Motivul referitor la nulitatea clauzei de confidentialitate convenite anterior încheierii contractului individual de munca, nu este întemeiat, întrucât data actului aditional nu afecteaza încheierea lui valabila, daca toate conditiile, de fond si de forma, prevazute pentru valabilitatea unui contract sunt îndeplinite, ci amâna numai data de la care aceasta clauza va produce efecte, anume de la data la care va începe executarea contractului individual de munca, în speta necerându-se sanctionarea obligatiilor rezultate din actul aditional anterior intrarii în vigoare a contractului la care acesta se aplica.
De asemenea, valabilitatea actului aditional nu tine de înregistrarea acestuia la ITM sau în carnetul individual de munca. Indemnizatia de fidelitate este inclusa în salariu, ceea ce evident semnifica ca este parte a valorii brute a acestuia, iar nu ca se adauga la ea.
Nicio dispozitie a Codului muncii nu interzice încheierea unei clauze penale prin care sa fie evaluat anticipat prejudiciul constând în neîndeplinirea obligatilor asumate, ca o aplicare a principiului general al repararii prejudiciului prin întelegerea partilor, incident si în materia raporturilor de munca, mai ales daca în schimbul asumarii acestor obligatii, partile au convenit si angajatul a primit un spor salarial.
Decizia civila Nr.5124/R din 14 iulie 2009
Prin sentinta civila nr. 984/09.02.2009 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII a Conflicte de si Asigurari Sociale a admis cererea formulata de reclamanta LB SA împotriva pârâtei PEE; a obligat pârâta la plata sumei de 3200 lei reprezentând bonus de fidelitate încasat pentru perioada februarie 2008 – septembrie 2008, precum si la plata sumei de 2000 Euro cu titlu de daune interese.
În considerente a retinut ca între parti a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat cu nr. xxx/8.01.2008, pe durata nedeterminata, prin care pârâta a fost angajata pe postul de administrator credite, urmând sa înceapa activitatea de la data de 07.01.2008.
Prin actul aditional încheiat la data de 7.01.2008 s-a convenit ca salariatul sa nu determine încetarea contractului prin demisie sau acord, pe o perioada de 2 ani, încasând în schimbul respectarii acestei clauze un bonus de fidelitate de 400 lei brut, inclus în salariul brut lunar ce se va plati salariatului, pe o perioada de 2 ani cât opereaza clauza de fidelitate. Încalcarea clauzei atrage obligatia salariatului de a restitui suma încasata cu titlu de bonus de fidelitate precum si plata daunelor interese în cuantum de maxim 3000 Euro, acestui act aditional si data încetarii contractului de munca, dupa tabelul prevazut în cuprinsul actului aditional.
La data de 10.10.2008, pârâta îsi prezinta demisia, de care s-a luat act prin decizia nr. xxx/13.10.2008 .
Instanta a apreciat întemeiata actiunea reclamantei, în conditiile în care actul aditional a fost semnat de pârâta care nu i-a contestat niciodata valabilitatea. Pârâta a încasat suma stabilita de comun acord, prin includere în salariul de baza, astfel încât, cu toate ca nu a fost mentionata distinct nu ne poate conduce la concluzia ca nu a fost achitata. Majorarea salariului de încadrare prin acte aditionale ulterioare nu atrage inaplicabilitatea clauzei de fidelitate care nu a fost revocata în mod expres si nu rezulta vointa tacita neîndoielnica a partilor în acest sens.
Cât priveste plata sumei reprezentând daune interese, având în vedere ca acestea au fost stabilite printr-o clauza care îndeplineste cerintele de validitate a unei conventii prevazute de art. 948 si urm. Cod civ.,a admis-o.
Apararea pârâtei în sensul ca reclamanta nu a dovedit vreun prejudiciu nu este întemeiata, întrucât clauza convenita de parti are caracterul unei clauze penale, aplicabila si în cazul raporturilor de munca în absenta unei interdictii exprese si fata de prevederile art. 295 Codul muncii, prin care partile au stabilit anticipat valoarea prejudiciului suferit de una dintre ele cauzate de neexecutarea obligatiei de cealalta parte. Or, în speta, pârâta nu a respectat obligatia asumata de a nu determina încetarea contractului pe o perioada de 2 ani.
Pentru aceste considerente, instanta a admis actiunea astfel cum a fost formulata.
Împotriva sus mentionatei hotarâri, în termen legal a declarat recurs pârâta.
În sustinerea recursului a aratat ca recurenta a fost angajat al S.C. LB S.A., în postul de administrator de credite, începând cu data de 08.01.2008.
