnic de 2 ore de luni până vineri, proba contrara nefiind făcuta de petenta.
Din probele testimoniale se desprinde ca numitul LUPAS ALEXANDRU
,despre MIRON GRIGORE neputând da relaţii, desfăşura munca la societatea petenta intr-un regim de 24/48 ore la foc continuu fara a primi ore libere sau sporuri pentru
munca suplimentara prestata bonurile de masa fiind cuprinse in salariu, iar in procesul
verbal contestat anexa 1 se arata ca acest angajat are contract de munca cu timp parţial de 2 ore, aspect necontestat de petenta.
Astfel, petenta nu a reuşit sa dovedească nici cu privire la aceasta contravenţie ca nu se face vinovata de săvârşirea ei, în condiţiile in care exemplificativ din fisa de
pontaj pe septembrie 2010 f 43 cu privire la numitul LUPAS ALEXANDRU reiese cu
claritate programul de lucru de 24/48 totalul orelor lucrate fiind 216.
Aspectele legate de schimbul de tura pe care cei trei agenţi de paza îl fac intre ei din motive personale, uneori cu acordul superiorului angajat al petentei, nu sunt de
natura sa înlăture răspunderea contravenţionala acesteia din urma raportat la
contravenţia săvârşita.
In speţă instanţa de fond a apreciat ca, fapta a fost corect individualizata astfel, s-a acordat amenda minima pentru cele doua contravenţii, aplicarea avertismentului neimpunându-se raportat la gradul de pericol social concret al faptei, implicaţiile si consecinţele ce se răsfrâng asupra persoanelor in cauza prin nerespectarea dispoziţiilor legale reţinute, în favoarea petentei neputându-se retine vreo circumstanţa personala ce ar putea atrage o sancţiune mai uşoara.
In consecinţa în baza art. 34 din OG2/2001 s-a respins plângerea.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs petenta recurenta SC SUPERFORTA SRL solicitând modificarea Sentinţei civile nr. 18010/17.11.2011 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 34545/211/2010 în sensul admiterii plângerii contravenţionale formulate, în principal anularea procesului- verbal de contravenţie, ca fiind nelegal si netemeinic si exonerarea petentei de plata amenzii contravenţionale în cuantum total de 7.500 lei, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.
Se apreciază că hotărârea judecătorească atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
In mod eronat, prima instanţa a înlăturat ca fiind lipsite de pertinenţă cauzele de nelegalitate şi netemeinicie ale actului de control atacat invocate in cuprinsul plângerii
contravenţionale, menţinând un act de control nul. Procedând în acest fel – respectiv
interpretând greşit normele legale care guvernează procedura constatării si sancţionării contravenţiilor, instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 16 si art. 17 din OG nr.2/2001.
Caracterul nelegal al sentinţei recurate rezidă, în esenţă, in faptul că, in mod greşit prima instanţă a respins toate apărările invocate de petentă în cuprinsul plângerii contravenţionale, după cum urmează:
I. Potrivit art. 16 alin.l din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor: “Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia
din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv
codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac şi organul la care se depune plângerea “.
Se apreciază ca agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 din OG
2/2001. Astfel:
Procesul verbal de constatare a contravenţiilor si de aplicare a sancţiunilor seria CJ nr. 013661 întocmit de ITM Cluj nu prevede data la care s-a încheiat. Se poate observa foarte uşor faptul ca se prevede doar ca procesul verbal s-a încheiat in luna 10 (octombrie), anul 2010. Or, este esenţiala precizarea si a zilei în care s-a încheiat procesul verbal, din cel puţin 2 motive : plângerea împotriva procesului verbal se face in termen de 15 zile de la comunicare, aspect in raport de care precizarea zilei întocmirii apare ca fiind esenţiala si
– precizarea datei in acceptul OG 2/2001 (ca de altfel in acceptul general al termenului “data”se refera la ziua, luna si anul in cauza.
