Principiul legalităţii concedierii


1. Notificarea prin judecătoresc nu reprezintă o decizie de concediere. Comunicarea notificării nu echivalează cu comunicarea unei asemenea decizii. Emiterea notificării anterior începerii perioadei de probă şi a contractului de muncă

1. Potrivit art. 58 C. muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, ea putând fi dispusă din motive care au legătură cu persoana salariatului sau din motive care nu ţin de persoana acestuia. Cu alte cuvinte, angajatorul care doreşte să înceteze raporturile de muncă cu un salariat trebuie să recurgă la concedierea acestuia, iar în asemenea situaţii, angajatorul este obligat să emită o decizie, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii, în caz contrar fiind lovită de nulitate, conform dispoziţiilor art. 76m şi art. 268[2] C. muncii.