Art.8 din Codul muncii
Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi a bunei-credinţe, în cadrul raportului de muncă părţile având obligaţia să se informeze şi să se consulte reciproc potrivit art.8 din Codul muncii.
Omisiunea angajatorului de a informa salariatul că în raport de media obţinută, în ordinea descrescătoare, la concursul organizat se poate opta pentru unul din posturile vacante, îi este imputabilă şi nu poate să îl lipsească pe salariat de dreptul prevăzut în favoarea sa.
(Decizia civilă nr.3298/14.10.2013)
Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2012, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, contestatorul D.S. în contradictoriu cu intimatul I.S.C. a formulat contestaţie împotriva deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr.1705/28.12.2011 emisă de intimat, solicitând anularea acesteia, repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii şi obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate împreună cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca angajat.
Motivând cererea, contestatorul a arătat că desfacerea contractului individual de muncă a avut loc în condiţiile art.65 alin.1 Codul muncii, mai exact ale desfiinţării postului pe care îl ocupa în cadrul I.S.C. de inspector de specialitate – desfiinţare ce a avut loc o dată cu reorganizarea intimatului şi pe motivul rezultatului obţinut la concursul/examenul desfăşurat în data de 05.12.2011, la Timişoara, pentru ocuparea unui post vacant în cadrul structurii D.R.C. Vest din subordinea Inspectoratului de Stat în Construcţii, constituită prin reorganizarea fostelor inspectorate judeţene Caraş-Severin, Hunedoara, Arad, Timiş.
A precizat contestatorul că deşi s-a produs în conformitate cu art.65 alin.1 Codul muncii, fiind determinată de cauze care nu ţin de persoana salariatului, desfiinţarea postului nu a fost una efectivă care să aibă la bază o cauză reală şi serioasă, ci abuzivă arătând, în esenţă, că deşi a fost declarat admis în urma participării la concurs şi existau în structura intimatului posturi de inspector de specialitate vacante care să fie ocupate în ordinea notelor obţinute la concurs, între care trebuia să se numere (existau 45 de posturi şi promovaseră examenul 42 de salariaţi), i s-a oferit un post similar celui ocupat în cadrul D.R.C. Sud-Est Constanţa.
De asemenea, contestatorul a susţinut că decizia de concediere cuprinde ca şi motiv al desfacerii contractului individual de muncă rezultatul obţinut de contestator la concursul/examenul organizat la data de 05.12.2012, deşi în răspunsul dat la adresa nr.12361/22.12.2011, prin care contestatorul arăta că are dreptul şi optează să ocupe, în ordinea mediilor, unul din posturile din structura D.R.C. Vest care deservesc şi judeţul Caraş-Severin, angajatorul motivează măsura de încetare a contractului de muncă prin neacceptarea de către salariat a propunerii de a ocupa un post de inspector de specialitate la D.R.C. Sud-Est Constanţa, fără ca acest motiv să fie inserat în decizia de concediere.
Formulând întâmpinare, intimatul I.S.C.a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală arătând, în esenţă, că I.S.C. a fost reorganizat, pe regionale, ca urmare a adoptării OUG nr.93/2011 de modificare şi completare a OUG nr.63/2001 privind înfiinţarea I.S.C., că în numărul de 750 posturi stabilite în urma reorganizării şi aprobate prin HG nr.1157/2011 cu anexele la aceasta prin care se aprobă şi Statele de Funcţii, nu se regăsea postul de inspector de specialitate grad IA în structura Compartimentului de Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor în Construcţii Caraş Severin, post pentru care contestatorul a candidat la concurs.
S-a mai arătat că un astfel de post nu se afla nici în celelalte compartimente de control din cadrul D.R.C. Vest astfel că i s-a oferit contestatorului un post de acelaşi tip, vacant în cadrul D.R.C. Sud Est Constanţa, însă a fost refuzat, fapt ce a determinat încetarea contractului individual de muncă în condiţiile art.65, art.74 alin.5 şi art.75-77 Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr.6275 din 9 noiembrie 2012, Tribunalul Argeşa admis contestaţia, a anulat decizia nr.1705/28.12.2011 emisă de intimat şi a dispus reintegrarea contestatorului pe un post corespunzător pregătirii profesionale, anume inspector de specialitate, în cadrul D.R.C.Vest.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective, precum şi suma de332,55 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă că, prin decizia nr.1705/28.12.2011, intimatul I.S.C.– Inspectoratul Judeţean în Construcţii C.S., a dispus încetarea contractului individual de muncă al acestuia în conformitate cu dispoziţiile art.65 alin.1 Codul muncii, urmare restructurării şi reorganizării Inspectoratului de Stat în Construcţii, pe de o parte, şi rezultatul obţinut de contestator la examenul/concursul organizat în data de 05.12.2011, pe de altă parte.
