formulat contestatie împotriva deciziei nr.7/11.02.2008 emisa de societatea
intimata S.C. IATSA Platforma Stefanesti S.A., solicitând anularea acesteia
ca fiind nelegala si netemeinica, precum si ca instanta sa dispuna reîncadrarea
sa în aceeasi functie, cu plata drepturilor salariale si a tuturor drepturilor ce
deriva din neplata salariului de la data desfacerii contractului si pâna la
reîncadrare; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea contestatiei s-a aratat ca prin decizia
nr.460/R/CM/02.10.2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti în dosarul
nr.5541/109/2006, s-a dispus anularea deciziei nr.44/30.05.2005 emisa de
societatea intimata si reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor banesti
începând cu data desfacerii contractului de si pâna la reintegrarea
efectiva.
Prin decizia nr.5/29.01.2008 emisa de intimata s-a dispus formal reintegrarea
contestatorului în functia de inginer începând cu 01.02.2008, cu un salariu de
încadrare de 1255 lei.
Aceasta decizie este nelegala întrucât nu a fost comunicata contestatorului si
nu respecta dispozitiile deciziei nr.460/2007 a Curtii de Apel Pitesti,
reîncadrarea nefiind pe acelasi post, respectiv sef departament, iar salariul
este mult mai mic decât cel pentru aceasta functie.
De asemenea, nelegala este si decizia nr.7/11.02.2008 emisa de aceeasi
intimata, prin care contestatorului i-a fost desfacut disciplinar contractul de
munca, pentru urmatoarele motive :
– contractul individual de munca al contestatorului nu a fost încheiat, astfel ca
intimata nu avea cum sa dispuna desfacerea acestuia;
– nu au fost respectate prevederile legale privind desfacerea contractului de
munca, potrivit disp.art.267 Codul muncii, respectiv contestatorul nu a fost
convocat în scris pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile;
– desfacerea contractului de munca s-a dispus în perioada în care contestatorul
se afla în incapacitate de munca, iar dispozitiile art.60 lit.(a) din Codul muncii
prevad ca salariatii nu pot fi concediati pe perioada incapacitatii de munca din
cauza de boala.
A mai aratat contestatorul ca cele invocate în decizia contestata nu constituie
abateri disciplinare în sensul teoriei si practicii judiciare în domeniul dreptului
muncii deoarece, potrivit dispozitiilor art.61 din Codul muncii, concedierea se
poate dispune în cazul în care salariatul a savârsit o abatere grava sau
abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, iar nerespectarea de
catre intimata a dispozitiilor deciziei de reintegrare nu-i poate fi imputata
acestuia.
La data de 08.10.2008, intimata a formulat întâmpinare invocând exceptia de
tardivitate a contestatiei împotriva deciziei nr.5/29.01.2008.
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.455 din 3.03.2009 a admis în parte
contestatia, precizata, în sensul ca a anulat în parte decizia nr.7/11.02.2008
emisa de intimata si a dispus înlocuirea sanctiunii aplicata cu cea prevazuta de
art.264 alin.1 lit.d din Codul muncii, respectiv reducerea salariului cu 10% pe
o luna.
Prin aceeasi hotarâre s-a dispus reintegrarea contestatorului cu plata
drepturilor salariale actualizate, majorate si indexate, reduse corespunzator cu
sanctiunea aplicata si s-a respins contestatia împotriva deciziei
nr.5/29.01.2008 ca fiind tardiv formulata, cât si cererea privind acordarea
cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr.460/R-CM/2.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, s-
a dispus anularea deciziei nr.44/30.05.2005 emisa de intimata S.C. IATSA
Platforma Stefanesti S.A. si reintegrarea contestatorului, cu obligarea
intimatei la plata catre acesta a drepturilor prevazute de art.78 Codul muncii
de la data deciziei de concediere si pâna la reintegrarea efectiva, retinându-se
ca intimata a desfacut contractul individual de munca al contestatorului fara a-
i oferi acestuia un alt loc de munca si fara a comunica lista locurilor de munca
vacante din unitate.
