Primirea unor avantaje decurgând din calitatea de salariat, după încetarea raporturilor de muncă. Obligaţia de restituire


C. muncii, art. 272

împrejurări cum ar fi încasarea tichetelor de masă şi utilizarea avansurilor ulterior încetării raporturilor de muncă dintre părţi nu

pot conduce la concluzia transformării contractului individual de muncă pe perioadă determinată în contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată, ci îl îndreptăţesc pe angajator să-şi recupereze sumele de bani şi serviciile primite necuvenit de salariat în condiţiile prevăzute de art. 272 C. muncii.

C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 3201/R din 1 noiembrie 2006, în C.P.J. 2006-2008, p. 353-357

Prin sentinţa civilă nr. 1979/2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC F.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.I.; pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.275,64 RON, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere faptul că din actele depuse la dosar (contractul de muncă, actul adiţional la acesta, decizia nr. 1295 din 30 iunie 2005), rezultă că raporturile de muncă au încetat la data de 30 iunie 2005, conform art. 56 lit. j) C. muncii. S-a reţinut că din foaia colectivă de prezenţă pe luna iulie şi statul de plată pe această lună nu rezultă faptul că pârâta nu figurează printre salariaţi. S-a apreciat că pârâta avea cunoştinţă de data încetării raporturilor de muncă cu reclamanta, potrivit actului adiţional la contractul de muncă şi adresele din 27 iulie 2005 şi 29 iulie 2005 emanate de la pârâtă.

In raport de data încetării raporturilor de muncă, pârâta nu mai avea dreptul nici la bonurile de masă, nici la maşina de serviciu şi

cârdul de alimentare. împrejurarea că pârâta a ridicat tichetele de masă aferente lunii iulie 2005 din casieria reclamantei, deşi cunoştea data încetării raporturilor de muncă, rezultă din tabelul de ridicare-resti-tuire tichetelor de masă. Utilizarea maşinii şi a cârdului în folosul personal s-a probat cu desfăşurătoarele care însoţesc facturile şi cu ordinele de plată depuse la dosar.

In privinţa avansurilor nejustificate, prima instanţă a reţinut că suma de 325 RON rezultă din dispoziţiile de plată nejustificate de către pârâtă până la data încetării raporturilor de muncă. S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 272 C. muncii, având în vedere că salariatul a primit bonuri care nu i se cuveneau şi a beneficiat de servicii la care nu era îndreptăţit.

împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de cătrc salariat, care a criticat-o pentru nelegalitate. Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor recurentei, carc pot fi

încadratc în motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi din oficiu, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:

Părţile au încheiat un contract individual de muncă pc perioadă determinată (31 martie 2004 – 30 iunie 2004), în baza căruia pârâta urma să îşi desfăşoare activitatea în cadrul SC F.T. SRL, în calitate de reprezentant vânzări. Prin actul adiţional nr. 384 din 11 iunie 2004 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1587 în registrul general de evidenţă a salariaţilor, s-a modificat durata contractului, respectiv s-a stipulat durata contractului de 1 an, până la 30 iunie 2005.

Prin decizia din 30 iunie 2005 emisă de reclamantă s-a decis că începând cu aceeaşi dată să înceteze contractul individual de muncă al pârâtei, conform art. 56 lit. j) C. muncii, avându-se în vedere expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată.

Reclamanta a solicitat instanţei de fond prin cererea depusă la data de 9 decembrie 2005 obligarea pârâtei la plata sumei de 1275,64 RON, reprezentând avansuri nejustificate, în bonuri de masă aferente lunii iulie 2005 nedatate şi contravaloarea benzinei.

In privinţa primei critici aduse hotărârii atacate de către recurenta pârâtă Curtea consideră că este nefondată, întrucât instanţa de fond a constatat judicios că raporturile de muncă dintre părţi au încetat la data expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, modificat prin actul adiţional nr. 384/2004, astfel cum rezultă în mod individual din contractul individual de muncă şi actul adiţional, cât şi din decizia nr. 1295 din 30 iunie 2005 emisă în raport de dispoziţiile art. 56 lit. j) C. muncii.

Prin probele administrate în cauză, pârâta nu a probat că a prestat activitate în calitate de angajat al reclamantei, iar din fişa colectivă şi statul de plată pe luna iulie 2005 rezultă clar că aceasta nu mai era salariată în unitate în luna iulie 2005.

Nu se poate considera că pârâta nu a avut cunoştinţă de data încetării raporturilor de muncă, de vreme ce a semnat personal actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 384/2004, în care se stipula clar durata contractului individual de muncă pe perioadă determinată, cât şi cererile adresate reclamantei în luna iulie 2005, în care solicita eliberarea carnetului de muncă şi specifica expres încetarea contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată la data de 30 iunie 2005.

Aşadar, de vreme ce raporturile de muncă dintre părţi au încctat la data de 30 iunie 2005, Curtea apreciază că pârâta nu mai era îndreptăţită la bonurile de masă, maşină de serviciu şi cârdul de alimentare în cursul lunii iulie 2005, motiv pentru care corect s-a admis acţiunea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 272 C. muncii.

Curtea nu poate primi susţinerile recurentei în sensul prelungirii contractului individual de muncă ori transformării acestuia într-un contract individual de muncă pe perioadă determinată, având în vedere actele încheiate de către părţi, semnate personal de către pârâtă, prin care s-a stipulat expres durata contractului individual de muncă, respectiv până la data de 30 iunie 2005.

încasarea tichetelor de masă, cât şi utilizarea avansurilor în luna iulie 2005, ulterior încetării raporturilor de muncă dintre părţi, nu poate conduce la concluzia transformării contractului individual de muncă pe perioadă determinată în contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, având în vedere voinţa părţilor clar determinată de acestea în actele scrise depuse la dosar, ci îndreptăţeşte pe reclamantă să-şi recupereze sumele de bani şi serviciile primite necuvenit de către pârâtă în condiţiile prevăzute de art. 272 C. muncii.

In faţa primei instanţe, reclamanta a probat îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 272 C. muncii, respectiv a dovedit pe de o parte, ridicarea tichetelor de masă aferente lunii iulie 2005 de către pârâtă (deşi aceasta nu mai putea beneficia de tichete de masă ulterior încetării raporturilor de muncă), iar pe de altă parte, faptul că autoturismul de serviciu şi cârdul de benzină a fost predat reclamantei abia în 26 iulie 2005, fiind utilizat de pârâtă în perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, astfel cum rezultă neîndoielnic din facturile emise în baza consumurilor aferente cârdurilor de benzină.

In ceea ce priveşte cea de a doua critică adusă hotărârii atacate de către recurentă, Curtea reţine că nu era necesară depunerea foii de parcurs, întrucât pârâta a utilizat autoturismul în discuţie nedrept, în perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă (30 iunie 2005), aceasta predând autoturismul şi cârdul de benzină abia în data de 26 iulie 2005.

Curtea nu poate reţine nici apărarea recurentei în sensul că a predat maşina şi cârdul la data comunicării de către reclamantă că nu mai este angajata firmei, întrucât după cum s-a mai arătat, pârâta avea evident cunoştinţă de data încetării raporturilor de muncă, astfel cum rezultă din actul adiţional de muncă, cât şi din cererile adresate reclamantei prin carc solicita eliberarea carnetului de muncă.

In privinţa numărului de bonuri de masă, Curtea reţine că reclamanta a solicitat în cauză contravaloarea a unui număr de 14 bonuri, conform adresei din 31 octombrie 2005 şi notei din inventar din 1 noiembrie 2005, fiind nefondată şi această critică invocată de către pârâtă.