Procesul verbal nu prevede deloc data – ziua, luna, anul – când a avut loc controlul societăţii, rubrica corespunzătoare din cuprinsul procesului
verbal fiind pur si simplu necompletatată de agentul constatator. Astfel, procesul
verbal de contravenţie, in forma lui standard, prevede ca: “in urma controlului efectuat in ziua de luna anul ……..”. Or, agentul constatator nu a completat aceasta rubrica, omiţând pur si simplu sa indice data la care s-a efectuat controlul.
Deşi la descrierea faptei se face referire la punctele de lucru ale societăţii, agentul constatator nu indică in cuprinsul procesului verbal despre ce punct de lucru este vorba. Se poate observa din cuprinsul procesului verbal ca agentul constatator a omis sa indice care anume punct de lucru a fost controlat.
Referitor la aceste aspecte, prima instanţă a reţinut „contrar celor susţinute de petentă, procesul verbal cuprinde data la care este încheiat ea este 13.10.2010 la sediul ITM aşa cum apare la anexa 1 semnată de petentă la procesul verbal, lipsa zilei exacte din partea introductivă nefiind de natură să atragă vreo vătămare în sarcina petentei. Apare şi data controlului, este descrisă în procesul verbal adică 13.10.2010 neavând relevanţă că nu a fost completată rubricatura în acest sens. Este lămurită şi problema punctului de lucru la care s-au identificat neregularităţile pentru prima contravenţie, Aeroportul Cluj, iar pentru cea de-a doua punctul de lucru banca Transilvania din Cluj Napoca de pe str. Gheorghe Bariţiu şi Eroilor “,
Practic, prima instanţă înlătură toate neregularităţile procesului verbal de contravenţie, care sunt de necontestat, considerându-le ca fiind simple omisiuni, fără relevanţă sau care nu aduc vătămări petentei.
OG 2/2001 prevede în mod clar care sunt menţiunile pe care trebuie să le cuprindă un proces verbal de contravenţie, iar procesul verbal atacat prezintă în mod clar grave lipsuri. Mergând pe linia de gândire a instanţei, ar însemna că orice fel de lipsuri ale unui proces verbal ar putea fi acoperite dacă s-ar putea deduce din altă parte datele în cauză, de exemplu, din anexe, din descrierea faptei, etc. Insă petenta apreciază că procesul verbal de contravenţie, din moment ce stabileşte o sancţiune în sarcina petentei prin el însuşi şi se bucură de prezumţia de legalitate, ar trebui să fie, cel puţin din punct de vedere formal, la adăpost de orice critici.
Prin urmare, lipsurile evidente ale procesului verbal, descrise pe larg în cuprinsul plângerii contravenţionale nu pot fi acoperite prin deducere, astfel cum în
mod greşit a apreciat instanţa.
Prima instanţă nu analizează deloc motivele de nulitate în ce priveşte forma procesului verbal referitor la aşa zisele anexe la procesul verbal. Cu privire la acest aspect, prima instanţă se mulţumeşte să reţină faptul că: „De asemenea, anexa la procesul verbal este nr. 1 şi nu numărul 2 care raportat la controlul efectuat de instanţă nu interesează “
După cum s-a arătat în cuprinsul plângerii contravenţionale, procesul verbal de contravenţie are 2 anexe, iar nu doar 1, cea de-a doua neinteresând cauza, astfel cum în mod eronat reţine instanţa. In ce priveşte anexa nr. 2, acesta prezintă grave vicii de formă pentru următoarele motive:
Se arata ca aceasta este “Anexa nr. 2 la PV 037807/21.08.2009”. Acesta este in realitate un proces verbal de control încheiat la data de 21.08.2009, deci in urma cu
peste 1 an de. În orice caz, este imposibila aplicarea unei sancţiuni printr-o anexa
