Protecţia salariaţilor supuşi disponibilizării pentru cazurile reglementate de Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 98/1999


– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999: art. 1 alin. (1), art. 601

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, cu modificările şi completările ulterioare: art. 325-327

Măsurile de protecţie socială prevăzute de O.U.G. nr. 98/1999 se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.

Dispoziţiile O.U.G. nr. 98/1999, cuprinzând şi modificările aduse prin O.U.G. nr. 49/2002, în vigoare în prezent, fac trimitere în art. 1 alin. (1) la închiderea operaţională parţială sau totală a activităţii, ca procedeu care determină concedierea colectivă.

Secţiunea a III-a, cap. II din actul normativ reglementează măsurile aplicate în cazul închiderii operaţionale, prevăzând în art. 14 alin. (1) că, în acest caz de disponibilizare, salariaţii beneficiază de măsurile de protecţie prevăzute de ordonanţa de urgenţă. Ordonanţa trimite la dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, respectiv la Secţiunea I – închidere operaţională şi vânzarea activelor nerentabile, art. 325-327.

Este adevărat că dispoziţiile art. 325-327 sunt în acest moment abrogate, dar, O.U.G. nr. 88/1997 trimiţând şi în prezent la aceste dispoziţii abrogate, rezultă că trimiterea are în vedere numai definiţia închiderii operaţionale, aceasta fiind intenţia legiuitorului prin referirea la ordonanţa emisă în materia privatizării.

Astfel, conform art. 325-327 din O.U.G. nr. 88/1997, vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente, cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. în acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societăţii comerciale cu veniturile obţinute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri. Activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege. Vânzarea activului se face pe bază de licitaţie publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Ceea ce nu se poate vinde la licitaţie este ulterior casat.

Astfel, conform art. 325-327 din O.U.G. nr. 88/1997, vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente, cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. în acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societăţii comerciale cu veniturile obţinute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri. Activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege. Vânzarea activului se face pe bază de licitaţie publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Ceea ce nu se poate vinde la licitaţie este ulterior casat.

în concluzie, închiderea operaţională constă în vânzarea activelor nerentabile sau în casarea acestora, cu consecinţa disponibilizării salariaţilor.

în concluzie, închiderea operaţională constă în vânzarea activelor nerentabile sau în casarea acestora, cu consecinţa disponibilizării salariaţilor.

Procedura concretă prin care se hotărăşte şi se realizează închiderea operaţională, căreia îi sunt aplicabile măsurile de protecţie socială este stabilită în secţiunea a III-a, cap. II din O.U.G. nr. 98/1999.

Această procedură are drept punct de pornire hotărârea adunării generale a acţionarilor, în care se vor stabili transferul de proprietate/casarea activului nerentabil ce urmează a fi disponibilizate.

Această procedură are drept punct de pornire hotărârea adunării generale a acţionarilor, în care se vor stabili transferul de proprietate/casarea activului nerentabil ce urmează a fi disponibilizate.

în cauză există Hotărârea AGA nr. 20 din 16 noiembrie 2007, procesul-verbal de licitaţie nr. 1017 din 31 ianuarie 2008 şi contractul de vânzare-cumpărare de active nr. 3099 din 31 martie 2008 pentru activele „CPAB”, „FNC B.” şi „CPS”, vânzare determinată de încetarea activităţii în cadrul acestor subunităţi şi de desfiinţarea locurilor de muncă. Chiar dacă aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei, ele sunt menţionate în preambulul notificărilor adresate reclamanţilor, precum şi în preambulul deciziilor privind încetarea contractelor de muncă ale reclamanţilor.

Astfel cum sunt menţionate în deciziile de concediere, operaţiunile respectă ordinea cronologică prevăzută de dispoziţiile legale menţionate mai sus şi constituie închidere operaţională, în sensul O.U.G. nr. 98/1999.

Pe de altă parte, o eventuală nerespectare a cronologiei ori a formalităţilor respectivei proceduri nu poate fi imputată salariatului disponibilizat, care nu poate fi privat de acordarea drepturilor legale prevăzute în favoarea sa. Protecţia salariaţilor supuşi disponibilizării pentru cazurile reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 trebuie să opereze independent de respectarea procedurii legale de către angajator. De altfel, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă şi cele ale cap. III stabilesc obligaţii referitoare la procedura prealabilă efectuării plăţilor numai pentru angajatori, nu şi pentru salariaţi.