Restructurarea şi reorganizarea ce au avut loc în conformitate cu OUG nr.93/2011 de modificare şi completare a OUG nr.63/2001 privind înfiinţarea I.S.C., ce a stabilit înfiinţarea de 7+1 direcţii regionale, precum şi cu HG nr.1157/2011 care a stabilit şi aprobat un număr de 750 posturi din cadrul Inspectoratului, au determinat micşorarea numărului de posturi şi, implicit, organizarea de concurs de evaluare a competenţelor, concurs care să detaşeze în cunoştinţe candidaţii şi în raport de care, în ordinea notelor, să se efectueze ocuparea posturilor.
Acest ordin, în speţă Ordinul nr.2973/2011, şi mai exact anexa 6 la acesta reprezentând Statul de funcţii al D.R.C. Vest (fila 8), în condiţiile reducerii numărului de posturi, a stat la baza organizării în data de 05.12.2011, în conformitate cu art.II şi III din OUG nr.93/2011 care prevede modalitatea de ocupare a posturilor de conducere şi execuţie din noua structură organizatorică, a concursului la care contestatorul a participat prin înscrierea sa, aşa cum rezultă din cererea pe care acesta o formulează la data de 30.11.2011.
Cererea de înscriere la concurs formulată de contestator privea ocuparea unui post de inspector de specialitate, fără indicarea gradului IA pe care îl deţinuse de altfel înainte de decizia de încetare a contractului individual de muncă. Prin urmare, s-a reţinut a fi nereală susţinerea intimatului în sensul că s-a participat la concurs pe un post inexistent întrucât în cadrul Compartimentului de Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii C. S. statul de funcţii nu cuprindea niciun post de inspector de specialitate grad IA, şi aceasta deoarece, aşa cum s-a mai spus, opţiunea contestatorului a fost una pentru un post de inspector de specialitate privit în genere, fără a fi indicat vreun grad, post care se regăseşte în statul de funcţii printre cele 6 posturi aprobate prin Ordinul nr.2973/2011 – fila 9, pct.482-487.
Din cei nouă candidaţi pe cele 6 posturi de inspector de specialitate existente în cadrul Compartimentului de Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii C. S. din cadrul D.R.C. Vest, opt au fost admişi astfel: primii şase în ordinea notelor, direct pe post, restul de doi, între care se regăseşte şi contestatorul, au fost admişi fără loc, fiind firesc şi legal ca aceştia să ocupe unul din posturile de inspector de specialitate rămase neocupate, în ordinea mediilor, în cadrul D.R.C.Vest.
Aceasta însă nu s-a întâmplat, intimatul făcând contestatorului propunerea de a ocupa un post de inspector de specialitate în cadrul D.R.C. Sud-Est Constanţa. Gestul a fost justificat prin lipsa de posturi corespunzătoare pregătirii sale şi opţiunii exprimate cu prilejul înscrierii la concurs (aspect lămurit deja în cele de mai sus) şi Statul de funcţii aprobat prin Decizia nr.91/30.03.2012 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.
S-a observat, însă, că la momentul concedierii contestatorului, în speţă la data de 28.12.2011, numărul şi structura posturilor în cadrul D.R.C. Vest erau date de anexa 6 a Ordinul nr.2973/29.11.2011, reprezentând Statul de funcţii, potrivit căruia din 57 posturi, 45 erau posturi de inspector de specialitate, indiferent de grad, iar nu de anexa 6 a Deciziei nr.91/30.03.2012 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, în vigoare la trei luni după încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, care restrânge numărul de posturi la 53, în general, şi pe cel de inspectori de specialitate la 41, în special – reducerea s-a făcut cu patru posturi de inspector de specialitate faţă de statul de funcţii din decembrie 2011.
Invocând faptul că la momentul decembrie 2011 nu a existat vreun post de inspector de specialitate grad IA, aşa cum ar fi solicitat contestatorul prin cererea de înscriere la concurs, intimatul a încercat să justifice propunerea făcută contestatorului de a ocupa un post în raza de activitate a unei direcţii situate din punct de vedere geografic la capătul opus al ţării faţă de fostul său loc de muncă şi localitatea de domiciliu, dar şi concedierea, însă această apărare nu poate fi reţinută întrucât din lista cu notele obţinute la concursul din 05.12.2011 pentru ocuparea posturilor de inspector de specialitate, rezultă că un număr de 45 candidaţi, între care se află şi contestatorul D., au obţinut note de promovare, în speţă între 7.05 şi 10.00, putând ocupa astfel oricare din cele 45 de posturi existente, potrivit Statului de funcţii aprobat prin anexa 6 a Ordinul nr.2973/29.11.2011, la momentul desfăşurării concursului, posturi stabilite şi aprobate după etapa restructurării şi reorganizării Inspectoratului de Stat în Construcţii.