întocmită în anul 2010, pentru o contravenţie constatata printr-un PV întocmit in 2009, raportat la prevederile art. 13 din OG 2/2001. De asemenea, in cuprinsul Anexei 2, fila 3, se arata ca “Fapta constituie contravenţie si se sancţionează cu avertisment conform PV seria CJ nr. 011953/21.08.2009”. Din nou se face referire la un PV din 2009, de aceasta data altul decât cel indicat in titlul anexei. Insa cel mai derutant aspect este referitor la sancţiunea aplicata. Din descrierea faptei in cuprinsul anexei rezulta ca ar fi vorba de fapta de a nu plăti ore suplimentare si spor pentru orele suplimentare, sancţionată cu avertisment. Insa aceeaşi fapta, indicata in PV 013661 este sancţionată cu amenda. Deci, pe de o parte, avem un PV care indica o fapta si o sancţionează cu amenda, iar pe de alta parte avem aceeaşi fapta, descrisa pe larg in anexa la PV, insa sancţionată cu avertisment. In acelaşi context, aceeaşi fapta este descrisa si in Anexa 1, care prevede ca fapta se sancţionează cu amenda. Deci avem doua anexe la PV, care descriu aceeaşi fapta, insa una prevede sancţiunea amenzii, iar cealaltă avertismentul. Nu se poate susţine ca este vorba despre o simpla eroare materiala, din moment ce greşeala persista. Astfel, aparent Anexa 2 ar fi anexa la PV 013661 (PV atacat), insa este intitulata Anexa la PV 037807/21.08.2009, iar in cuprinsul Anexei se face referire la PV 011953/21.08.2009. Insă prima instanţă pur şi simplu nu analizează deloc aceste aspecte, reţinând doar faptul că anexa 2 nu interesează cauza de faţă. Desigur că anexa 2 interesează cauza de faţă, însă cum ea prezintă numeroase neregularităţi, de netăgăduit, prima instanţă a considerat că anexa nu are nici o relevanţă asupra cauzei.
Cu privire la aspectele de netemeinicie ale actului de control atacat, se fac următoarele precizări:
Prin procesul verbal atacat s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea a doua fapte contravenţionale: 1. ca a primit la munca persoane fără a încheia in prealabil contracte
individuale de munca si 2. ca angajaţii petentei muncesc mai multe ore decât cele
indicate in cuprinsul contractului individual de munca, iar pentru aceste ore suplimentare nu primesc zile libere sau alte sporuri.
1. Se retine faptul ca petenta i-a primit in activitate pe numiţii Boboş Florin şi
Pojar Ilie fără a întocmi anterior începerii raporturilor de munca contract individual de munca încheiat in forma scrisa.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, paza si protecţia se realizează prin forte si mijloace
militare sau civile, de către instituţiile specializate ale autorităţilor administraţiei publice, sau in regim privat, de către proprietarii sau deţinătorii obiectivelor, bunurilor
sau valorilor, precum si de către societăţile specializate de paza si protecţie.
S.C. SUPERFORTA S.R.L. este o societate comerciala ce funcţionează in conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003 si care are ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri si valori, in
condiţii de maxima siguranţa, precum si protecţia persoanelor.
Potrivit art. 20 din Legea 333/2003, societăţile specializate de paza si protecţie funcţionează in baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane, cu avizul prealabil al Serviciului Roman de Informaţii. Pentru obţinerea licenţei de funcţionare este necesara întrunirea cumulativa a mai multor condiţii, expres prevăzute la art. 20 alin. 3 din lege. Printre aceste condiţii, art. 20 alin. 3 lit. f) prevede ca este necesara “prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care executa activităţi de paza si protecţie”.
Aşadar, pentru obţinerea licenţei de funcţionare, societatea trebuie sa facă dovada faptului ca persoanele care vor executa activităţi de paza si protecţie deţin atestatul profesional.
Procedura privind selecţia, atestarea, angajarea, pregătirea si dotarea personalului de paza si garda de corp este reglementata in cap. V din Legea 333/2003.
Potrivit art. 39 din lege “persoana care urmează sa îndeplinească atribuţii de paza sau protecţie trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: d) sa fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Art. 40 “Angajarea personalului cu atribuţii de pază sau gardă de corp se face pe baza atestatului eliberat în condiţiile prevăzute la art. 41 şi a certificatului de judiciar “.
