Deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă care le-a emis, la sesizarea părţii interesate sau a organelor de control ale C.N.P.A.S., or, în speţă, nu există dovezi privind vreo sesizare a organelor de control ale C.N.P.A.S. În decizia asupra capacităţii de muncă nr. 1440/08.10.2010 se face menţiunea „reexpertizare conform Legii nr. 119/2010”, însă, în primul rând, Curtea apreciază că o atare menţiune nu face dovada existenţei unei sesizări din partea C.N.P.A.S., iar, în al doilea rând, aşa cum s-a arătat, o revizuire la data de 8.10.2010 nu putea fi făcută în baza Legii nr. 119/2010.
Constatându-se nerespectarea procedurii instituite de lege în cazul revizuirii medicale, Curtea a apreciat că nu se mai impunea în cauză efectuarea unei expertize medico-legale, în condiţiile în care fondul dreptului nu a fost dezbătut.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2505 din 6 decembrie 2011
Prin contestația înregistrată sub nr. 4573/90/2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea, D.M., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii V., a solicitat instanței să o oblige pe intimată să anuleze decizia asupra capacității de muncă nr. 1440/08.10.2010 și să emită o nouă decizie; să dispună repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia, în conformitate cu decizia asupra capacității de muncă nr. 4970/08.07.2010.
A arătat contestatoarea că a avut calitatea de pensionar de invaliditate de gradul II, cu capacitatea de muncă pierdută în totalitate, în temeiul art. 54 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii. Decizia asupra capacității de muncă nr. 4970/08.07.2010, necontestată și rămasă definitivă, a fixat termen de revizuire în anul 2011 și cu toate acestea în luna octombrie 2010, urmare a înștiințări primite de la Comisia de expertiză medicală din cadrul Casei Județene de Pensii Vâlcea, în vederea reexpertizării medicale, s-a prezentat și i s-a adus la cunoștință faptul că s-a emis pe numele său decizia asupra capacității de muncă nr. 1440/08.10.2010, prin care a fost trecut în grad de invaliditate zero.
A susținut contestatoarea că nu i s-a efectuat niciun consult medical, nerespectându-se prevederile pct. 23 cap. 2 din Ordinul nr. 340/2001 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 19/2000. Totodată, au fost încălcate prevederile art. 62 alin. (1) și (5) din Legea nr. 19/2000 și art. 28 din Cap. C, Secțiunea II-a din Ordinul nr. 340/2001 în sensul că nu a existat nici cererea pensionarului și nici cea a medicului de specialitate.
Contestația formulată împotriva acestei decizii nu a fost soluționată nici până în prezent, încălcându-se art. 56 alin. (4) și (5) din Legea nr. 19/2000.
în drept au fost invocate prevederile art. 56 și art. 62 din Legea nr. 19/2000, Ordinul nr. 340/2001, Legea nr. 119/2010 și Ordinul nr. 1418/2010.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Județeană de Pensii V. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că decizia atacată a fost contestată în termen și că a fost solicitat avizul I.N.E.M.R.C.M. pentru soluționarea contestației. S-a mai arătat că în baza acestei decizii a fost emisă decizia nr. 160786/27.10.2010 privind încetarea plății pensiei, conform art. 91 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 960/28.09.2011 a fost admisă contestația, a fost anulată decizia asupra capacității de muncă nr. 1440/08.10.2010 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii V. și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin decizia asupra capacității de muncă nr. 4970/08.07.2010, contestatoarea a fost încadrată în gradul de invaliditate II, stabilindu-se un termenul de revizuire în luna iulie 2011. Decizia a fost dată în urma revizuirii gradului de invaliditate, data ivirii acestei incapacități de muncă fiind anterioară.
Ulterior contestatoarei i-a fost emisă decizia asupra capacității de muncă nr. 1440/08.10.2010, prin care s-a stabilit că se încadrează în gradul de invaliditate zero.
împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat la Casa Județeană de Pensii V. contestație, care a fost înregistrată sub nr. 66203/11.10.2010. Contestația a fost comunicată la I.N.E.M.R.C.M. B., soluția nefiind comunicată Casei Județene de Pensii V. și nici contestatoarei până în prezent.
în baza deciziei nr. 1440/08.10.2010, a fost emisă decizia nr. 160786/27.10.2010 prin care a încetat plata pensiei contestatoarei începând cu data de 1.11.2010.
A apreciat tribunalul că prin decizia asupra capacității de muncă nr. 1440/08.10.2010 s-a făcut o revizuire medicală, fără a se respecta dispozițiile legale în materie: pct. 23 și 28 din Secțiunea C, Subsecțiunea II din Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pct. 41 din subsecțiunea III a secțiunii C din același act normativ. Mai mult, în cuprinsul deciziei atacate nu se menționează temeiul juridic în baza căruia s-a făcut revizuirea pensiei.