Instanţa a constatat că la nivelul Inspectoratului Judeţean în Construcţii C.S., ca de altfel la nivelul tuturor inspectoratelor din ţară, a avut loc o reorganizare a activităţii prin desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel ocupat de contestator, şi înfiinţarea altora, în raport de nevoile generale ale I.S.C., însă faţă de rezultatul obţinut la concursul de evaluare şi existenţa posturilor de inspector specialitate vacante în cadrul D.R.C. Vest la momentul 29.11.2011, posturi corespunzătoare pregătirii profesionale a contestatorului, concedierea acestuia şi în funcţie de refuzul de a ocupa un post în cadrul D.R.C. Sud-Est Constanţa s-a apreciat de tribunal ca fiind nelegală şi neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, intimatul I.S.C.- prin D.R.C. Sud Muntenia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
Greşit s-a reţinut că intimatul-contestator trebuia încadrat pe unul dintre posturile rămase vacante în cadrul D.R.C. Vest întrucât a obţinut nota de promovare a concursului, în condiţiile în care acesta a optat pentru un post de inspector de specialitate în cadrul Compartimentului de Control pentru Calitatea lucrărilor în Construcţii C.S.
Se arată că, referitor la faptul că structura organizatorică a D.R.C. Vest cuprindea un număr de 45 de inspectori de specialitate şi că intimatul-contestator putea să ocupe pe oricare dintre acestea. Recurentul arată că acesta nu s-a exprimat în acest sens, singura opţiune a sa fiind aceea de a ocupa un post în cadrul Compartimentului de Control pentru Calitatea lucrărilor în Construcţii C.S.
De asemenea, diminuarea cu un număr de 4 posturi nu s-a făcut în martie, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. Încă din luna decembrie, în cadrul structurii organizatorice a D.R.C. Vest nu mai exista nici un post vacant, toate fiind ocupate conform Deciziei nr.1572/27.12.2012.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse pe larg
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea formulată de către intimat vizează un post de inspector de specialitate in cadrul Regionalei in construcţii Vest. Este adevărat ca a menţionat şi compartimentul in care ar dori sa funcţioneze, respectiv centrul de inspecţie in construcţii C.S., însă, această menţiune nu se poate interpreta in sensul că a dorit ocuparea unui post numai in C.S., excluzând orice alt post in cadrul regionalei.
Fiind exprimată opţiunea ocupării unui post in cadrul regionalei, angajatorul trebuia să valorifice rezultatul obţinut la examen, potrivit disp. art. 18 alin. 5 din Regulamentul de concurs aprobat prin Decizia nr. 897/2011, care prevede: „ Promovarea concursului se face in ordinea descrescătoare a mediei aritmetice a notelor obţinute la cele două probe, pana la ocuparea tuturor posturilor de aceeaşi categorie, clasă şi/sau grad profesional din structura reorganizată „.
Disp art. 4 alin. 4 din acelaşi regulament prevăd că, posturile rămase neocupate, se declara vacante, urmând să se comunice candidaţilor … care au obţinut cel puţin nota minimă 7 posibilitatea de a ocupa posturile respective.
Corect a reţinut instanţa de fond că organigrama in vigoare la momentul susţinerii concursului, decembrie 2011, prevedea un număr de 57 posturi, dintre care 45 erau pentru inspectori de specialitate.
In urma concursului din aceeaşi lună, potrivit tabelului cu rezultatele obţinute la concurs, au fost admişi un nr. de 37 candidaţi pentru posturi de inspectori de specialitate, iar 4 concurenţi pentru aceleaşi posturi au fost admişi fără loc, in această categorie intrând şi intimatul. Rezultă un total de 41 de candidaţi care au fost admişi, pentru un număr de 45 de posturi de inspectori de specialitate in cadrul Regionalei Vest.
In aceste condiţii, angajatorul cu ignorarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului deşi potrivit art. 4 alin. 4 din regulament, trebuia să promoveze pe locurile libere persoanele care obţinuseră note peste 7, in cadrul Regionalei Vest, pana la ocuparea tuturor posturilor.
Susţinerea recurentei in sensul că intimatul nu ar fi putut beneficia de dispoziţiile regulamentului întrucât a optat exclusiv pentru un post in numai C.S., este contrazisa chiar de conţinutul cererii de participare la concurs in care intimatul a arătat ca doreşte sa candideze pentru un post de inspector in cadrul Regionalei Vest, in subsidiar, menţionând şi localitatea in care ar dori sa ocupe postul. Această menţiune nu este însă de natură să îl excludă pe salariat de la beneficiul prevăzut de art. 4 alin. 4 regulament, şi nici să îl exonereze pe angajator de respectarea dispoziţiilor privind desfăşurarea concursului şi ocuparea posturilor vacante.
Codul muncii, prin art. 8 statuează că „ relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe, iar pentru buna desfăşurarea relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, in condiţiile legii şi ale contractelor de muncă” ori din conduita angajatorului nu rezultă ca ar fi respectat acest principiu fundamental care reglementează raporturile de muncă.
Faţă de cele ce preced recursul este nefondat şi a fost respins potrivit dispoziţiilor art. 312 cod procedură civilă.
