Dosar nr. 868/83/2009
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 562/D/22 Iunie 2009
Raporturi de muncă. Dovada plăţii salariului.
Reclamanta V a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, SC S SRL SATU
MARE, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale brute cuvenite pentru
lunile ianuarie, februarie şi martie 2009, conform contractului individual de muncă
precum şi la plata contravalorii tichetelor de masă în sumă de 170 lei pentru luna
februarie şi 85 lei – contravaloarea tichetelor de masă pe ? luna martie. Totodată,
solicită obligarea pârâtei şi la plata unor despăgubiri în sumă de 500 lei,
reprezentând restanţe bancare.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că , începând cu data de 18.03.2009
patronul firmei nu o mai primeşte la locul de muncă, obligându-o să îşi dea demisia
dacă nu îi convine să lucreze fără salariu.
Ca urmare a faptului că este primită la locul de muncă solicită instanţei să îi
acorde şi drepturile salariale pe luna martie, întrucât a rămas fără un loc de muncă şi
încă nu a demisionat.
Ţinând cont de faptul că are de achitat rate la două bănci şi din cauza
societăţii a rămas cu restanţe, cere acordarea unor despăgubiri în valoare de 500 lei.
Acţiunea nu a fost fundamentată de către titularul acesteia în drept.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta arată că nu se opune admiterii în parte a
acţiunii, în sensul că este de acord să achite drepturile salariale restante aferente
lunii februarie 2009 şi parţial pentru luna martie 2009, până în data de 18.03.2009,
inclusiv, drepturi care se însumează la un total de 821 lei net şi solicită respingerea
restului pretenţiilor ca neîntemeiate; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că reclamanta a fost angajata societăţii pârâte cu un salariu de
600 lei lunar brut, salariu ce a fost încasat de reclamantă, inclusiv pentru luna
ianuarie 2009.
Datorită recesiunii economice la nivel mondial, criză resimţită acut şi de
societatea pârâtă, ce are ca obiect de activitate croitorie, arată că au întâmpinat
dificultăţi în recuperarea sumelor de bani de la clienţi, nemaiavând alte solicitări de
comenzi, vânzările stagnând. Evident, în această situaţie, societatea pârâtă a intrat
într-un blocaj financiar şi nu a putut onora la timp drepturile salariale, majoritatea
angajaţilor înţelegând situaţia şi acceptând devansarea plăţii.
Menţionează că reclamanta, care nu a fost tocmai „angajatul model”, în sensul
că întârzia repetat şi nu respecta programul de muncă, a refuzat să înţeleagă situaţia
şi din data de 18.03.2009 nu s-a mai prezentat la serviciu şi nu a mai prestat nicio
activitate în cadrul firmei, astfel că nu poate pretinde să fie plătită pentru o muncă ce
nu a prestat-o.
Învederează că, în repetate rânduri, i-a solicitat reclamantei să se prezinte
pentru a încheia raporturile de muncă şi a lichida drepturile salariale, însă aceasta a
refuzat, astfel că a fost trecută nemotivată începând cu data de 18.03.2009, acesta
fiind elementul care a dus la încetarea raporturilor de muncă.
În drept, invocă art.115 Cod procedură civilă.
Tribunalul constată că este competent să soluţioneze conflictul de drepturi de
faţă, atât ratione materiae, conform art.2 pct.1 lit.c C.proc.civ., cât şi din punct de
vedere teritorial, potrivit art.284 Codul muncii.
Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că reclamanta, în baza
contractului individual de muncă înregistrat la ITM Satu Mare la data de 29.01.2009,
a desfăşurat, în perioada 10.01.2009-18.03.2009, activitatea la care s-a obligat faţă
de angajator.
Prin întâmpinarea depusă, unitatea pârâtă recunoaşte acest fapt şi arată că nu
se opune admiterii în parte a acţiunii, în sensul, că este de acord să achite drepturile
salariale restante aferente lunii februarie 2009 şi parţial pentru luna martie 2009,
până în data de 18.03.2009, inclusiv. În acest sens depune statele de plată şi
pontajele aferente acestei perioade.
Acestei situaţii de fapt îi sunt incidente dispoziţiile art.161 alin.1 şi art.162
alin.1 Codul muncii, în conformitate cu care salariul se plăteşte în bani cel puţin odată
pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de
muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, plata făcându-se direct
titularului sau persoanei împuternicite de acesta.
Potrivit disp.art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedeşte prin
semnarea statelor de plată, precum si prin orice alte documente justificative care
demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptăţit.
Unitatea pârâtă nu a făcut dovada îndeplinirii exigenţelor acestui articol,
respectiv statele de plată nu poartă semnătura reclamantei, iar alte documente
justificative care să demonstreze efectuarea plătii, nu au fost depuse. În aceste
condiţii, cererea reclamantei vizând plata drepturilor salariale pentru lunile ianuarie,
februarie şi martie 2009, este întemeiată şi va fi admisă, iar cuantumul va fi stabilit în
raport cu salariul înscris în contractul individual de muncă şi cu perioada lucrată.
De asemenea, va fi admisă şi cererea privind obligarea pârâtei la plata
drepturilor salariale integral pe luna martie, motivat de faptul că ulterior datei de
18.03.2009, deşi susţine că reclamanta nu a la serviciu şi implicit nu a prestat
vreo activitate, pârâta nu a dovedit faptul că a dispus încetarea raporturilor de muncă
cu aceasta. Mai mult, această cerere este justificată şi din perspectiva dispoziţiilor
art. 164 alin.1 din Codul muncii care arată că, întârzierea nejustificată a plăţii
salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de
daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea societăţii la plata contravalorii
tichetelor de masă pentru luna februarie şi ? din contravaloarea tichetelor pentru
luna martie, raportat la poziţia procesuală a pârâtei care nu a negat existenţa acestui
drept şi nu a combătut sub o formă sau alta această solicitare, instanţa o apreciază
ca fiind întemeiată.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.281-291 Codul muncii
şi art.70-82 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, a
admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească acesteia drepturile
salariale brute cuvenite pentru lunile ianuarie, februarie şi martie 2009, conform
contractului individual de muncă, precum şi contravaloarea tichetelor de masă pentru
lunile februarie şi martie 2009.
Cererea privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 500 lei,
reprezentând restanţe bancare,a fost respinsă, motivat de faptul că, reclamanta nu a
făcut dovada prejudiciului suferit.
Asistenţii judiciari – participând la constituirea completului de judecată în
condiţiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot
consultativ – au exprimat aceeaşi opinie asupra acţiunii promovată de reclamantă.
1
