Demisia este actul unilateral de voinţă a salariatului, prin care printr-o notificare scrisă comunicată angajatorului are loc încetarea contractului de muncă, astfel că nu trebuie aprobată de angajator.
Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1749 din 3 Martie 2011
Prin sentința nr. 1074/ 20.09.2010, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1193/104/2009 a fost admisă în parte acțiunea formulată și complinită la data de 7.05.2009 de reclamantul M.C. în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Scornicești – Instituția Primarului Orașului Scornicești.
S-a dispus nulitatea dispoziției nr. 206 din 5.03.2009 emisă de Primarul Orașului Scornicești
S-a respins cererea de reintegrare și plata drepturilor bănești restante pentru perioada suspendării.
S-a respins cererea privind cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin Dispoziția nr. 206/5.03.2009 Primarul Orașului Scornicești a dispus revocarea Dispoziției nr. 1301/05 iulie 2004 și a constatat încetată începând cu data de 5.07. 2004 activitatea desfășurată de reclamant prin demisie.
Această Dispoziție a Primarului – autoritate publică emitentă a unui act administrativ nelegal – se poate anula numai în urma sesizării instanței cu o acțiune pentru constatarea nulității actului administrativ în situația în care actul a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, neputându-se revoca un act administrativ în mod unilateral, potrivit principiului irevocabilității actului administrativ.
Dispoziția nr. 1301/5.07.2004 a fost comunicată reclamantului și a fost contestată pe calea contenciosului administrativ contestație care a fost respinsă irevocabil de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 214/1.02.2010, aspecte din care se poate deduce că aceasta a intrat în circuitul civil.
Pentru argumentele astfel cum au fost expuse instanța a constatat că Dispoziția nr. 206/5.03.2009 este lovită de nulitate și pe cale de consecință instanța a dispus nulitatea Dispoziției nr. 206/5.03.2009 emisă de Primarul Orașului Scornicești.
în ceea ce privește cererea de reintegrare pe post, instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că reclamantul a fost angajat al Consiliului Local și al Primăriei Orașului Scornicești pe postul de casier până în luna iunie 2004 când în urma alegerilor locale a obținut un mandat de consilier local în Consiliul Local al Orașului Scornicești.
Prin dispozițiile legii nr. 161/2003 – privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției respectiv art. 88 se statuează că funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv (lit. c)).
Potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Așa cum s-a putut observa din analiza acestor dispoziții legale se prevede obligația pentru alesul local de a demisiona din funcțiile incompatibile cu aceasta.
în speță, instanța a constatat că reclamantul a fost validat în funcția de consilier local la data de 25 iunie 2004 prin Hotărârea Consiliului Local nr. 2, iar la data de 29.06.2004 reclamantul și-a prezentat demisia din funcția de casier (cerere de demisie înregistrată sub nr. 5209 și care se regăsește la fila 20 din dosar.
Demisia este actul unilateral de voință a salariatului, prin care printr-o notificare scrisă comunicată angajatorului are loc încetarea contractului de muncă. Demisia nu trebuie aprobată de angajator (în speță aceasta fiind o condiție pentru exercitarea mandatului de consilier local, în caz contrar Prefectul având obligația să constate încetat de drept mandatul de consilier obținut de reclamant) și nu trebuie emisă o decizie privind încetarea contractului. Manifestarea de voință a salariatului din inițiativa sa, este irevocabilă, iar în situația în care autorul acesteia ar repudia ulterior acest act nu se poate reveni asupra lui întrucât efectele se produc de la data înregistrării.
Cum în cazul demisiei nu este necesară emiterea unei decizii sau dispoziții de încetare a raporturilor de muncă, instanța a constatat că în speță în situația emiterii unei astfel de decizii nu se schimbă cu nimic caracteristicile arătate ale demisiei.
în speță având în vedere considerentele exprese s-a reținut că reclamantul și-a manifestat acordul de voință înaintându-și demisia în temeiul Legii nr. 161/2003, act normativ cu caracter special care este incident în speță înlăturând și incidența dispozițiilor Codului muncii, astfel că raporturile de muncă au încetat prin demisie nefiind suspendate pe perioada exercitării mandatului, în situația reclamantului nefiind incidente dispozițiile art. 50 lit. e) C.muncii, normă cu caracter general.
S-a mai constatat că în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 393/2004 privind „Statutul aleșilor locali” și care prin dispozițiile art. 28 stabilește în mod expres și limitativ categoriile de aleși locali al căror contract de muncă se suspendă pe perioada exercitării mandatului și în sfera cărora nu intră consilierii locali.
în consecință manifestarea de voință a reclamantului rezultă fără echivoc din demisia înregistrată sub nr. 5209/29.06.2004, prin prisma celor expuse Dispoziția nr. 1301/5.07.2004 nefiind în măsură să înlăture efectele caracteristice demisiei chiar în situația în care s-a prevăzut în Dispoziție suspendarea raporturilor de muncă, întrucât efectul demisiei respectiv încetarea raporturilor de muncă rezultă din natura sa juridică.
Pe de altă parte, instanța a respins ca neîntemeiată susținerea reclamantului expusă prin apărătorul său privind faptul că prin decizia nr. 214/1.02.2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a validat această Dispoziție având în vedere că prin acea decizie a fost soluționată acțiunea în anulare pe cale de excepție reținându-se că acțiunea a fost promovată cu nerespectarea termenului de 1 an de la data emiterii actului administrativ, adică după expirarea termenului de decădere conform art. 11 alin (5) Legea contenciosului administrativ și nu a fost analizată pe fond.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul M. C., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
A arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare în cauză dispozițiile Legii nr. 161/2003 în ceea ce privește eficiența juridică pe care a acordat-o cererii sale de demisie înregistrată sub nr. 5209/29.06. 2004.