Art. 41 “(1) Atestarea personalului pentru executarea activităţilor de pază a
obiectivelor, bunurilor, valorilor şi de gardă de corp se face de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau, după caz, de inspectoratul de poliţie judeţean în raza căruia persoana îşi are domiciliul sau reşedinţa, după absolvirea cursurilor de calificare profesională de bază şi promovarea examenului, pe baza documentelor care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 39 lit. a)~c).
(2) Atestatul eliberat potrivit alin. (1) acordă dreptul persoanei deţinătoare de a practica ocupaţia de bază in domeniul reglementat de prezenta lege”.
Din prevederile legale de mai sus rezulta faptul ca: 1. pentru a putea funcţiona, o firma de paza si protecţia trebuie sa facă dovada faptului ca personalul folosit pentru
operaţiuni de paza este atestat profesional si 2. ca atestatul eliberat in condiţiile art. 41
din lege da dreptul unei persoane sa practice / presteze operaţiuni de paza si protecţie.
In acest context, se învederează instanţei faptul că cele 2 persoane despre care intimata afirma ca au fost primite la munca fără a li se întocmi in prealabil contracte
individuale de munca, in perioada de dinaintea întocmirii contractului individual de
muncă au efectuat pregătirea practică la SC SUPERFORTA SRL în vederea obţinerii atestatului prevăzut de lege.
Conform Atestatului seria CJ nr. 12752 eliberat de MAI – IGPR, IPJ Cluj, dl. Boboş Florin Marian a efectuat in perioada 23.04-23.07.2010 cursurile de calificare
profesionala organizate de S.C. MC PROTECT S.R.L.
De asemenea, conform Atestatului seria CJ nr. 12681 eliberat de MAI – IGPR, IPJ Cluj, dl. Pojar Gavrilă a efectuat in perioada 17.03-17.06.2010 cursurile de calificare profesionala organizate de Direcţia Judeţeană de Paza si Ordine.
In perioada la care se face referire in cuprinsul procesului verbal, persoanele in cauza efectuau practica la S.C. SUPERFORTA S.R.L. In acest sens, petenta are încheiate mai multe contracte (cu MC PROTECT, cu Asociaţia Patronilor si Meseriaşilor Cluj) privind efectuarea activităţii de practica profesionala de către persoanele care efectuează cursuri de agent paza, potrivit dispoziţiilor Legii nr.
333/2003.
Cea de-a doua fapta reţinuta in sarcina petentei consta in faptul ca nu ar fi respectat prevederile Codului muncii privind orele suplimentare. Concret, se retine faptul ca angajaţii petentei, având încheiat contract de munca pe 2 ore, munceau in regim 12/24 si 24/48, fiind cazul angajaţilor Miron Grigore si Lupaş Alexandru.
Potrivit art. 119 din Codul muncii, “(1) Munca suplimentară se compensează
prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia”. În acest context, se învederează instanţei că angajaţii în cauză beneficiază de zile libere plătite.
In ce-i priveşte pe angajaţii Surugiu Gheorghe si Lupaş Alexandru, cu privire la care se retine ca au lucrat un număr mai mare de ore decât cel admis, după cum a
arătat prin plângerea contravenţională, aceasta se datorează faptului că angajaţii fac
schimb de ture între ei, fapt recunoscut şi de martorii audiaţi în cauză. La obiectivul Banca Transilvania, sucursala Eroilor, este obligatorie prezenta unui om cu permis de port arma (nr.30087/TDP/28.07.2009). Dintre angajaţii societăţii la acel obiectiv, spre exemplu Surugiu Gheorghe si Lupaş Alexandru au permis de port arma. Prin urmare, aceştia pot face schimb de ture doar intre ei. Cu alte cuvinte, când unul din ei este de serviciu, daca are o problema personala, poate fi înlocuit doar de colegul lui care are permis de port arma.
