C. muncii, art. 270 Ordinul nr. 1753/2004
împrejurarea că salariatul a încălcat obligaţia ce îi revenea potrivit fişei postului, de a nu primi persoane străine în incinta locului de muncă, nu este de natură să atragă prin ea însăşi angajarea răspunderii patrimoniale a gestionarului, ci poate constitui temei pentru aplicarea unei sancţiuni disciplinare.
Procesul-verbal de inventariere prin care au fost constatate lipsurile în gestiune nu poate fi opus salariatului, care nu l-a semnat în calitate de gestionar. Prezenţa soţiei salariatului la efectuarea inventarului este lipsită de relevanţă, aceasta neavând nicio funcţie în cadrul angajatorului şi nici calitatea de reprezentant al salariatului gestionar.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 4159/R din 30 noiembrie 2007, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 7 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiu
nea formulată de reclamanta SC R. SA, împotriva pârâtului S.T.P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Pârâtul a fost angajat al societăţii reclamante, începând cu data de 5 noiembrie 2004, în funcţia de vânzător-gestionar la Sucursala D. Prin decizia nr. 521 din 2 martie 2006, s-a dispus efectuarea unui inventar la Unitatea din T., gestionată de pârât, de către o comisie de inventariere, iar prin procesul-verbal de inventariere din 7 martie 2006, s-a constatat o lipsă în gestiune de 5321,34 lei. Potrivit Notei de constatare din 7 martie 2006, înregistrată sub nr. 48 din 9 martie 2006, inventarierea s-a făcut în lipsa gestionarului pârât şi numai în prezenţa soţiei pârâtului, care a şi semnat listele de inventar. Nici procesul-verbal de inventariere nu este semnat de pârât.
Tribunalul a mai constatat că reclamanta nu a depus procesul-verbal de preluare a gestiunii de către pârât la momentul ocupării postului, act considerat a fi necesar cu atât mai mult cu cât prima instanţă a constatat încălcarea de cătrc unitatea angajatoare, cu ocazia efectuării inventarului, a dispoziţiilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv.
Astfel, cu nesocotirea prevederilor pct. 9 alin. final din anexa menţionatului ordin, Comisia de inventariere, constatând absenţa gestionarului, nu a aplicat sigiliul şi nu a încunoştinţat imediat, în scris, pe gestionar despre inventarierea ce trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea lucrărilor. Numai după parcurgerea acestei proceduri, dacă gestionarul nu se prezenta în ziua, locul şi la termenul fixat, comisia putea proceda la inventariere în prezenţa altei persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar. Soţia gestionarului nu a fost numită prin decizie scrisă, după parcurgerea celorlalte etape prevăzute de actul normativ evocat.
Având în vedere că operaţiunea de inventariere din data de 3 martie 2006 s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor legale, Tribunalul a reţinut că lipsurile în gestiune constatate în acest mod nu pot fi imputate pârâtului, câtă vreme procesul-verbal de inventariere din 7 martie 2006 nu poate fi opus salariatului, care nu l-a semnat în calitate de gestionar. Prezenţa soţiei pârâtului la efectuarea inventarului este indiferentă, aceasta neavând nicio funcţie în cadrul unităţii reclamante şi nici calitatca de reprezentant al pârâtului.
împotriva acestci sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurcnta SC R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi nete-mcinicic.
In dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a arătat, în esenţă, că intimatul-pârât a încălcat în mod constant obligaţia ce îi revene conform art. 5 alin. (17) din fişa postului, de a nu primi persoane străine în chioşc, cu excepţia celor împuternicite în scris de conducerea sucursalei, precum şi a angajaţilor cu atribuţii de control, că au mai existat lipsuri în gestiunea sa şi că a recunoscut lipsa în gestiune
imputată. In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
In recurs, nu s-au administrat probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-1 respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
împrejurarea că intimatul a încălcat obligaţia ce îi revenea potrivit fişei postului, de a nu primi persoane străine în chioşc, cu excepţia celor expres menţionate, nu este de natură să atragă prin ca însăşi angajarea răspunderii patrimoniale a gestionarului, ci poate constitui temei pentru aplicarca unei sancţiuni disciplinare.
Curtea constată că nu prezintă relevanţă nici existenţa altor pretinse lipsuri în gestiunea intimatului, carc nu formează obiectul prezentului litigiu.
In mod corect, Tribunalul, reţinând nelegalitatea procesul ui-verbal de inventariere, a stabilit că acesta nu poate fi opus gestionarului care nu l-a semnat şi care nici nu a participat la efectuarea inventarului, fară a mai trece la examinarea temeiniciei constatărilor comisiei de inventariere.
Prima instanţă a făcut o justă interpretare şi aplicarea a dispoziţiilor înscrise la pct. 9 din Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv aprobate prin Ordinul nr. 1753/2004 al ministrului finanţelor publice, cu modificările ulterioare, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Nici celelalte înscrisuri la care se face referire în cererea de recurs, arătându-se că au valoarea unei recunoaşteri de către intimat a lipsei în gestiune imputate, nu au fost depuse la dosarul cauzei.