Prin actul aditional încheiat de parti la data de, nota bene, 07.01.2008 (!), data la care contractul de munca nu exista, având, asadar, de-a face cu un act aditional la un contract inexistent, a fost convenita o clauza de fidelitate, prin care salariata se obliga sa nu determine încetarea contractului de munca pe o perioada de 2 ani de la semnarea actului aditional. Prin aceeasi clauza, angajatorul se obliga sa plateasca lunar suma de 400 de lei, cu titlu de bonus de fidelitate, pe aceasta perioada de 2 ani, iar încalcarea clauzei de catre salariat îl obliga sa restituie angajatorului suma încasata cu titlu de bonus (de fidelitate) si daune interese de cel mult 3000 de euro.
La data de 14.10.2008, recurenta si-a dat demisia, fapt pe care reclamanta l-a considerat o nesocotire a clauzei de fidelitate.
În esenta, motivele pentru care hotarârea instantei de fond este netemeinica sunt urmatoarele:
Contractul individual de munca, prin care a fost angajata, a fost înregistrat la I.T.M. Bucuresti la data de 08.01.2008, neavând nicidecum data de 07.01.2008, cum, în mod gresit, specifica reclamanta. În acelasi timp, actul aditional, care cuprinde asa-zisa clauza de fidelitate, poarta data de 07.01.2008, fiind, asadar, act aditional la un contract inexistent, întrucât contractul individual de munca are data de 08.01.2008.
Admiterea ca valabil a unui act aditional la un contract care nu exista la data semnarii acestuia (adica a actului aditional) ar duce la o situatie juridica fara precedent, în care un act aditional, chiar semnat de catre recurenta, ar fi valabil chiar daca lipseste obiectul la care se aplica, în speta, contractul individual de munca.
Instanta de fond, daca ar fi analizat cu atentie actele dosarului si ar fi actionat în virtutea rolului sau activ, ar fi constatat ca actul aditional din data de 07.01.2008, prin care a fost inserata clauza de fidelitate si plata bonusului de 400 de lei, nu îsi poate produce efecte juridice, fiind data cu o zi înainte de încheierea contractului de munca din 08.01.2008, pe care doreste sa-l modifice.
Pe de alta parte, actul aditional nu are numar de înregistrare, nu a fost înregistrat la I.T.M. si nu a fost trecut în carnetul de munca.
Daca instanta va trece peste aceasta aparare vizând valabilitatea actului aditional, fara numar, din 07.01.2008, recurenta solicita instantei sa observe ca acesta este ilicit si imoral, pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 2 din actul aditional “în schimbul respectarii de catre salariat a clauzei de fidelitate, stipulate la art. 1 al prezentului act aditional, LB S.A. se obliga la plata unei sume de 400 RON brut, denumita în cele ce urmeaza Bonus de fidelitate, inclusa în salariul brut lunar (…)”
Asa cum este formulata, aceasta clauza arata ca, la salariul brut, de 2100 de lei, stabilit în Contractul de munca, se adauga acest bonus de fidelitate de 400 de lei, care ar fi majorat salariul brut la 2500 de lei (fiind inclus în acesta, dupa afirmatia reclamantei). Conform înregistrarilor din carnetul de munca, salariul brut nu s-a majorat însa, cu 400 de lei, ci a ramas acelasi, de 2100 de lei.
Asadar, prin acest act aditional încheiat în 07.01.2008, nu s-a dorit remunerarea în plus a salariatului cu 400 de lei, în schimbul respectarii clauzei de fidelitate, ci, practic, prin includerea în salariul brut (de 2100 de lei), s-a ajuns la diminuarea acestuia la 1700 de lei (2100 – 400), ceea ce contravine ofertei încheiate în aceeasi zi, de 07.01.2008, prin care se ofera salariatului un salariu tarifar de încadrare de 2100 de lei.
În consecinta, afirmatia ca “bonusul este inclus în salariul tarifar”, nu poate fi retinuta, pe de o parte, pentru bonus înseamna ceva peste, ceva în plus, iar, pe de alta parte, asa cum recurenta a aratat mai sus, ar însemna, practic, o masura ilegala si imorala de diminuare a salariului oferit la încadrare.
În concluzie, bonusul de fidelitate, de 400 de lei, nu a fost platit niciodata salariatei, întrucât, asa cum rezulta din contractul de munca si înscrierile din carnetul de munca, aceasta a avut un salariu tarifar de 2100 de lei, fara sporuri, indemnizatii sau alte adaosuri, iar afirmatia ca bonusul a fost inclus în salariul tarifar nu poate fi retinuta, întrucât ar fi însemnat, practic, diminuarea acestuia, fata de suma de 2100 de lei, ofertata si inclusa în contractul de munca, fapta ilegala, imorala si reprobabila.