Urmare acestei decizii, la data de 29.01.2008, intimata a emis decizia
nr.5, prin care, începând cu data de 1.02.2008 a fost reîncadrat contestatorul
în functia de inginer, cu salariu de încadrare de 1255 lei, atributiile de serviciu
stabilindu-se în functie de studiile absolvite si pregatirea profesionala raportate
la interesele societatii, contractul individual de munca actualizându-se în
conditiile legii. În alin.2 al deciziei se arata ca P.C. are obligativitatea
prezentarii avizelor medicale si efectuarii instructajelor, în conditiile prevazute
de legislatia muncii în vigoare, pâna la data de 01.02.2008.
Contestatorul a luat la cunostinta de decizia nr.5/2008 la data de 30.01.2008,
în timp ce contestatia a formulat-o la data de 13.06.2008, deci cu depasirea
termenului prevazut de art.283 alin.1 lit.(a) din Codul muncii, fiind formulata
deci tardiv, motiv pentru care s-a admis exceptia invocata de catre intimata si
s-a respins aceasta contestatie.
Referitor la contestatia împotriva deciziei nr.7/11.02.2008, instanta de fond a
retinut ca prin aceasta intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului
de munca al contestatorului, începând cu data de 11.02.2008, în temeiul art.61
lit.(a) coroborat cu art.264 alin.1 lit.(f) Codul muncii, motivat de fapt ca acesta
refuza vehement sa se conformeze procedurilor legale ce vizeaza efectuarea
instructajelor de protectie a muncii si pentru situatii de urgenta, precum si
ridicarea dosarului medical pentru efectuarea analizelor cerute de lege, în
vederea definitivarii reintegrarii potrivit deciziei nr.5/29.01.2008.
De asemenea, s-a retinut si atitudinea contestatorului, respectiv
comportamentul sicanator, de hartuire a factorilor de resort din cadrul societatii
ce a generat perturbarea desfasurarii normale a activitatii la nivelul societatii.
Contestatorul pretinde ca decizia a fost emisa fara efectuarea cercetarii
prealabile si fara sa fie convocat în scris, precum si faptul ca, la data emiterii
deciziei se afla în incapacitate de munca din motive de boala.
Din actele de la dosar, inclusiv din depozitiile martorilor audiati în cauza, prima
instanta a retinut ca dupa data de 1.02.2008 contestatorul a fost zilnic la sediul
societatii, însa a refuzat semnarea de primire a documentelor ce i-au fost
comunicate, precum si orice colaborare cu conducerea societatii.
Având în vedere dispozitiile art.267 alin.3 din Codul muncii, instanta a conchis
ca sustinerile contestatorului sunt neîntemeiate, sanctiunea disciplinara fiind
legala si în lipsa cercetarii prealabile, atunci când salariatul refuza sa dea curs
convocarii fara un motiv obiectiv.
Nefondata s-a retinut a fi si cealalta sustinere a contestatorului, întrucât a
depus la dosar adeverinte medicale, ce nu pot fi substituite certificatelor
medicale, iar cele doua certificate medicale depuse în copie la dosar se refera
la perioade ulterior datei de emitere a deciziei contestate.
În ceea ce priveste sustinerea contestatorului ca nu i se poate desface
contractul de munca pentru ca acesta nu exista, instanta a retinut ca
neîncheierea materiala a contractului individual de munca se datoreaza
contestatorului care a refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical,
dosarul de protectie a muncii, dosarul pentru situatii de urgenta si semnarea
C.I.M.
A apreciat totusi instanta de fond ca masura disciplinara luata este prea severa
fata de gravitatea abaterii disciplinare, întrucât neîndeplinirea acestor obligatii
si comportamentul contestatorului se datoreaza starii litigioase în care acesta
se afla cu conducerea unitatii, considerent fata de care s-a dispus înlocuirea
sanctiunii, asa dupa cum s-a aratat cu ocazia reproducerii dispozitivului
hotarârii.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs în termen legal ambele parti.
Contestatorul P.C. pretinde ca sentinta este nelegala si netemeinica, sub
aspectul motivelor prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
În dezvoltarea recursului a aratat ca nu exista abatere disciplinara pentru ca
intimata nu avea ce contract sa-i desfaca, atâta timp cât el nu exista. Nu s-a
supus controlului medical, deoarece intimata nu i-a pus la dispozitie acelasi
post din care a fost concediat.
Printr-un al doilea motiv de recurs, contestatorul a sustinut ca a formulat în
termen contestatie împotriva deciziei nr.5/290/2008, întrucât a luat cunostinta
de aceasta decizie la data de 27.05.2008, când a depus un borderou în
dosarul nr.2928/280/2008 al Judecatoriei Pitesti.
