Neîndeplinirea condiţiilor privind răspunderea patrimonială
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 3649/R din 19 octombrie 2011
Prin Sentinţa civilă nr. 945 din 21 februarie 2011 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC. P.P.C. S.R.L. în Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâtul A.M., având ca obiect litigiu de muncă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Între reclamanta S.C. P.P.C. S.R.L. în calitate de angajator (fosta Direcţia Judeţeană de Pază şi Ordine Cluj) şi pârâtul A.M. în calitate de salariat s-a încheiat la data de 30.04.2010 contractul individual de muncă nr. 1539 cu privire la funcţia de execuţie de agent pază, pe durată determinată, respectiv pentru perioada 01.05.2010 – 01.11.2010.
Prin Decizia nr. 19 emisă de reclamantă la data de 02.09.2010 s-a dispus încetarea acestui contract de muncă începând cu data de 01.09.2010, în baza art. 56 lit. j din Codul muncii şi datorită rezilierii contractului cu firma S.C. P.C. şi a cererii lichidatorului judiciar de a reduce numărul agenţilor de pază.
În aplicarea art. 24 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2010-2011 şi ţinând cont de durata de folosinţă a fiecărui articol de îmbrăcăminte în parte astfel cum a fost stabilită prin anexa nr. 2 a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Unităţii aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj nr. 195/2010, reclamanta a întocmit fişa de calcul privind valoarea rămasă a echipamentului în funcţie de natura de uzură cu privire la pârâtul A.M., totalul rezultat fiind de 260,03 lei (fila 5). Suma neachitată de 245,03 lei a fost înscrisă şi în nota de lichidare întocmită.
Prin prezenta cerere, reclamanta S.C. P.P.C. S.R.L. solicită obligarea pârâtului la plata sumei restante în cuantumul menţionat.
Potrivit art. 24 alin. 10, 11 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2010-2011 (fila 8), „Persoanele cărora li s-a desfăcut contractul de muncă sunt obligate la plata cheltuielilor, conform cotelor procentuale din valoarea echipamentului rămasă neamortizată, calculată la valoarea de înlocuire (…)” iar „Prin valoarea de înlocuire se înţelege preţul de achiziţie al bunului respectiv consemnat în ultima factură de achiziţie (cu vechime de cel mult 12 luni) sau preţul de achiziţie al bunului respectiv de pe piaţă, conform celei mai recente oferte de vânzare”.
Pe de altă parte, însă, conform art. 28 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010, „În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, patronul cere o anumită vestimentaţie specială, ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de către angajator”, iar din definiţiile legale ale echipamentului de muncă şi respectiv echipamentului de protecţie date de art. 5 lit. i, j din Legea nr. reiese că, în speţă, vorbim tocmai despre contravaloarea vestimentaţiei speciale care trebuie asigurată de angajator.
În acelaşi sens, prevederile art. 20 raportat la art. 42 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor statuează că în acest domeniu „Angajatorii sunt obligaţi să doteze personalul de pază şi gardă de corp cu uniformă, însemne distinctive şi, după caz, echipament de protecţie, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului”.
Or, potrivit art. 238 alin. 1 din Codul muncii şi art. 8 alin. 2 din Legea nr.130/1996, „Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel naţional producând efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ţară, indiferent de data angajării salariatului sau de afilierea lui la o organizaţie sindicală din unitate (art. 239, art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii şi art. 9, art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996).
De altfel, prin chiar art. 24 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate menţionat se prevede că „Personalul de conducere, de instruire şi de pază are dreptul la uniformă de serviciu şi echipament de protecţie (…) care se acordă gratuit din veniturile realizate”, pentru ca apoi să se reglementeze modalitatea de recuperare a cheltuielilor neamortizate din valoarea echipamentului în caz de încetare a contractului individual de muncă (şi aceasta indiferent la iniţiativa cui se desface respectivul contract).
Având în vedere toate aceste aspecte şi dând eficienţă art. 38 din Codul muncii care sancţionează cu nulitatea absolută orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor, tribunalul a respins ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act de faptul că pârâtul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. P.P.C. S.R.L. solicitând modificarea sentinţei atacate ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanţa de fond a dat o interpretare greşită în speţa dedusă judecăţii, întrucât uniforma acordată gratuit de societate la angajare este uniforma de serviciu/echipament de lucru şi nicidecum vestimentaţie speciala. Mai mult, în Anexa 1 a ROF anexata, lit. E), se menţionează care sunt articolele ce compun echipamentele de protecţie (vesta antiglonţ, şuba îmblănită, etc.). Echipamentul a cărui contravaloare s-a solicitat de către societate a fi achitata (245,03 lei) reprezintă debit echipament de lucru şi nu vestimentaţie speciala/echipament de protecţie.