Pe de altă parte, o eventuală nerespectare a cronologiei ori a formalităţilor respectivei proceduri nu poate fi imputată salariatului disponibilizat, care nu poate fi privat de acordarea drepturilor legale prevăzute în favoarea sa. Protecţia salariaţilor supuşi disponibilizării pentru cazurile reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 trebuie să opereze independent de respectarea procedurii legale de către angajator. De altfel, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă şi cele ale cap. III stabilesc obligaţii referitoare la procedura prealabilă efectuării plăţilor numai pentru angajatori, nu şi pentru salariaţi.

De asemenea, plăţile compensatorii reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 se cuvin salariaţilor indisponibilizaţi independent de acordarea de către unitate, în baza contractului colectiv de muncă, a compensaţiei băneşti individuale, aşa cum rezultă din prevederile art. 42 alin. (1) din acest act normativ.

De asemenea, plăţile compensatorii reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 se cuvin salariaţilor indisponibilizaţi independent de acordarea de către unitate, în baza contractului colectiv de muncă, a compensaţiei băneşti individuale, aşa cum rezultă din prevederile art. 42 alin. (1) din acest act normativ.

(Decizia civilă nr. 19/R-CM din 12 ianuarie 2010)

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1852/90/2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanţii P.M., N.V. şi B.E. au chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea şi SC O. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe prima pârâtă să le plătească sumele de bani cu titlu de lunar de completare, conform art. 7 lit. c) din O.U.G. nr. 116/2006, iar, în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că dispoziţiile acestei ordonanţe nu sunt aplicabile în cauză, să fie obligată pârâta AJOFM Vâlcea la plata sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art. 28 şi 29 din O.U.G. nr. 98/1999 republicată şi modificată, cu cheltuieli de judecată.

în motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că în data de 31 martie 2Cn8 au fost emise în baza art. 73 alin. (1) C. mun. şi art. 39 alin. (1) din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanţii angajaţi ai SC O. SA, având în vedere că SC C. SRL Mizil, judeţul Prahova, a cumpărat activele CPAB, FNC B. şi CPS. Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunităţi a încetat, fapt care a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă ale reclamanţilor, dispunându-se concedierea colectivă a 379 de angajaţi, printre care şi reclamanţii, emiţându-se ulterior deciziile de concediere.

întrucât angajatorul SC O. SA este o societate comercială cu capital majoritar de stat, reclamanţii au apreciat că în cauză sunt aplicabile în principal dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2006, care în art. 7 prevede dreptul la plata unui venit lunar de completare, alături de alte măsuri de protecţie socială, venit lunar de completare al cărui cuantum şi perioadă de acordare sunt prevăzute în art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 116/2006 în funcţie de salariul mediu net al fiecărui angajat şi în funcţie de vechimea în muncă. în subsidiar, în situaţia în care s-ar aprecia că reclamanţilor nu le sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2006, aceştia au solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 98/1999, care prevăd că în cazul concedierilor colective se stabilesc plăţi compensatorii către salariaţii disponibilizaţi, potrivit art. 32 din actul normativ.

Reclamanţii au solicitat ca stabilirea corectă a drepturilor băneşti reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăţi compensatorii, să se facă în raport de salariul mediu net pe unitate şi de media ultimelor trei salarii nete înainte de concediere pentru fiecare angajat în funcţie de contractul lui individual de muncă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC O. SA a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât acest venit de completare se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă de către agenţiile de ocupare a forţei de muncă judeţene.

în aceea ce priveşte fondul cauzei, aceeaşi pârâtă a susţinut că prin hotărârea AGA nr. 20 din 6 noiembrie 2007 s-a aprobat scoaterea ia vânzare a activelor CPAB, FNC B. şi CPS, în data de 31 ianuarie 2008 având loc licitaţie deschisă cu strigare pentru vânzarea acestor active. Potrivit procesului-verbal de licitaţie nr. 1017 din 31 ianuarie 2008 şi a contractului de vânzare-cumpărare active nr. 3099 din 31 martie

2008, aceste active au fost cumpărate de către SC C. SRL Mizil, încetând astfel activitatea în cadrul acestor subunităţi, ceea ca a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă, iar în temeiul dispoziţiilor art. 55 lit. c), art. 58, art. 65. art. 66 şi art. 68 alin. (1) lit. c) C. mun. şi art. 36 şi 37 din contractul colectiv de muncă al O. SA, începând cu data de 30 aprilie 2008 au încetat contractele individuale de muncă ale reclamanţilor pentru motive care nu au ţinut de persoana salariaţilor, ca urmare a concedierii colective.