Faţă de cele învederate anterior, consideră evident că soluţia primei instanţe este eronată, deoarece procesul verbal este vădit netemeinic, pentru următoarele motive:
Angajaţii despre care se pretinde ca au lucrat fără a avea întocmite contractele individuale de munca erau in practica la societatea petentă, in
baza unui contract încheiat cu firma MC PROTECT.
Eventualele depăşiri ale numărului de ore precizate anterior nu este imputabil societăţii. Astfel, angajaţii fac in mod frecvent schimb de ture între ei, compensându-se ulterior. De asemenea, unele ture pot fi schimbate doar cu anumiţi colegi (cazul angajaţilor cu port arma), acest fapt ducând la depăşirea numărului de ore lucrate.
Art. 16 alin 1 din OG 2/2001 prevede foarte clar că: “Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: (…) descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost
săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la
aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite (…)”. Consideră că toate cele învederate constituiau astfel de împrejurări, care nu numai că puteau servi la aprecierea gravităţii faptei, ci puteau duce la concluzia că fapta nu există. însă acestea nu au fost luate în considerare de agenţii constatatori, încălcându-se textul de lege amintit.
Singurul temei al răspunderii contravenţionale îl reprezintă săvârşirea unei fapte contravenţionale. În mod logic, dacă nu există faptă, nu există nici răspundere. Pe cale de consecinţă, consideră că soluţia care se impune este anularea procesului verbal de contravenţie, o soluţie contrară însemnând încălcarea în mod flagrant principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, reglementat de art. 1 din Codul Penal şi recunoscut de art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care este incident şi în materie contravenţională, potrivit căruia numai legea prevede ce anume fapte constituie infracţiuni (în cazul de faţă contravenţii)
În subsidiar, în cazul în care instanţa va considera că nu se impune anularea procesului verbal, solicită înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum
de 7.500 lei cu sancţiunea avertismentului, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 7 din OG nr.2/2001, avertismentul este o sancţiune care se aplica pentru o contravenţie de mica importanţă, atunci când se apreciază ca autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar si atunci când actul normativ de stabilire si sancţionare a contravenţiei nu prevede expres aceasta sancţiune.
Considera ca scopul sancţiunii contravenţionale este acela de corijare si de educare in spiritul respectării legii, iar nu acela de a provoca suferinţe patrimoniale, ceea ce trebuie sa primeze fiind finalitatea preventiva a sancţiunii contravenţionale, iar nu caracterul punitiv, motiv pentru care apreciază ca sancţiunea contravenţională principală a avertismentului este suficientă, mai ales având in vedere cele expuse cu privire la fondul cauzei.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că
recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte nulitatea procesului verbal pe motiv că nu cuprinde elemente esenţiale menţionate de art. 16 din OG 2/2001, arătăm că relevanţă în cauză au dispoziţiile art. 17 din acelaşi act normativ, care prevăd care anume din omisiuni se sancţionează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie.
Astfel, “Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata şi din oficiu.”
Se observă că textul se referă la data comiterii contravenţiei şi nu la data constatării săvârşirii faptei, doar la contravenţiile continue putându-se discuta despre identitatea celor două date, în unele cazuri fiind considerată dată a comiterii contravenţiei continue data constatării ei.
În procesul verbal atacat (şi nu în anexe) se prevede în mod clar la descrierea faptei, în ceea ce priveşte primirea la muncă a două persoane fără a se încheia contract
de muncă în formă scrisă anterior începerii activităţii, că „fapta a fost săvârşită în data de 16.04.2010, respectiv 21.08.2010”.
Şi în legătură cu cea de-a doua contravenţie constând în necompensarea orelor suplimentare prin zile libere şi sporuri salariale este prevăzută perioada comiterii
faptei, respectiv mai-septembrie 2010.
Pe lângă acestea, este specificată şi data de 13.10.2010 ca şi dată a constatării comiterii contravenţiilor.
Cum OG nr. 2/2001 nu prevede exact locul unde trebuie trecută data săvârşirii faptei ci doar faptul că este nul procesul verbal care nu o prevede şi cum procesul
verbal prevede datele şi perioada comiterii ambelor contravenţii, rezultă că acesta nu este nul absolut.
