Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 711 din 4 noiembrie 2008
Prin cererea înregistrată sub nr.581/06.03.2008 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al municipiului Huşi, solicitând obligarea pârâtului la plata sporului de vechime în muncă, a premiului lunar de 2% şi a premiului anual pentru perioada iunie 2004- martie 2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Prin aceeaşi acţiune, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la înscrierea sporului de vechime în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat faptul că, începând cu luna iunie 2004 îndeplineşte funcţia de primar şi până în prezent a fost remunerat numai cu remuneraţia prevăzută pentru această funcţie, cuvenindu-i-se însă şi sporul de vechime potrivit Legii nr.40/1991.
La termenul de judecată din data de 10.04.2008, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia prescripţiei dreptului reclamantului la acţiune, pentru perioada iunie 2004- martie 2005.
Prin sentinţa civilă nr.657/12.06.2008, Tribunalul Vaslui a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pentru perioada iunie 2004-martie 2005 şi a respins acordarea drepturilor solicitate de către reclamant pentru această perioadă, a admis în parte acţiunea reclamantului, cu obligarea pârâtului să plătească acestuia sporul de vechime în muncă, aferent perioadei lucrate, sporul lunar de 2% şi premiul anual, pentru perioada martie 2005-martie 2008, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Pârâtul a fost obligat şi la înscrierea sporului de vechime în muncă în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, dreptul reclamantului la acţiune, în ceea ce priveşte drepturile băneşti solicitate pentru perioada iunie 2004-martie 2005 este prescris, având în vedere data introducerii prezentei acţiuni, respectiv 06.03.2008.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că acţiunea formulată de către reclamant este întemeiată, întrucât acesta deţine funcţia de primar al municipiului Huşi, beneficiind pe durata exercitării mandatului, potrivit dips.art.39 din Legea nr.393/2004, de vechime în muncă şi specialitate.
S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.18 din Legea nr.154/1998, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie lunară stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr.II.
Art.20 din aceeaşi lege a stabilit că această indemnizaţie reprezintă baza de calcul pentru drepturile şi obligaţiile ce se determină în raport cu venitul salarial. Prima instanţă a reţinut astfel că sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la alte drepturi salariale, care includ sporul de vechime în muncă reglementat de art.14 şi premiul anual, prevăzut de art.18 alin.1 din Legea nr.14/1991, dispoziţii ce nu au fost abrogate expres de legiuitor prin anexa nr.10 a legii nr.154/1998.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs Consiliul local al municipiului Huşi, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Art.20 alin.1 din Legea nr.154/1998 prevede că indemnizaţia reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de demnitate publică şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Potrivit disp.art.61 alin.5 din Legea nr.215/2006, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr.286/2006, pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar , respectiv de viceprimar şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Se mai arată că art.14 ,17 şi 18 din Legea nr.40/1991 sunt aplicabile doar personalului salarizat, nu şi primarilor care sunt aleşi într-o funcţie de demnitate publică, având ca unică formă de remunerare indemnizaţia stabilită potrivit legii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de Consiliul local al municipiului Huşi, curtea de apel a reţinut că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din C.pr.civ., hotărârea fiind pronunţată de către prima instanţă cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr.40/1991 cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Preşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive, reţinute de către prima instanţă în considerentele hotărârii:
Persoanele salarizate potrivit acestei legi beneficiază, la funcţia de baza de un spor de vechime în de până la 25% calculat la salariul de baza, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru (art.14 alin.1).
Pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţii. Din acest fond pot fi acordate premii în cursul anului salariaţilor care au realizat sau au participat direct la obţinerea a unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase(art.17).
Pentru activitatea desfăşurată, personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază la sfârşitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de baza realizat în anul pentru care se face plata(art.18).
Chiar dacă prin anexa nr.10 a Legii nr.154/1998 nu au fost abrogate aceste dispoziţii, se constată că acestea în mod greşit au fost reţinute în speţă, întrucât persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică alese în administraţia publică locală, deci şi reclamantul-intimat, ce îndeplineşte funcţia de primar, au fost excluse de la aplicarea acestor dispoziţii prin prevederile exprese ale următoarelor acte normative:
În anul 2005 a fost adoptată O.U.G. nr.108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite din administraţia publică locală.
În preambulul acestui act normative s-au reţinut următoarele:
“Prin Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008, Guvernul României şi-a propus, ca obiectiv prioritar, întărirea capacităţii instituţionale din administraţia publică locală.
În vederea susţinerii acestui obiectiv este necesară asigurarea unui cadru legal prin care să se elimine inechităţile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială (spor de vechime în muncă), în baza hotărârilor definitive şi irevocabile ale unor instanţe de judecată. În acest sens şi pentru a se evita extinderea aplicării unor dispoziţii contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acţiuni în instanţă în curs de soluţionare, se impune, în regim de urgenţă, reglementarea situaţiei privind remunerarea funcţiilor de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală.”
Astfel, conform dispoziţiilor art.2 din această ordonanţă: “Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publica locală, indemnizaţiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizaţiei nu se adaugă sporul de vechime în muncă şi nici alte sporuri prevăzute de lege.”
Se mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art.3 alin.4 şi 5 din O.G. nr.3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică: “Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 şi VII/1a, VII/2a, VII/3a, precum şi în anexele nr. VII/1b, VII/2b şi VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În aplicarea prevederilor alin.(4) persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.”
Aceleaşi dispoziţii le regăsim şi în art. 3 alin.4 şi 5 din O.G. nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică: “Pentru persoanele care ocupa funcţii de demnitate publică, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a şi VII/1b, VII/2b, VII/3b, precum şi nr. VII/1c, VII/2c, VII/3c reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În aplicarea prevederilor alin.(4), persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege”.
Se mai reţine că, potrivit art. 57 alin.5 şi 6 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată: “Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor absolvite.”
Având în vedere modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze, chiar prin aceste din urmă dispoziţii legale, drepturile băneşti de care beneficiază primarii, precizându-se în acelaşi articol faptul că aceştia nu sunt îndreptăţiţi la spor de vechime, dar durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitate, se reţine că în mod eronat prima instanţă a reţinut în sprijinul acordării sporului solicitat de către reclamant prin acţiune, dispoziţiile art. 39 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, potrivit cărora: “Durata exercitării mandatului de primar şi de viceprimar, de preşedinte şi de vicepreşedinte al consiliului judeţean constituie vechime în muncă şi în specialitate şi se ia în calcul la promovare şi la acordarea tuturor drepturilor băneşti rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea şi la recalcularea pensiei.”
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.2 din C.pr.civ., curtea de apel a admis recursul declarat de Consiliul local al municipiului Huşi, a modificat în parte sentinţa pronunţată de către prima instanţă, în sensul că a respins acţiunea formulată de către reclamant, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