De altfel hotarârea este nemotivata, iar instanta nu spune nimic cu privire la
tardivitatea contestatiei deciziei nr.5/2008.
S-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestatiei asa cum a
fost formulata.
Intimata S.C. IATSA Platforma Stefanesti S.A., prin recursul declarat a invocat
motivele de modificare prevazute de art.304 pct.9 si 6 Cod procedura civila si a
sustinut, în esenta, ca instanta de judecata nu are aptitudinea de a înlocui o
sanctiune disciplinara cu una mai usoara, întrucât aplicarea sanctiunilor
disciplinare este atributul exclusiv al angajatorului, pe de o parte, iar pe de alta
parte abaterea disciplinara retinuta în sarcina contestatorului este extrem de
grava si astfel nu se putea dispune înlocuirea sanctiunii.
Prin urmatoarea critica invocata s-a sustinut ca instanta a acordat extra petita,
întrucât contestatorul a solicitat prin cererea adresata instantei numai
reintegrarea în functia de sef departament si nu în functia de inginer, functie în
care instanta de fond a dispus reintegrarea.
Examinând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, având în vedere si
dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondate
ambele recursuri, pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste recursul declarat de catre contestator, asa cum bine a
retinut si instanta de fond, desi prin decizia nr.5/29.01.2008 s-a dispus
reîncadrarea contestatorului conform deciziei nr.460/2007 a Curtii de Apel
Pitesti, nu s-a putut încheia efectiv un contract de munca din culpa
contestatorului, care a refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical,
dosarul de protectie a muncii, dosarul pentru situatii de urgenta si
semnarea C.I.M.
Potrivit alin.2 din decizia nr.5/2008, contestatorul avea obligatia prezentarii
avizelor medicale si efectuarii instructajelor, în conditiile prevazute de legislatia
muncii în vigoare, pâna la data de 1.02.2008.
De asemenea, Codul muncii, prin art.27 si 28 prevede obligativitatea avizului
medical la angajare, precum si pe durata executarii contractului la reînceperea
activitatii dupa o întrerupere mai mare de un an.
Si în Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007 – 2010
s-a reglementat în art.31 alin.3 din acesta ca refuzul salariatului de a se
supune examinarilor medicale constituie abatere disciplinara.
Asadar, chiar daca nu s-a materializat contractul individual de munca,
contestatorul a savârsit o abatere disciplinara, cu toate consecintele ce decurg
din aceasta.
Referitor la contestatia formulata împotriva deciziei nr.5/23.01.2008, s-a
constatat ca este tardiva, întrucât contestatorul a luat la cunostinta de aceasta
nu la data de 27.05.2008, asa cum sustine acesta, ci la data de 30.01.2008,
asa dupa cum rezulta din înscrisul intitulat „Obiectiuni la decizia nr.5/2008”,
înregistrat la intimata sub nr.164/30.01.2008 (f.45 dosar fond).
În raport de aceasta data, având în vedere si prevederile art.283 alin.1 (a) din
Codul muncii, potrivit cu care cererile în vederea solutionarii unui conflict de
munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care
a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea,
executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de
munca, contestatia împotriva acestei decizii este tardiv formulata.
În consecinta, în baza art.291 Codul muncii, raportat la art.312 alin.1 Cod
procedura civila, acest recurs a fost respins ca nefondat.
Aceeasi solutie s-a impus si cu privire la recursul declarat de catre intimata,
sub aspectul ambelor critici formulate.
Nu s-a verificat motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod
procedura civila, fata de dispozitiile art.266 din Codul muncii, cât si în raport de
doctrina si jurisprudenta actuala.
Potrivit dispozitiilor art.266 din Codul muncii, angajatorul stabileste sanctiunea
disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârsite de
salariat, având în vedere urmatoarele: împrejurarile în care fapta a fost
savârsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare,
comportarea generala în serviciu a salariatului si eventualele sanctiuni
disciplinare suferite anterior de catre acesta.
Art.266 din Codul muncii nu constituie doar o repetare sau detaliere a
dispozitiilor art.61 din acelasi act normativ, ci constituie temeiul juridic al
concedierii salariatului pentru o abatere disciplinara de o gravitate redusa, dar
din care rezulta vointa constanta a angajatului de a încalca obligatiile de
serviciu.