Nemenţionarea datei la care s-a încheiat procesul verbal de contravenţie poate
atrage nulitatea relativă a procesului verbal şi are relevanţă doar atunci când este vorba de contravenţii continue sau când se pune problema prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale în caz de necomunicare a procesului verbal în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. Evident că pentru a se anula un proces verbal pentru un astfel de motiv este necesar a se dovedi vătămarea care se aduce prin omisiunea respectivă.
Oricum, în speţă nu se impune nici măcar dovedirea acestei vătămări cât timp procesul verbal prevede data constatării contravenţiilor (este adevărat că la o altă
rubrică decât cea specială, dar este o prevedere expresă), locul constatării – sediul ITM
Cluj, respectiv locul săvârşirii ei, prima contravenţie la Aeroportul Cluj-Napoca şi pe strada Republicii nr. 109 din mun. Cluj-Napoca, a doua contravenţie la punctele de lucru situate la Banca Transilvania de pe strada Gh. Bariţiu, la Banca Transilvania de pe strada Eroilor şi la Aeroportul Cluj-Napoca.
Atât timp cât procesul verbal de contravenţie în sine prevede toate menţiunile anterior prezentate plus sancţiunile aplicate – 1500 lei amendă contravenţională pentru
fapta sancţionată de art. 276 alin. 1 lit. h din Legea nr. 53/2003 şi 6000 lei amendă
contravenţională pentru cea sancţionată de art. 276 alin. 1 lit. e din aceeaşi lege, considerate lipsă de către petentă, nu prezintă relevanţă erorile materiale din anexele la procesul verbal.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, din declaraţia numitului Pojar Gavrilă (f. 51) rezultă că acesta lucrează la societatea petentă din data de 21.08.2010, însă până la data de 05.10.2010 nu semnase un contract individual de muncă deşi avea atestat profesional de agent de pază încă din data de 15.07.2010 (f. 28).
De asemenea, în ceea ce-l priveşte pe numitul Boboş Florin Marin, acesta lucrează la societatea petentă din data de 16.04.2010 în condiţiile în care cursul de recalificare profesională la care face referire apărătorul petentei a început la data de
23.04.2010. Cu alte cuvinte, această persoană nu avea cum să desfăşoare practica în data de 16.04.2010 la societatea petentă când cursul a început o săptămână mai târziu.
Se constată astfel că sancţionarea petentei pentru nerespectarea art. 16 din Codul Muncii este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte orele suplimentare prestate de persoanele angajate, necompensate prin acordarea de zile libere sau prin sporuri salariale, este cert că şi această contravenţie a fost comisă deoarece din actele dosarului reiese cu certitudine că persoanele în cauză au prestat muncă suplimentară care nu a fost remunerată
corespunzător şi nici nu au fost acordate ore libere (f. 57, 58, 52).
Nu corespunde realităţii că efectuarea de ore suplimentare de către angajaţi nu îi este imputabilă societăţii cât timp aceasta este singura responsabilă pentru modul în care se desfăşoară munca la punctele ei de lucru, fiind inadmisibil ca angajaţilor să le fie permis să depăşească cu atât de multe ore programul de lucru menţionat în contractul individual de muncă şi să schimbe turele aşa cum doresc ei.
Potrivit art. 38 din Legea nr. 53/2003 „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.
În ceea ce priveşte solicitarea de înlocuire a sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, considerăm că acest lucru nu poate avea loc cât timp petenta nu recunoaşte comiterea contravenţiilor, nu este conştientă de gravitatea faptelor sale, permiţând angajaţilor să facă ce vor deşi este vorba de o activitate care ar trebui extrem de riguros controlată şi supravegheată.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 din se va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SCS împotriva sentinţei civile nr. 18010/17.11.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, ce va fi menţinută în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de SCS, împotriva sentinţei civile nr. 18010 din
17.11.2011 pronunţată în dosarul nr.34545/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menţine în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 25.04.2012.