Cu privire la daunele interese, prin care reclamanta a solicitat plata sumei de 2000 de euro, nu poate fi retinuta motivatia instantei de fond, conform careia cererea este admisibila, întrucât acestea au fost stabilite printr-o clauza care îndeplineste cerintele de validitate a unei conventii prevazute de art. 948 si urm. C. civ.
Motivele pentru care acest capat de cerere este neîntemeiat sunt urmatoarele:
– pe situatia de fapt, recurenta solicita instantei sa constate, asa cum tocmai a aratat, ca nu a beneficiat de niciun spor de fidelitate si, în consecinta, nu datorez daune – interese;
– pe drept comun, clauza de fidelitate ar fi fost valabila numai în conditiile inserarii acesteia într-un act aditional valabil încheiat, si nu a unui act aditional care poarta o data anterioara încheierii contractului principal (contractul individual de munca) la care este aditional, venind, deci, sa completeze un act principal, care înca nu exista la momentul încheierii actului aditional. Asadar, se încalca principiul logico – juridic, statuat în Codul civil, care prevede ca actul accesoriu urmeaza soarta juridica a actului principal, accesorium sequitur principale;
– pe drept special, în conformitate cu dispozitiile art. 164 din Codul muncii, daunele cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca este dovedit un prejudiciu pe care l-ar fi cauzat reclamantei. Argumentarea instantei de fond, în sensul ca este suficienta existenta unei clauze penale, pentru a cere daune-interese, fara a mai fi necesara dovedirea existentei unui prejudiciu, este contrara si nu poate fi acceptata, contrazicând principiile generale de drept civil privind raspunderea contractuala, aplicabila, în acest caz si în dreptul muncii. Rolul clauzei penale este sa stabileasca anticipat valoarea prejudiciului, nu si existenta acestuia, care trebuie dovedita de catre reclamant (onus probandi incumbit actori).
Pentru toate aceste motive, recurenta solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotarârii atacate si, pe fond, respingerea ca neîntemeiata si nedovedita a actiunii reclamantei.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat.
Astfel, motivul referitor la nulitatea clauzei de confidentialitate convenite anterior încheierii contractului individual de munca, nu este întemeiat, întrucât data actului aditional nu afecteaza încheierea lui valabila, daca toate conditiile, de fond si de forma, prevazute pentru valabilitatea unui contract sunt îndeplinite, ci amâna numai data de la care aceasta clauza va produce efecte, anume de la data la care va începe executarea contractului individual de munca, în speta necerându-se sanctionarea obligatiilor rezultate din actul aditional anterior intrarii în vigoare a contractului la care acesta se aplica.
De asemenea, valabilitatea actului aditional nu tine de înregistrarea acestuia la ITM sau în carnetul individual de munca, ci el ia nastere valabil de îndata ce partile si-au exprimat consimtamântul în forma prescrisa de lege, conditiile de dovada sau opozabilitate fiind subsecvente si neantamând valabilitatea manifestarii concordante de vointa.
Referitor la motivul de recurs potrivit caruia salariata nu a beneficiat de niciun spor de fidelitate, Curtea constata ca nu pot fi primite sustinerile recurentei dincolo de termenii clari si neechivoci ai întelegerii, în sensul ca indemnizatia de fidelitate este inclusa în salariu, ceea ce evident semnifica ca este parte a valorii brute a acestuia, iar nu ca se adauga la ea.
În fine, nici argumentul referitor la imposibilitatea de a solicita si acorda daune-interese, în absenta dovezii existentei si întinderii prejudiciului, nu este întemeiat, întrucât nicio dispozitie a Codului muncii nu interzice încheierea unei clauze penale prin care sa fie evaluat anticipat prejudiciul constând în neîndeplinirea obligatilor asumate, ca o aplicare a principiului general al repararii prejudiciului prin întelegerea partilor, incident si în materia raporturilor de munca, mai ales daca în schimbul asumarii acestor obligatii, partile au convenit si angajatul a primit un spor salarial; se retine totodata ca invocarea prevederilor art. 164 din Codul muncii este nepertinenta în cauza, întrucât acestea fac referire la retinerile salariale, iar nu la situatia în care angajatul (fostul angajat) datoreaza daune-interese asumate prin conventie pentru neîndeplinirea obligatiilor ce-i reveneau conform legii sau contractului.
Rezulta, pe baza celor expuse, ca hotarârea primei instante e temeinica si pronuntata cu aplicarea corecta a legii, prin raportare la care recursul este nefondat si se va respinge ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