Desi initial, în jurisprudenta s-a decis ca instanta de judecata nu este
îndreptatita sa adopte o alta solutie, de exemplu sa înlocuiasca desfacerea
disciplinara a contractului de munca cu o sanctiune mai usoara, deoarece
stabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare este atributul exclusiv al
conducerii unitatii, în prezent, aceasta opinie este una minoritara.
Aceasta deoarece într-o societate democratica, aplicarea legii, în cazul de fata
art.266 Codul muncii, nu poate fi sustrasa controlului judecatoresc.
Mai mult decât atât, practica Curtii Europene a Drepturilor Omului este
constanta în promovarea preeminentei dreptului, considerând puterea
discretionara atribuita unui organ cu privire la drepturile individului ca fiind o
înfrângere prin lege a acelui drept. Or, în conditiile stabilirii de criterii concrete
pentru aprecierea sanctiunii disciplinare, ce se impune a fi aplicata,
împiedicarea instantei de a observa respectarea lor le lipseste de orice
valoare, constituind o încurajare a arbitrariului în procesul de decizie al
angajatorului si constituie în plus o încalcare a art.6 din Conventia Europeana
a Drepturilor Omului referitor la accesul liber la justitie.
În concluzie, instanta de judecata are aptitudinea legala de a înlocui o
sanctiune disciplinara cu una mai usoara.
Cum în speta abaterea disciplinara care a condus la sanctionarea
contestatorului nu prezinta o asemenea gravitate de natura a conduce la
desfacerea contractului de munca, aceasta fiind savârsita pe fondul starii
litigioase existenta între parti referitoare la reîncadrarea contestatorului pe
acelasi post, în mod judicios instanta de fond a apreciat ca se impune
înlocuirea sanctiunii aplicate cu una mai usoara.
Cealalta critica invocata în recurs a fost privita tot ca neîntemeiata, întrucât,
asa cum rezulta atât din considerentele sentintei, cât si din dispozitivul
acesteia, instanta a dispus reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor
salariale actualizate, fara a mentiona reîncadrarea în functia de inginer, asa
cum pretinde recurenta-intimata.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila a
fost respins si acest recurs.
9. Acordarea sporului de calculator de 15% personalului auxiliar din justitie nu
se acorda, fiind inclus în sporul de 15% pentru conditii vatamatoare
Art. 30 din O.U.G. nr.177/2002
Art.7 alin.(1)si (2) din O.U.G. nr.27/2006
Reclamantii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate care îsi
desfasoara activitatea la Tribunalul Vâlcea, iar prin actiunea formulata au
solicitat obligarea pârâtilor la plata sporului de 15%, justificat de aceea ca
lucreaza la calculator în toate cele 8 ore ale programului de lucru.
O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor a
prevazut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din indemnizatia de
încadrare bruta lunara, pentru conditii deosebite de munca, grele, vatamatoare
sau periculoase, la instantele judecatoresti si parchete, spor ce se acorda
proportional cu timpul efectiv lucrat în aceste conditii.
Consecutiv acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din O.U.G.
nr.27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si
altor categorii de personal din sistemul justitiei ca pentru conditii deosebite de
munca, grele, vatamatoare sau periculoase, judecatorilor, procurorilor,
magistratilor-asistenti si personalului asimilat acestora li se acorda un spor de
15% din indemnizatia de încadrare bruta lunara, proportional cu timpul efectiv
lucrat în aceste conditii.
La stabilirea conditiilor de acordare a sporului noua reglementare – alin.2 al
art.7 din O.U.G. nr.27/2006 – nu a mai preluat prevederea privind
desfasurarea activitatii în conditiile mentionate pe o durata de cel putin 70%.
Din interpretarea gramaticala a textelor de lege mentionate, rezulta ca, în
situatia în care activitatea reclamantilor se desfasoara în mai multe tipuri de
conditii vatamatoare, sporul de 15% din indemnizatia de încadrare bruta lunara
nu poate fi acordat decât o singura data.
Cum reclamantii primesc deja acest spor pentru alte conditii vatamatoare de
munca, noua pretentie nu are baza legala.
(Decizia civila nr.1317/R-CM din 05 octombrie 2009)
