C.A. Braşov, decizia nr. 664 din 10 octombrie 1997
Prin decizia de imputare, unitatea a stabilit răspunderea materială a contestatorului pentru prejudiciul cauzat prin folosirea, după desfacerea disciplinară a contractului de muncă, timp de 7 luni, a legitimaţie de călătorie gratuită pe căile ferate, de care beneficia în perioada cât a fost angajat şi pe care nu a predat-o când raporturile de muncă au încetat. Prin sentinţa primei instanţe, confirmată în apel, s-a admis contestaţia şi s-a anulat decizia de imputare, reţinându-se că prejudiciul cauzat după desfacerea contractului de muncă, nu poate fi reparat în condiţiile Codului muncii. Recursul unităţii, prin care a susţinut că sunt date condiţiile necesare pentru antrenarea răspunderii materiale a contestatorului, şi că toate elementele acestei răspunderi au fost dovedite, a fost respins de către instanţa de recurs.
S-a stabilit că faptul păgubitor, generator al obligaţiei de reparare a prejudiciului de către autorul său, poate justifica introducerea unei acţiuni de drept comun având drept obiect valorificarea răspunderii civile delictuale, în condiţiile Codului civil, dar nu este posibilă declanşarea răspunderii materiale a angajatului potrivit Codului muncii faţă de împrejurarea că pentru aceasta este necesară existenţa raporturilor de muncă între unitate şi angajat, iar paguba să se fi produs în legătură cu sa, condiţii neîndeplinite în speţă.