Astfel, art. 23 din Ordinul nr. 340/2001 instituie pentru medicul expert al asigurărilor sociale obligația de a-l examina pe pensionar, precum și de a verifica documentația medicală întocmită de unitatea sanitară care asigură asistența medicală de specialitate și de recuperare a invalidului, stabilind termenul de revizuire în funcție de recuperabilitatea afecțiunilor (6-12 luni). Or, contestatoarea nu a fost examinată și, de asemenea, nu s-a dovedit că unitatea sanitară care asigura asistența medicală de specialitate și de recuperare a invalidului a întocmit o documentație medicală, care să fi fost examinată de medicul expert al asigurărilor sociale înainte de emiterea deciziei atacate.
Pe de altă parte, potrivit art. 28 din aceeași subsecțiune a Ordinului nr. 340/2001, revizuirea medicală se poate efectua și înaintea termenului stabilit, indiferent de gradul de invaliditate, la solicitarea pensionarului, dar numai până la împlinirea vârstelor standard pentru pensionare pentru limită de vârstă și dacă unitățile sanitare care asigură asistența medicală apreciază agravarea sau ameliorarea stării de invaliditate.
în speță, revizuirea medicală a contestatoarei s-a făcut înainte de termenul stabilit prin decizia asupra capacității de muncă nr. 4970/08.07.2010 (iulie 2011), deși nu a existat niciun fel de solicitare din partea acestuia, iar unitățile sanitare care asigură asistența medicală nu au făcut vreo apreciere legată de agravarea sau ameliorarea stării de invaliditate.
în fine, a considerat instanța că au fost încălcate și dispozițiile art. 41 din Subsecțiunea III a Secțiunii C din Ordinul nr. 340/2001, potrivit cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis, la sesizarea părții interesate sau a organelor de control ale C.N.P.A.S.
Astfel, în cuprinsul deciziei nu se face vorbire de vreo eroare care ar fi dus la necesitatea revizuirii pensiei de invaliditate a contestatoarei, iar o astfel de eroare nu este invocată nici de intimată; pe de altă parte, schimbările intervenite în starea de sănătate a contestatoarei de la data ultimei reexaminări, nu se încadrează în noțiunea de „eroare”, la care face referire texul de lege menționat.
Concluzia tribunalului a fost că decizia asupra capacității de muncă nr. 1440/08.10.2010 este lovită de nulitate, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior. Nulitatea atrage după sine, ca o consecință firească, repunerea părților în situația anterioară, constând în menținerea deciziei asupra capacității de muncă nr. 4970/08.07.2010 și a pensiei de invaliditate stabilite în baza acesteia, cel puțin până la data emiterii unei noi decizii asupra capacității de muncă în condițiile legii.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
în termen legal intimata Casa Județeană de Pensii V. a formulat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea recursului a arătat că dispozițiile pct. 23 și 28 din Ordinul nr. 340/2001 nu sunt aplicabile în speță, întrucât expertizarea dosarului contestatoarei s-a făcut în baza pct. 41 din Subsecțiunea III a secțiunii C din Ordinul nr. 340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, potrivit căruia deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă ce le-a emis, la sesizarea părții interesate sau a organelor de control ale C.N.P.A.S.
în plus, revizuirea medicală s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 119/2010, care obligă pe C.N.P.A.S. prin I.N.E.M.R.C.M. ca în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii să se verifice încadrarea în grad de invaliditate a pensionarilor aflați în evidență la acea dată. în aceste condiții, au fost reexpertizați toți pensionarii de invaliditate, indiferent de termenul de revizuire acordat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010.
A mai susținut recurenta că, urmare a redobândirii de către contestatoare a capacității de muncă, aspect confirmat de expertiza medico-legală întocmită în cauză, s-a dispus încetarea calității de pensionar de invaliditate, conform art. 62 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 19/2000. Mai mult, contestatoarea a fost internată și la I.N.E.M.R.C.M. în perioada 18-23.05.2011, raportul de expertiză medicală nr. 1557/26.05.2011 întocmit cu această ocazie confirmând că reclamanta nu se încadrează în grad de invaliditate.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea a reținut următoarele:
Contestatoarea este încadrată în gradul II de invaliditate și este beneficiara unei pensii de invaliditate.
în anul 2010 ea a fost supusă revizuirii gradului de invaliditate, iar prin decizia nr. 4970/08.07.2010 s-a stabilit același grad II de invaliditate.
Deși noul termen de revizuire a fost stabilit peste un an, în fapt, la data de 8.10.2010 a fost emisă decizia nr. 1440/08.10.2010, prin care s-a stabilit că în prezent contestatoarea nu se mai încadrează în niciun grad de invaliditate.