O.U.G. nr. 116/2006 priveşte protecţia socială acordată persoanelor dispo-nibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale şi se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăţilor menţionate expres la O.U.G. nr. 116/2006, SC O. SA nefiind nominalizată printre aceste societăţi.

Referitor la O.U.G. nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aceeaşi pârâtă a susţinut că în art. 1 din actul normativ s-a prevăzut că măsurile de protecţie socială se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta AJOFM Vâlcea a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că, atât dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2006, cât şi cele ale O.U.G. nr. 98/1999, nu sunt aplicabile reclamanţilor, deoarece, în lipsa unei hotărâri de guvern în care să se precizeze în mod expres faptul că SC O. SA va beneficia de prevederile celor două acte normative menţionate, nu se poate adăuga la lege pentru a se acorda reclamanţilor drepturile băneşti solicitate prin acţiune.

¡sasBjggji

272

Prin sentinţa civilă nr. 809 din 12 octombrie 2009 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC O. SA şi a fost respinsă acţiunea formulată împotriva acesteia.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AJOFM Vâlcea.

A fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta AJOFM Vâlcea să plătească reclamanţilor plăţile compensatorii prevăzute de art. 28-32 din O.U.G. nr. 98/1999.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a analizat cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. pr. civ., excepţiile invocate de pârâţi.

A apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC O. SA este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 7 lit. c) din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 116/2006, societăţile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menţionate de dispoziţiile legale ale art. 7 lit. c), între care nu se regăseşte şi SC O. SA. Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi aceea care poate fi ţinută obligată în raportul juridic dedus judecăţii. Având în vedere împrejurarea că dispoziţiile legale cuprinse atât în O.U.G. nr. 116/2006, cât şi în

O.U.G. nr. 98/1999, vizează alte entităţi decât SC O. SA, această societate nu poate fi ţinută obligată în raportul juridic dedus judecăţii faţă de pretenţiile reclamantei cu privire la venitul lunar de completare şi cu privire la plăţile compensatorii.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea a fost considerată ca neîntemeiată, întrucât, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 145/1998, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocupare şi Formare Profesională, această instituţie publică de interes naţional organizează şi coordonează, la nivel naţional, activitatea de ocupare şi de formare a forţei de muncă, precum şi de protecţie a persoanelor neîncadrate în muncă. De asemenea, administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj şi prezintă Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară şi organizează serviciile de stabilire, plată şi evidenţă a ajutoarelor, alocaţiilor şi indemnizaţiilor finanţate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj; pentru organizarea şi coordonarea activităţii de ocupare şi formare a forţei de munca, la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, se înfiinţează, în st- ordinea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, agenţii judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi a municipiului Bucureşti, unităţi cu personalitate juridică.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a concluzionat că această pârâtă are atribuţii privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, astfel că are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.

în ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanţii au avut calitatea de angajaţi ai SC O. SA şi au fost ulterior disponibilizaţi ca urmare a

concedierii colective, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, în temeiul

dispoziţiilor art. 55 lit. c), art. 58, art. 65, art. 66, art. 68 alin. (1) lit. c) C. mun. şi ale

art. 36 şi art. 37 din contractul colectiv de muncă al SC O. SA.

Ulterior disponibilizării, reclamanţii au solicitat pârâtei AJOFM Vâlcea sume de bani cu titlu de venit lunar de completare în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 116/2006, cât şi ale O.U.G. nr. 98/1999.

Potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 2 din O.U.G. nr. 116/2006, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe, precum şi numărul de salariaţi care urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăţilor prevăzute la anexa 3.

Art. 3 din O.U.G. nr. 116/2006 prevede că măsurile de protecţie socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile expres enumerate de lege.

A concluzionat tribunalul că actul normativ impune anumite condiţii pentru a deveni aplicabile măsurile de protecţie pe care le cuprinde: existenţa unui program de restructurare şi/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a AVAS, cu societăţile ce pot efectua concedieri colective şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi.

Lista societăţilor prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Naţională a Huilei SA Petroşani şi Compania Naţională a Uraniului SA Bucureşti.

După cum rezultă din prevederile art. 3 din O.U.G nr. 116/2006, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţă se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată.