Intimatul a fost angajatul unităţii reclamante în funcţia de agent de paza pana la data de
01.09.2010 când acestuia i s-a desfăcut contractul individual de în baza art. 55 lit. j din Codul Muncii. În momentul încetării activităţii, intimatul avea calculat un debit de 245,03 lei specificat în nota de lichidare, reprezentând debit echipament.
Societatea reclamantă a întocmit fisa de calcul privind valoarea rămasă a echipamentului în funcţie de durata de uzura în ce-l priveşte pe pârât, cuantificând, în conformitate cu prevederile Regulamentului de Organizare si Funcţionare al societăţii, valoarea de înlocuire a echipamentelor, pe articole, în funcţie de natura de uzura.
Aşa cum a formulat opinia separata asistentul judiciar dl. R.I. prevederile Contratului Colectiv de Munca la nivel de unitate sunt de stricta aplicabilitate, fiind opozabile părţilor cu prioritate, atât timp cât art. 28 alin2 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010 stabileşte ca, echipamentul de lucru se suporta potrivit prevederilor legale şi a celor din Contractul Colectiv de Munca de la celelalte niveluri. Mai mult, potrivit prevederilor Codului Fiscal si legii contabilităţii, suma rămasă neamortizata urmează a fi recuperata de la persoana care a generat aceasta situaţie, în caz contrar fiind încălcate procedurile fiscale.
În aceste condiţii, Contractul Colectiv de Munca la nivel de societate produce efecte juridice întrucât acesta este întocmit respectând prevederile CCMUN, fiind înregistrat la I.T.M. Cluj cu nr. 21/21.10.2010.
Unitatea recurentă prin adresa nr. 641/28.09.2010 l-a convocat pe intimat la sediul unităţii în vederea soluţionării litigiului prin conciliere directa, insa intimatul nu s-a prezentat. În aceste condiţii, în s-a înregistrat un prejudiciu, un debit, în valoare de 245,03 lei ce reprezintă debit echipament nefolosit, o suma rămasă neamortizata care trebuie recuperata de la intimat, insa numai pe calea instanţei de judecata, întrucât potrivit art.164 din Codul Muncii, “reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria este scadenta, lichida şi exigibila şi a fost constatata printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva şi irevocabila”.
Ţinând cont de prevederile art. 24 alin. 10 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de societate precum si de prevederile art.28 alin. 2 din CCMUN pe anii 2007-2010, solicită admiterea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta recurentă îşi întemeiază prezentul demers judiciar pe prevederile art. 24 din CCM la nivel de unitate pe anii 2010-2011, înregistrat la ITM sub nr. 21/2010, potrivit cărora „persoanele cărora li s-a desfăcut contractul de muncă sunt obligate la plata cheltuielilor procentuale din valoarea echipamentului rămasă neamortizată, calculată la valoarea de înlocuire si să predea însemnele distinctive si documentele de serviciu”.
Desfacerea contractului individual de muncă la care face referire textul menţionat anterior are în vedere acea modalitate de încetare a contractului individual de muncă din motive imputabile salariatului, respectiv concedierea pentru motive ce ţin de persona salariatului reglementată de dispoziţiile art. 61 din C.muncii, în forma în vigoare la data încetării raporturilor de muncă, şi nicidecum încetarea raporturilor de muncă din motive ce exclud culpa salariatului.
Analizând conţinutul Deciziei nr. 019 din 02.09.2010, rezultă faptul că temeiul juridic al încetării contractului individual de muncă al pârâtului intimat l-a constituit art. 55 lit. j C.muncii şi datorită rezilierii contractului cu firma S.C. P.C. şi a cererii lichidatorului judiciar de a reduce numărul agenţilor de pază.
Prin urmare, din moment ce salariatului pârât nu i se poate imputa vreo culpă în ceea ce priveşte încetarea raporturilor de muncă şi cum răspunderea patrimonială a salariatului presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 270 C.muncii, printre care şi aceea a culpei salariatului, care în cauza de faţă lipseşte, se constată că pârâtul nu poate fi obligat la repararea prejudiciului pretins a fi suferit de reclamantă.
Aşa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate. (Judecător Ioana Rozalia Magyarosi)