în acest sens a amintit că a fost validat în funcția de consilier local la 25.06.2004 și la 29.06.2004 și-a prezentat demisia din funcția de casier, iar prin dispoziția nr. 1301/05 iulie 2004 pârâta a dispus suspendarea contractului de muncă conform art. 50 lit. e) C. muncii, având în vedere că a fost consilier local până în anul 2008.
La încetarea mandatului de ales local a fost numit director la Casa de Cultură Scornicești cu delegație, iar la 16.06. 2008 a formulat cerere pentru încadrarea pe postul deținut anterior în aparatul de specialitate al pârâtei Primăria Oraș Scornicești.
Fiind refuzat acest lucru de către pârâtă, care prin dispoziția nr. 206/5.03.2009 a revocat dispoziția nr. 1301/5.03.2004 se impunea ca instanța să acorde eficiență juridică deciziei de suspendare a raporturilor de muncă și nu și nu cererii de demisie care nu a fost urmată de emiterea unei decizii/ dispoziții de încetare a raporturilor de muncă.
Chiar dacă potrivit art. 91 alin. (3) din legea nr. 161/2003 alesul local are obligația să demisioneze din una din funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, recurentul reclamant avea raporturile de muncă suspendate.
Instanța de fond a înlăturat apărarea recurentului reclamant cu privire la validarea dispoziției nr. 1301/5.07. 2004, prin decizia nr. 214/1.02.2010 a Curții de Apel Craiova cu motivarea că acțiunea în anulare a fost respinsă ca tardivă și nu pe fondul acesteia.
Acțiunea pârâtei pentru anularea actului administrativ-dispoziția nr. 1301/5.07. 2004 a fost admisă de Tribunalul Dolj, dar Curtea de Apel Craiova a admis recursul și a modificat sentința în sensul că a respins excepția de nelegalitate a dispoziției menționată ca inadmisibilă și pe fond a respins acțiunea, astfel că nefiind judecată pe fondul ei, cererea de anulare, nu i se poate acorda eficiență juridică care ține de suspendarea raporturilor de muncă.
în drept și-a întemeiat cererea pe art. 312 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, Instituția Primarului Oraș Scornicești a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
A arătat că este greșită susținerea că potrivit art. 50 lit. e) C.muncii, contractul de muncă poate fi suspendat, fiind aplicabile prevăzute art. 88 alin. (1) lit. c) și art. 91 din Legea nr. 161/2002, norme care sunt imperative de strictă interpretare, iar demisia este un act unilateral ….și care are drept efect stingerea raportului de muncă, fără alte prevederi ulterioare.
Recursul a fost respins.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și potrivit art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea.
Astfel, este neîntemeiată critica din primul motiv de recurs,care privește interpretarea greșită dată de prima instanță dispozițiilor Legii nr. 161/2003, respectiv eficiența juridică dată demisiei, în condițiile în care instanța a argumentat corect, în spiritul jurisprudenței și doctrinei în materie, că nu este posibilă revocarea unui act administrativ unilateral potrivit principiului irevocabilității actului administrativ, întrucât actul în cauză a intrat în circuitul civil.
Se reține că dispoziția nr. 1301/05 iulie 2004 a intrat de mult timp în circuitul civil, astfel că autoritatea emitentă nu mai putea să dispună revocarea acesteia, fără a se aduce atingere principiului irevocabilității actelor administrative, astfel că în mod corect instanța a constatat că măsura revocării actului este afectată de nulitate absolută.
Relevanța juridică în soluționarea justă a cauzei de față, o reprezintă faptul că recurentul reclamant a avut calitatea de angajat al intimatei pârâte în condițiile Codului muncii și nu în cele ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
De aceea, instanța a concluzionat corect că demisia este actul unilateral de voință al salariatului care nu trebuie aprobată de angajator și că nici nu trebuie emisă o decizie pentru încetarea contractului individual de muncă, așa cum greșit a procedat în cauză intimata pârâtă.
Instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale relevante pentru soluționarea acesteia, având în vedere atât dispozițiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici a funcției publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în care sunt reglementate incompatibilitățile consilierilor locali, cât și prevederile Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
Astfel, un consilier local nu poate fi în același timp, consilier județean, primar, prefect sau subprefect, funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv, președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ teritorială respectivă, reprezentant al statului la o societate comercială care își are sediul sau care deține filiale în unitatea administrativ teritorială respectiv, deputat sau senator.
Instanța a apreciat, în același timp că recurentul nu face parte nici din categoria aleșilor locali ale căror contracte de muncă pot fi suspendate pe perioada exercitării mandatului, prevăzute expres și limitativ prevăzute de art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, astfel este legală și temeinică soluția prin care s-a reținut că încetarea raporturilor de muncă s-a efectuat prin demisie și că nu sunt incidente dispozițiile art. 50 lit. e) C.muncii.
Reglementarea acestor cazuri de suspendare este în concordanță cu prevederile legale care reglementează incompatibilitățile în cazul exercitării unei funcții în cadrul unor autorități executive, legislative ori judecătorești, iar în cazul în care pentru anumite funcții din cadrul acestor autorități este permis cumulul de funcții prin lege specială, suspendarea contractului individual de muncă nu intervine.
Nici celelalte critici nu pot fi primite, astfel că în temeiul art. 312 C.proc.civ. recursul a fost respins ca nefondat.
(judecător Marian Lungu)
