(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 152/20 februarie 2007).
Reclamantul BS a chemat în judecată pârâţii IJP Prahova şi Casa de Pensii a MAI solicitând a fi obligaţi la plata contravalorii pensiei de care a fost lipsit în mod nelegal, prin tergiversarea nejustificată a finalizării dosarului de pensie, solicitând a i se plăti suma de 1395 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la 4.01.2006 a depus la IPJ dosarul de pensionare, care l-a transmis la Casa de Pensii la 3.04.2006, motiv pentru care a primit din luna mai 2006, fiind prejudiciat de sumele cuvenite pentru lunile februarie – aprilie 2006.
Pârâta Casa de Pensii a MAI a formulat întâmpinare prin care a arătat că se impune citarea instituţiei în cadrul căreia funcţionează.
La 6.10.2006 tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei de Pensii a MAI, invocată din oficiu şi a citat, la cererea reclamantului, în calitate de pârât MAI.
Prin sentinţa civilă nr.1413/17.11.2006 Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii IJP Prahova şi MAI la plata, în solidar, a pensiei cuvenite reclamantului pentru lunile martie – aprilie 2006, în sumă de 930 lei şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri. De asemenea, s-a respins acţiunea faţă de Casa de Pensii a MAI ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul a depus la data de 4.01.2006 documentele necesare întocmirii dosarului de la pârâtul IPJ Prahova, solicitându-i-se în plus o adeverinţă, depusă de reclamant la 23.01.2006, situaţie în care IPJ Prahova înaintează dosarul Casei de Pensii la 3.04.2006.
A mai reţinut instanţa că pârâtul IPJ Prahova nu a respectat prevederile art.51 din Legea 179/2004, reclamantul fiind astfel prejudiciat cu suma reprezentând cuantumul pensiei pe lunile martie şi aprilie 2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MAI, criticând-o ca nelegală şi netemeinică cu motivarea, în esenţă, că la Casa de Pensii a MAI s-a depus dosarul de pensionare al reclamantului la data de 4.04.2006, astfel că, în mod corect a
fost acordată pensia, potrivit disp. art.52 din Legea 164/2001, începând cu luna mai 2006.
Mai susţine recurenta că decizia de pensionare nu a fost contestată de reclamantul-intimat la Comisia de contestaţii pensii a MAI, astfel că aceasta a rămas definitivă.
Recurenta a arătat şi faptul că depăşirea unui termen legal de către IPJ Prahova nu poate constitui un temei legal pentru obligarea MAI la plata în solidar cu un inspectorat de poliţie a pensiei cuvenite reclamantului – intimat.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii şi, pe fond, în principal, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar, în subsidiar, respingerea acţiunii faţă de MAI.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată şi motivele de recurs, curtea a constatat că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul-intimat a depus la data de 4.01.2006 documentele necesare întocmirii dosarului de pensie la pârâtul IPJ Prahova. I s-a solicitat în plus o adeverinţă, depusă de reclamant la 23.01.2006 şi în această situaţie IPJ Prahova înaintează dosarul Casei de Pensii din cadrul MAI la 3.04.2006.
IPJ Prahova nu a respectat prevederile art.51 din Legea 179/2004, conform cărora dosarul de pensionare se întocmeşte şi se depune la Casa de pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor în termen de 30 de zile de la data la care s-a înregistrat cererea. Aceeaşi prevedere este cuprinsă şi în Legea 164/2001, la care face referire recurenta.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că acordarea pensiei începând abia cu data de 1.05.2006, a generat prejudicierea reclamantului cu sumele reprezentând pensia aferentă lunilor martie şi aprilie.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei că reclamantul intimat nu a contestat decizia de pensionare la Comisia de contestaţii pensii a MAI, deoarece acesta nu este nemulţumit de cuantumul pensiei, ci a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin conduita culpabilă a instituţiilor unde a fost angajat.
Determinarea acestor despăgubiri s-a făcut prin raportare la cuantumul pensiei ce ar fi trebuit să i se plătească dacă dosarul de pensionare ar fi fost transmis instituţiilor competente în termenele legale, fiind aplicabile disp. art.269 C.muncii.
Obligarea recurentei la plata despăgubirilor echivalent al pensiei cuvenite pentru lunile martie, aprilie 2006, este de asemenea legală şi temeinică, întrucât recurenta este, pe de o parte ordonator de credite principal pentru IPJ Prahova, iar pe de altă parte avea obligaţia de a constata că inspectoratul de poliţie a depăşit termenul de înaintare a dosarului de pensionare pentru intimatul reclamant.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041 şi 312 alin.1 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.
