C. muncii, art. 272
Salariatul care a absentat nemotivat aproape două luni, până la data emiterii deciziei de concediere, nu era îndreptăţit la acordarea primei de vacanţă pe anul 2005, în raport de criteriile de acordare a primei de concediu, necontestate în cauză, care impun, printre altele, ca salariatul să nu aibă nicio absenţă nemotivată în ultimele 3 luni.
C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 3066/R din 25 octombrie 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 1803/2006, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, administrativ şi fiscal, s-a admis, în parte, cererea formulată de către reclamanta regie autonomă, în contradictoriu cu pârâtul S.G.D.; s-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a suinei de 6.692.200 ROL reprezentând prejudiciul cauzat societăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pârâtul a lucrat efectiv doar 9 luni, motiv pentru care acestuia i se cuveneau doar 23 de zile din concediul de odihnă aferent anului 2005, fiind întemeiată cererea reclamantei de restituire a sumei încasate pentru diferenţa de 8 zile de concediu de odihnă.
In timpul derulării raporturilor de muncă i s-a încredinţat pârâtului o cartelă magnetică pentru alimentarea cu combustibil a maşinii în valoare de 660.130 lei pe care acesta nu a restituit-o, motiv pentru care s-a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata contravalorii acestei cartele.
Prima instanţă a admis ca pârâtul să restituie contravaloarea abonamentului de transport în cuantum de 800.000 lei pentru perioada 17 noiembrie – 31 decembrie 2005, reţinând că doar pentru această
perioadă s-a făcut o plată nedatorată, întrucât în perioada 1 octombrie -17 noiembrie 2005, pârâtul era încă angajatul societăţii şi era îndreptăţit la transport gratuit în baza abonamentului dat de unitate, conform prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate carc nu face distincţie după cum salariatul se prezintă sau nu la serviciu.
Instanţa de fond a respins cererea reclamantei de restituire a primei de sărbători în valoare de 1.200.000 lei plătită pârâtului în luna noiembrie 2005, întrucât pârâtul avea calitatea de salariat la data plăţii primei de sărbători, iar reclamanta nu a făcut dovada că existau prevederi în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate potrivit cărora doar salariaţii care lucrau întregul an calendaristic puteau beneficia de această primă de sărbători.
împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către reclamantă, care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele motive:
Greşit s-a respins cererea de restituire a sumei de 1.200.000 lei, reprezentând contravaloarea primei de sărbători încasată necuvenit de către pârât. S-a arătat că prima de sărbători a fost încasată în condiţiile în care pârâtul se afla cu contractul individual de muncă suspendat din iniţiativa şi vina sa, ca urmare a absenţelor nemotivate. Fiind încălcată obligaţia de a contractului de muncă cu bună-crcdinţă suma aferentă de sărbători reprezintă o plată făcută din eroare, respectiv o sumă încasată necuvenită de cel în cauză. Recurcnta a arătat că în contractul colectiv de muncă se face referire la premiere la modul general, însă protocolul de acordare a primei de sărbători conţine anumite criterii pentru acordare, în cadrul cărora nu intră şi salariaţii care înregistrează absenţe nemotivate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate de către recurentă, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi din oficiu, conform art. 3041 C. proc. civ. Curtea reţine următoarele:
Raporturile de muncă dintre părţi au încetat prin decizia nr. 383 din 17 noiembrie 2005, ca urmare a concedierii pentru absenţe nemotivate din 27 septembrie 2005.
Potrivit actelor de la dosar rezultă că în luna noiembrie 2005 s-a virat pe cârdul personal al pârâtului suma de 120 RON cu titlu de primă de sărbători pe anul 2005. Suma de 120 RON amintită reprezintă o sumă încasată necuvenit, supusă restituirii, în condiţiile art. 272 şi urm. C. muncii, întrucât pârâtul deşi era salariat al reclamantei la data încasării primei de sărbători pe anul 2005, totuşi nu facea parte din categoria persoanelor carc pot bcneficia de premiere.
Astfel, de vreme ce pârâtul a absentat nemotivat din 27 septembrie 2005 până la data emiterii decizici de conccdierc din 17 noiembrie 2005, acesta nu era îndreptăţit la acordarca primei de vacanţă pe anul 2005, în raport de criteriile de acordare a primei de concediu, necontestate în cauză, care impun printre altele ca salariatul să nu aibă nici o absenţă nemotivată în ultimele 3 luni.
Pentru considerentele arătate, având în vedere îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 272 C. muncii, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată, în temeiul art. 312 şi 304 pct. 9 C. proc. civ., va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă şi a primei de vacanţă în valoare de 120 RON încasată necuvenit.
Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, privind obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 669,22 RON.
