PREVEDERILE LEGII NR. 142/1998 PRIVIND ACORDAREA TICHETELOR DE MASĂ AU UN CARACTER OPŢIONAL ŞI NU OBLIGATORIU, CONSTATARE CE PLEACĂ DE LA INTERPRETAREA LITERALĂ ŞI RAŢIONALĂ A ART.1, 6, 8 ŞI 9 DIN SUS-MENŢIONATUL ACT NORMATIV Salarizare


În motivare, a arătat, în esenţă, că în fapt în cadrul sucursalei s-a procedat la efectuarea unei concedieri colective şi nu la una individuală fiind aplicat art. 68 din Legea 53/2003 şi nu art. 65-66.

Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă trebuia să primească şi 4 salarii medii nete, iar menţiunile privind indemnizaţia de concediere trebuiau făcute şi în carnetul de muncă.

La termenul de judecată din 22 ianuarie 2007, contestatorul a solicitat introducerea în cauză a S.C. „P” SA Bucureşti şi respectiv a renunţat la judecata cererii privind modificarea şi completare carnet de muncă.

La 19 februarie 2007 aceasta şi-a modificat acţiunea în sensul că a cerut încetarea contractului de muncă după expirarea perioadei de preaviz, acordarea tichetelor de masă pentru perioada preavizului.

La 7 martie 2007 contestatorul a declarat că nu mai doreşte reintegrarea pe postul avut anterior.

Prin întâmpinare şi răspunsul la precizări S.C. „P” SA Bucureşti a solicitat respingerea contestaţiei, motivat de faptul că angajatorul a respectat prevederile legale privind concedierea colectivă (art. 68 şi următoarele din Legea 53/2003) notificând proiectele de concediere Inspectoratului Teritorial de Muncă, Agenţiei Teritoriale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Sindicatelor.

De asemenea, a arătat că nu pot fi acordate cele 4 salarii medii pentru că acestea nu se cumulează cu prevederile din Planul social aprobat ci reprezintă minimul ce putea fi acordat în cadrul concedierii colective. Preavizul nu a fost acordat în natură deoarece această posibilitate a fost reglementată prin art. 74 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă.

Tichetele de masă nu se pot acorda deoarece potrivit art. 6 din Legea 142/1998 tichetele de masă se cuvin doar pentru zilele în care salariatul este prezent la lucru în unitate.

Tribunalul Botoşani – secţia civilă prin sentinţa nr. 394 din 5 aprilie 2007 a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive cu privire la intimata S.C. „P” SA – Zona „P” Botoşani, a admis în parte, contestaţia formulată de contestator, a constatat încetate raporturile de muncă dintre contestator şi intimată începând cu data de 8 ianuarie 2007, a obligat intimata SC „P” SA Bucureşti să-i acorde contestatorului bonuri de masă pentru zilele lucrătoare cuprinse în perioada 11 noiembrie 2006 – 8 ianuarie 2007, a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plata diferenţei de plăţi compensatorii şi anularea deciziei de concediere nr. 168 din 10 noiembrie 2006, iar în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunţarea contestatorului la capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deţinut anterior, completare şi modificare carnet de muncă.

Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat recurs pârâta S.C. „P” SA Bucureşti – P Botoşani cât şi reclamantul G.C.

În motivarea recursului său pârâta S.C. „P” SA Bucureşti („P” Botoşani) a invocat prevederile art. 6, 8 şi 9 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, concluzionând în sensul că întrucât contestatorul nu a lucrat în perioada preavizului, obligarea pârâtei la a-i acorda acesteia tichetele de masă pentru această perioadă este contrară dispoziţiilor legale sus-menţionate.

Examinând recursul pârâtei, curtea îl constată întemeiat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, „salariatul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de muncă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate”.

Potrivit prevederilor art. 9 din acelaşi act normativ „salariatul are obligaţia să restituie angajatorului, la finele fiecărei luni, precum şi la încetarea contractului individual de muncă, tichetele de masă neutilizate”.

Din interpretarea coroborată a celor două texte normative, se conturează, cu evidenţă intenţia legiuitorului de a acorda salariaţilor beneficiul unor tichetele de masă, dar numai în măsura în care îşi desfăşoară efectiv activitatea fiind prezent la serviciu, aceasta fiind şi raţiunea pentru care prin art. 9 din Legea nr. 142/1998, s-a instituit obligaţia salariaţilor de a restitui tichetele de masă neutilizate, la finele fiecărei luni, precum şi la încetarea contractului individual de muncă.

Referitor la recursul reclamantului instanţa constată că acesta a fost depus de reclamant direct în instanţa de recurs, contrar prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care va fi constatat nul.

Faţă de această situaţie s-a admis recursul declarat de S.C. „P” SA Bucureşti şi s-a modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că s-a înlăturat ca nefondat capătul de cerere pentru plata tichetelor de masă, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a constatat ca fiind nul recursul contestatorului.