în speţă, nu s-a dovedit că aceste condiţii instituite de O.U.G. nr. 116/2006 ar fi îndeplinite, iar, pe de altă parte, instanţa a constatat că SC O. SA nu este cuprinsă în niciuna dintre anexele actului normativ.

Examinând însă cererea reclamanţilor cu privire la acordarea, în subsidiar, a sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art. 28 şi 29 din O.U.G. nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, tribunalul a constatat că reclamanţii au fost concediaţi urmare a vânzării de către angajatorul SC O. SA către SC C. SRL Mizil a activelor CPAB, FNC B. şi CPS, invocându-se ca temei legal dispoziţiile art. 73 alin. (1) C. mun. şi art. 39 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă.

Conform art. 1 din acest act normativ, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţa de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Aşadar, actul normativ se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare.

Potrivit art. 14 alin. (1), în cazul închiderii operaţionale reglementate de O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin

Legea nr. 99/1999, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţiile actului normativ se aplică şi vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, inclusiv ale companiilor naţionale şi ale societăţilor naţionale ori ale celorlalte societăţi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naţional sau local.

închiderea operaţională şi vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secţiunea I a O.U.G. nr. 88/1997, respectiv în art. 325-327.

Astfel, conform art. 325, vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente, cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. în acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societăţii comerciale cu veniturile obţinute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.

Potrivit art. 326, activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art. 327, vânzarea activului se face pe bază de licitaţie publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.

Coroborând textele de lege de mai sus, tribunalul a concluzionat că măsurile de protecţie instituite de O.U.G. nr. 98/1999 sunt aplicabile şi în situaţia vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, aşa cum este SC O. SA.

Ca atare, în speţă îşi găseşte aplicabilitatea O.U.G. nr. 98/1999, care prevede ca măsură de protecţie pentru salariaţii disponibilizaţi colectiv acordarea unei plăţi compensatorii, ce reprezintă, potrivit art. 28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.

Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este regi. “îentată de art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 98/1999 şi ea diferă în funcţie de vechimea în muncă.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea, conform celor arătate mai sus.

în termen legal pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Vâlcea a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, după cum urmează:

1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Astfel, măsurile de protecţie socială reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 se acordă pe baza programelor de restructurare, reorganizare aprobate de organele competente. Acest program se trimite spre aprobare, conform art. 10 din O.U.G. nr. 98/1999, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, condiţie care nu a fost îndeplinită în speţă. Ca atare, recurenta nu poate fi obligată la efectuarea plăţilor compensatorii. Mai mult, începând cu data de 22 iunie 2000, plăţile compensatorii nu se mai acordă din bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj.

Pe de altă parte, în cazul SC O. SA nu este vorba de o închidere operaţională, deoarece întâi a operat vânzarea activului, apoi s-a pus problema disponibilizării, personalul nefiind preluat de noul proprietar. Actul normativ însă prevede ordinea inversă a acestor două operaţii.

De altfel, dacă unitatea însăşi ar fi considerat că sunt aplicabile măsurile de protecţie socială, ar fi făcut demersurile necesare pentru efectuarea plăţilor, menţionând totodată în carnetele de muncă ale celor disponibilizaţi calitatea de beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 98/1999. Mai mult, nu toate persoanele disponibilizate în temeiul O.U.G. nr. 98/1999 beneficiază de facilităţile acestei legi, ci doar cele care se regăsesc în anexa 2 a actului normativ.

Ca atare, în speţă, singurele măsuri de protecţie socială de care beneficiază reclamanţii sunt cele prevăzute de codul muncii şi de contractul colectiv de muncă.

2. Instanţa de fond a pronunţat hotărârea în baza unor dispoziţii legale abrogate la momentul efectuării disponibilizărilor de personal, şi anume art. 325-327 din O.U.G nr. 88/1997.

3. în mod greşit Tribunalul Vâlcea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC O. SA, cu toate că aceasta este singura răspunzătoare pentru neefectuarea la timp a demersurilor necesare respectării dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 98/1999 coroborate cu dispoziţiile art. 25 din H.G. nr. 624/1999 privind normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 98/1999 cu privire la datele solicitate în anexa 3 a).

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă SC O. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că societatea angajatoare a respectat prevederile contractului colectiv de muncă şi pe cele ale Codului muncii privind plata salariilor compensatorii pentru concediere şi că intimatei nu îi revine nicio obligaţie în ceea ce priveşte venitul lunar de completare prevăzut de O.U.G. nr. 116/2006 sau în ceea ce priveşte plăţile compensatorii prevăzute de O.U.G. nr. 98/1999. Mai mult, reclamanţii nu au formulat nicio pretenţie împotriva unităţii, ceea ce înseamnă că aceasta nu este subiect pasiv în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, Curtea reţine următoarele:

Primele două motive de recurs sunt nefondate.

Conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 98/1999, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţa de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.

Rezultă că dispoziţiile O.U.G. nr. 98/1999, cuprinzând şi modificările aduse prin O.U.G. nr. 49/2002, în vigoare în prezent, fac trimitere în art. 1 alin. (1) la închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, ca procedeu care determină concedierea colectivă.

Secţiunea a lll-a, cap. II din actul normativ reglementează măsurile aplicate în cazul închiderii operaţionale, prevăzând în art. 14 alin. (1) că, în acest caz de disponibilizare, salariaţii beneficiază de măsurile de protecţie prevăzute de ordonanţa de urgenţă. Ordonanţa trimite la dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, respectiv la Secţiunea I – închidere operaţională şi vânzarea activelor nerentabile, art. 325-327.

Este adevărat că dispoziţiile art. 32s-327 sunt în acest moment abrogate, dar, O.U.G. nr. 88/1997 trimiţând şi în prezent la aceste dispoziţii abrogate, rezultă că trimiterea are în vedere numai definiţia închiderii operaţionale, aceasta fiind intenţia legiuitorului prin referirea la ordonanţa emisă în materia privatizării.

Procedura concretă prin care se hotărăşte şi se realizează închiderea operaţională, căreia îi sunt aplicabile măsurile de protecţie socială este stabilită în secţiunea a lll-a, cap. II din O.U.G. nr. 98/1999.

în cauză există Hotărârea AGA nr. 20 din 16 noiembrie 2007, procesul-verbal de licitaţie nr. 1017 din 31 ianuarie 2008 şi contractul de vânzare-cumpărare de active nr. 3099 din 31 martie 2008 pentru activele CPAB, FNC B. şi CPS, vânzare de. minată de încetarea activităţii în cadrul acestor subunităţi şi de desfiinţarea locurilor de muncă. Chiar dacă aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei, ele sunt menţionate în preambulul notificărilor adresate reclamanţilor, precum şi în preambulul deciziilor privind încetarea contractelor de muncă ale reclamanţilor.

Astfel cum sunt menţionate în deciziile de concediere, operaţiunile respectă ordinea cronologică prevăzută de dispoziţiile legale menţionate mai sus şi constituie închidere operaţională în sensul O.U.G. nr. 98/1999.

Curtea apreciază ca nefondată şi susţinerea recurentei în sensul că nu îi incumbă obligaţia de plată a drepturilor ce fac obiectul prezentei acţiuni.

Este adevărat că, potrivit art. 601 din O.U.G. nr. 98/1999, începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăţi compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unităţile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care devine anexa nr. 2 „Lista cuprinzând unităţile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP)”.

De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, începând cu data de 22 iunie 2000 plăţile compensatorii nu se mai acordă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj persoanelor disponibilizate prin concedieri colective în cadrul programelor de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare ori lichidare, aprobate după această dată, cu excepţia persoanelor prevăzute la alin. (1).

Din această dispoziţie legală nu se poate deduce că în speţă obligaţia de plată către reclamanţi a plăţilor compensatorii nu mai revine recurentei AJOFM Vâlcea, în condiţiile în care şi în prezent dispoziţiile art. 31 prevăd că angajatorii au obligaţia ca, în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agenţiilor pentru ocupare şi formare profesională judeţene şi a municipiului Bucureşti listele cu salariaţii disponibilizaţi, iar art. 40 prevede că plăţile compensatorii se suportă din resursele financiare prevăzute la art. 55.

Rezultă, aşadar, că plăţile compensatorii acordate în temeiul O.U.G. nr. 98/1999 se suportă tot de către recurentă.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că şi al treilea motiv de recurs este nefondat.

întrucât fostul angajator SC O. SA nu are, conform legii, obligaţia de plată a drepturilor băneşti reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 (aceste obligaţii revenind, aşa cum am arătat, AJOFM), rezultă că, faţă de obiectul subsidiar al acţiunii, acela de efectuare a plăţilor compensatorii prevăzute de O.U.G. nr. 98/1999, în mod corect nstanţa de fond a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a SC O. SA.

întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., în baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

în temeiul art. 274 C. pr. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimaţilor-eclamanţi cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depuse în dosar.