Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei şi legalităţii soluţiilor pe care instanţele judecătoreşti sau alte organe de jurisdicţie le pronunţă în cauzele judecate.
Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei şi legalităţii soluţiilor pe care instanţele judecătoreşti sau alte organe de jurisdicţie le pronunţă în cauzele judecate.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din însăşi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, intre acestea existând o legătura de necesitate şi suficienţa lor, in situaţia in care argumentele instanţei nu se regăsesc in considerente aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din însăşi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, intre acestea existând o legătura de necesitate şi suficienţa lor, in situaţia in care argumentele instanţei nu se regăsesc in considerente aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Or, în cauza de faţă instanţa nu s-a pronunţat şi nu a argumentat tocmai probleme esenţiale, motive care erau determinante pentru verificarea realizării soluţiei care s-a pronunţat şi analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluţie depinde în mod inevitabil de soluţionare acestora (cauza Albina împotriva României publicată în Monitorul Oficial nr.1049/25.11.2005).
Prin sentinţa nr. 4107 din data de 29 august 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC C.C.SRL.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. C. IPURL.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.J.P. Gorj, cu sediul în invocată de aceasta pârâtă.
S-a respins acţiunea ulterior precizată de reclamantul R.P., formulată în contradictoriu cu pârâţii C.C. I.P.U.R.L. si C.J.P. ca neîntemeiată.
S-a reţinut cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a S.C. C.C.
S.R.L., invocată de pârâta C.C. I.P.U.R.L pe motiv că, începând cu data de 01.01.2007, odată cu apariţia O.U.G. nr. 86/2006, această societate nu mai are ca obiect de activitate gestionarea procedurilor de , instanţa reţine că S.C. C.C. S.R.L. nu este parte in proces, astfel că excepţia este neîntemeiată.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.C. I.P.U.R.L, invocată de pârâta C.C. I.P.U.R.L, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.J.P. invocata de aceasta pârâtă:
Se reţine că în fapt , calitatea de deţinător de arhive, calitate în care au fost chemaţi pârâţii în judecată, o are atât C.C. I.P.U.R.L., cât şi C.J.P. care a primit o parte din arhiva S.C. A.S.A. Târgu-Jiu.
In consecinţă, excepţiile analizate au fost respinse.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unor documente verificabile din care să rezulte că reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă în perioada 20.03.1981-01.11.1987.
Pentru acordarea grupei I de muncă era necesară nominalizarea persoanelor care se încadrau in grupa I de muncă, având in vedere specificul activităţilor din anexele la Ordinul nr.50/1990, de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele din unităţi(art.6 din Ordinul nr.50/1990), ţinându-se seama de condiţiile de muncă concrete in care-şi desfăşurau activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), precum si ca salariatul să lucreze in aceste condiţii cel puţin 50% din programul de lucru pentru încadrarea in grupa I(art.7 din Ordinul nr.50/1990).
In speţă nu există niciun document care să ateste stabilirea locurilor de muncă din cadrul societăţii pârâte încadrate în grupa I de muncă, nominalizarea reclamantului ca desfăşurând activităţi specifice grupei I de muncă, precum si desfăşurarea de către acesta a unor astfel de activităţi cel puţin 50% din programul normal de lucru.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.P. solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată cu precizarea ulterioară, în temeiul pct. 9 din Cod procedură civilă, art. 3041 Cod procedură civilă şi art. 312 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Arată că intimata a mai eliberat adeverinţe din care se atestă gr. a II-a de muncă pentru majoritatea salariaţilor din cadrul SC AVICOLA SA Tg. Jiu, menţionându-se şi că s-a virat CAS, în condiţiile în care în nici un carnet de muncă a niciunui salariat nu a fost trecută această menţiune şi a avut colegi care au obţinut recunoaşterea grupei de muncă.
Apreciază că Ord. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza condiţiilor deosebite de muncă a acestor persoane ce au lucrat în condiţii cuprinse în anexa 2 din ordin, iar la momentul solicitării această procedură nu putea fi urmată,, nefiind aplicată nici salariaţilor ce au solicitat trecerea gr. II de muncă în cadrul procedurii falimentului şi s-au admis. Se invocă Decizia ICCJ 258/2004.
Recursul este fondat.
Hotărârea atacată cu prezentul recurs este deficitară sub aspectul motivării.
Se constată, din verificările motivării sentinţei, că în realitate instanţa de fond nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt şi în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justeţea acesteia.
Motivarea hotărârii se face în fapt şi în drept : 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza şi evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existenţa sau inexistenţa faptelor şi împrejurărilor care au generat litigiul dintre părţi, respectiv pentru ce au fost admise susţinerile uneia din părţi şi înlăturate cele formulate de cealaltă parte.
Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept şi de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Raţiunea şi obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele consideraţii şi interese : a) constituie o garanţie pentru justiţiabili, care, din expunerea sistematică şi logică a consideraţiunilor de fapt şi drept, pot cunoaşte temeiurile ce au condus la soluţia dată cauzei şi pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.
Conform art.261 Cod procedură civilă pct.5 o hotărâre cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, trebuind să existe o concordanţă între motivare şi dispozitiv.
Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conţinut.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac de retractare.
Instanţa nu a dezbătut in nici un mod pe fond aspectele legate de verificarea îndeplinirii condiţiilor de încadrare a reclamantului în gr. a II-a de muncă.
Motivarea instanţei de fond este una generică şi nu se subsumează în nici un mod solicitărilor reclamantului recurent care a cerut încadrarea în gr. a II-a de muncă, iar instanţa analizează numai prin prisma încadrării în gr. I de muncă, analizând altceva decât obiectul cu care a fost investită şi nerespectând principiul disponibilităţii părţii.
În consecinţă, faţă de cele arătate, Curtea constată că neanalizarea în mod efectiv a cererii reclamantului echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce priveşte aplicarea legii de către instanţa anterioară, la situaţia de fapt reţinută de aceasta.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene, noţiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanţă internă să fi examinat în mod real toate problemele esenţiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauza de faţă instanţa nu s-a pronunţat şi nu a argumentat tocmai probleme esenţiale, motive care erau determinante pentru verificarea realizării soluţiei care s-a pronunţat şi analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluţie depinde în mod inevitabil de soluţionare acestora (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).
Instanţa de fond nu analizează în concret aşa cum s-a arătat situaţia reclamantului conform solicitării sale privind încadrarea în gr. a II-a de muncă, ci numai în ceea ce priveşte gr. I de muncă.
Mai mult, motivarea este generică, nefăcându-se o analiză efectivă şi concretă cu privire la salariat, în temeiul probelor administrate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Tribunalul Gorj.
(Decizia nr. 9430/14.11.2013 – Secţia I Civilă, rezumat judecător Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu)
