– Cod procedură civilă: art. 2 alin. 1 lit. c)
– Codul muncii: art. 270 alin. 1
– Legea rtr. 85/2006: art. 6
Potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor.
Atât cât şi Codul muncii instituie o competenţă specială, dar faptul că o societate este în lichidare, nu schimbă competenţa judecării unui litigiu de muncă, acesta rămânând în competenţa instanţelor de dreptul muncii cât timp judecătorul sindic va judeca doar cererile prevăzute de Legea nr. 85/2006. Or, o acţiune în răspundere materială jiu este o astfel de cerere.
(Sentinţa civilă nr. 24/DC din 18 august 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 767 din 30.03.2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanta SC R.P. SRL prin lichidator în contradictoriu cu pârâtul P.V., având ca obiect răspundere delictuală, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ca prin hotărârea care se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 35.000 lei însuşită din gestiunea societăţii.
în şedinţa publică din 30.03.2009 instanţa din oficiu a invocat excepţia necom-petenţei materiale a Tribunalului Maramureş şi a pus în discuţia părţilor această excepţie.
Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natura judiciara aferente procedurii insolvenţei.
Tribunalul a constatat că acţiunea excede ipotezei din aceste prevederi legale, fiind vorba de o acţiune în răspundere delictuală.
Judecătoria Baia Mare, prin sentinţa civilă nr. 4764 din 23.06.2009, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat la rândul ei competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Maramureş, reţinând că, potrivit art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006 principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: (…) g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi. Din prevederile art. 11 lit. h) din acelaşi act normativ reiese că una dintre atribuţiile judecătorului sindic constă în judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.
Analizând înscrisurile depuse la dosar judecătoria a constatat că obiectul acţiunii constă în urmărirea de către lichidator a încasării unei creanţe din averea debitorului rezultată din transferul unei sume de bani efectuat de către un angajat al societăţii falite înainte de deschiderea procedurii insolvenţei.
Examinând acţiunea şi actele dosarului, Curtea reţine următoarele:
Soluţia diferită a celor două instanţe a fost determinată de interpretarea dată naturii juridice şi regimului ce guvernează regulile de competenţă materială aplicabile cererii de obligarea a unui fost angajat la plata unei sume de bani însuşită în cursul exercitării atribuţiilor de serviciu, atribuţii ce erau exercitate în virtutea unui contract individual de muncă.
în concret tribunalul a decis că este vorba de o răspundere civilă delictuală, iar competenţa este atrasă de normele Codului de procedură civilă, pe când judecătoria a statuat că sunt incidente dispoziţiile din Legea nr. 85/2006.
Curtea observă că, potrivit art. 270 alin. 1 C. muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) C. pr. civ. tribunalul judecă conflictele de muncă.
Cât priveşte incidenţa Legii nr. 85/2006, Curtea reţine că instanţa va da calificarea cererii ce rezultă din cuprinsul acesteia şi din finalitatea dorită de parte, iar nu aceea care rezultă din invocarea punctuală a unor texte legale. Din cele de mai sus reiese că invocarea de către reclamant a dispoziţiilor din Legea nr. 85/2006 nu califică automat acţiunea ca fiind de competenţa judecătorului sindic, mai ales că se depune şi copia contractului individual de muncă şi se invocă atribuţiile de serviciu ale pârâtului. Atât Legea nr. 85/2006 cât şi Codul muncii instituie o competenţă specială, dar faptul că o societate este în lichidare nu schimbă competenţa judecării unui litigiu de muncă, acesta rămânând în competenţa instanţelor de dreptul muncii cât timp judecătorul sindic va judeca doar cererile potrivit Legii nr. 85/2006. Or, o acţiune în răspundere materială nu este o astfel de cerere.
Faţă de cele expuse, văzând dispoziţiile art. 20 şi urm. C. pr. civ., se va soluţiona conflictul negativ de competenţă în sensul că se va stabili competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Tribunalului Maramureş care va pune în discuţie aspectele de mai sus. (Judecător loan Daniel Chiş)
