Obligaţia asumată de salariat – medic rezident, de a funcţiona ca specialist la angajator – unitate sanitară pe o perioadă de minim 4 ani “de la obţinerea specialităţii”, nu este o obligaţie pură şi simplă, ci este afectată de modalităţi, respectiv de termenul suspensiv pe perioada rezidenţiatului, care curge până la data obţinerii specialităţii, şi de termenul extinctiv de 4 ani, egal cu durata rezidenţiatului, care începe să curgă de la data obţinerii specialităţii. Doar la data obţinerii specialităţii, când se împlineşte termenul suspensiv, actul adiţional la contractul individual de muncă îşi produce efectele, iar angajatorul poate pretinde salariatului executarea obligaţiei de a funcţiona pe o perioadă de cel puţin 4 ani ca specialist, neexecutarea acestei obligaţii putând atrage răspunderea patrimonială a salariatului potrivit art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008 şi art 270 alin. 1 Codul muncii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 177 din 15 februarie 2011