Casa Județeană de Pensii V. a susținut în recursul său că revizuirea medicală a contestatoarei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 119/2010, care reglementează obligația de verificare a încadrării în grad de invaliditate a pensionarilor în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii.
Curtea constată că art. 6 alin. (2) din Legea nr. 119/2010 instituie într-adevăr obligația Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, de a organiza verificarea încadrării în grad de invaliditate a pensionarilor aflați în evidență, iar această obligație trebuie îndeplinită în termen de un an, dar nu de la data intrării în vigoare a legii, ci de la data intrării în vigoare a procedurii prevăzute la alin. (1) al art. 6. Potrivit acestui text, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, se va aproba procedura de încadrare în grade de invaliditate, în vederea înscrierii la de invaliditate.
în aplicarea art. 6 alin. (1), Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a emis Ordinul nr. 1418 privind aprobarea Procedurii de încadrare în grade de invaliditate în vederea înscrierii la pensia de invaliditate și a Procedurii de verificare a încadrării în grad de invaliditate. Ordinul a fost publicat în M.Of. nr. 696/19.10.2010, ceea ce înseamnă că a intrat în vigoare la data de 22.10.2010.
Rezultă așadar că numai de la data de 22.10.2010 s-a născut obligația de verificare a încadrării în grad de invaliditate a pensionarilor aflați în evidență, verificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 119/2010 și ale Ordinului nr. 1418/2010.
Ca atare, orice revizuire anterioară acestei date nu poate avea drept temei decât Legea nr. 19/2000 și Ordinul nr. 340/2001, așa cum corect a reținut de altfel și tribunalul.
în plus, se observă că însăși decizia din 8.07.2010, care a stabilit termen de revizuire peste un an, a fost emisă, de asemenea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, act normativ pe care, la acea dată, intimata nu l-a aplicat.
Conform art. 41 din Secțiunea C a Ordinului nr. 340/2001, deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis, la sesizarea părții interesate sau a organelor de control ale C.N.P.A.S., or, în speță, nu există dovezi privind vreo sesizare a organelor de control ale C.N.P.A.S. în decizia asupra capacității de muncă nr. 1440/08.10.2010 se face mențiunea „reexpertizare conform Legii nr. 119/2010”, însă, în primul rând, Curtea apreciază că o atare mențiune nu face dovada existenței unei sesizări din partea C.N.P.A.S., iar, în al doilea rând, așa cum s-a arătat, o revizuire la data de 8.10.2010 nu putea fi făcută în baza Legii nr. 119/2010.
în altă ordine de idei, Curtea constată că, întrucât la data când s-a emis decizia contestată era în vigoare Ordinul nr. 340/2001, în mod corect și legal tribunalul a verificat în ce măsură au fost respectate de către recurentă și dispozițiile art. 23 și art. 28 din acest act normativ, dispoziții a căror încălcare a fost invocată prin contestația formulată.
Astfel, potrivit art. 23 din Secțiunea C a Ordinului nr. 340/2001, medicul expert al asigurărilor sociale, după examinarea persoanei în cauză și a documentației medicale întocmite de unitatea sanitară care asigură asistența medicală de specialitate și de recuperare a invalidului, emite decizia medicală în 3 exemplare, în raport de starea de sănătate (un exemplar se înmânează persoanei sub semnătură, al doilea Casei teritoriale de pensii și cel de-al treilea exemplar se păstrează în dosarul medical) și stabilește termenul de revizuire în funcție de recuperabilitatea afecțiunilor (6-12 luni).
De asemenea, art. 28 din aceeași secțiune a Ordinului nr. 340/2001 prevede că revizuirea medicală se poate efectua și înaintea termenului stabilit, indiferent de gradul de invaliditate, la solicitarea pensionarului, dar numai până la împlinirea vârstelor standard pentru pensionare pentru limită de vârstă și dacă unitățile sanitare care asigură asistența medicală apreciază agravarea sau ameliorarea stării de invaliditate.
întrucât în speță nu s-a dovedit că a existat o solicitare a contestatoarei de revizuire medicală și nici faptul că aceasta a fost examinată de medicul expert al asigurărilor sociale, în mod corect Tribunalul Vâlcea a concluzionat că nici aceste două texte de lege nu au fost respectate.
Constatându-se nerespectarea procedurii instituite de lege în cazul revizuirii medicale, Curtea a apreciat că nu se mai impunea în cauză efectuarea unei expertize medico-legale, în condițiile în care fondul dreptului nu a fost dezbătut.
Ca atare, nu interesează la acest moment concluziile expertizei efectuate la tribunal și nici ale expertizei întocmite de I.N.E.M.R.C.M.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
(Judecător dr. Daniel Radu)
