Sancţiunea disciplinară se aplică de către angajator printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Data certă a notei de constatare, a referatului sau procesului verbal înregistrat în registrul general al societăţii, prin care s-a constatat săvârşirea abaterii disciplinare, poate constitui momentul de la care începe să curgă termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare de 30 de zile.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1780 din 7 septembrie 2012
Prin contestația înregistrată la data de 23.11.2011 sub nr.5546/90/2011 contestatorul P. F. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA să se dispună anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 1/4751/17.10.2011 și repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei în sensul restituirii sumei de bani reținute cu titlu de sancțiune disciplinară.
In motivare, contestatorul a arătat că este angajatul societății intimate in funcția de șef de stație CFR Rm.Vâlcea din cadrul Centrului comercial de călători Craiova iar prin decizia contestată i s-a imputat ca abatere disciplinară faptul de a fi propus pentru concediere un salariat care a ocupat funcția de casier CF I in cadrul stației Rm.Vâlcea ceea ce a condus la aplicarea incorectă a procedurii de concediere colectivă cu încălcarea anexei nr. 2 la programul de restructurare si redresare economico-financiară a SNTFC CRL Călători SA din 17.01.2011. S-a arătat că sancțiunea aplicată este nelegală si netemeinică întrucât potrivit fișei postului contestatorul nu avea competența referitoare la încheierea, suspendarea sau modificarea ori încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaților din subordinea sa.
S-a arătat, de asemenea, că prin decizia nr. 10CV/527/17.10.2011 angajatorul a dispus concedierea salariatei P. A. in aceeași zi cu emiterea deciziei de sancționare disciplinară a contestatorului, așa încât eventuala greșeală in legătura cu concedierea acestei salariate s-ar fi putut corecta dacă cele două decizii nu ar fi fost emise in aceeași zi, cu atât mai mult cu cât salariata in cauză a contestat măsura concedierii la Centrul comercial călători Craiova si la SNTFC CFR Călători SA, contestațiile fiind discutate la nivelul conducerii unității si in comisia paritară. în această perspectivă, în mod evident, contestatorul nu putea fi vinovat de abaterea disciplinară imputată întrucât angajatorul prin organele sale de conducere avea cunoștință despre situația concretă a salariatei și nu a luat nicio măsură pentru înlăturarea efectelor, iar contestatorul nu putea întreprinde nici un demers în vederea desfacerii contractului de muncă, propunerea sa cuprinsă în adresa nr. 5/PF/1333/16.06.2011 având doar un caracter consultativ, fără a produce efecte juridice .
Pentru dovadă, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosar în xerocopie decizia contestată din 17.10.2011 și a solicitat ca pârâta să înainteze la dosar toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare disciplinară.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată. S-a arătat că abaterea disciplinară săvârșită de contestator a constat în faptul de a fi propus spre concediere un salariat din subordinea Stației Rm.Vâlcea, încălcându-se astfel prevederile anexei nr. 2 la Programul de restructurare și redresare economică a societății din 17.01.2011, ceea ce reprezintă încălcarea prevederilor punctul 6.8 din fișa postului si ale art. 31 lit. a) din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transport aprobat prin Decretul nr. 360/1976. Apărările salariatului din cuprinsul notei de relații oferită cu ocazia cercetării disciplinare nu sunt de natură a înlătura vinovăția acestuia iar prin răspunsul dat la întrebarea nr. 3 contestatorul a recunoscut atât fapta săvârșită cât și încălcarea anexei nr. 2 la Programul de restructurare. S-a arătat, de asemenea, că decizia emisă respectă toate cerințele instituite sub sancțiunea nulității de art. 252 alin. (2) din C.muncii republicat iar fapta imputată reprezintă abatere disciplinară în înțelesul art. 247 alin. (2) din C.muncii republicat. Contrar celor susținute de contestator, arată intimata, acesta avea la punctul 6.8 din fișa postului atribuția de a răspunde de utilizarea forței de muncă, de a propune înființări, desființări sau contopiri de gestiuni de casă, atribuție pe care și-a exercitat-o in fapt si cu altă ocazie, când a aprobat la data de 15.02.2011 o cerere a unei salariate de trecere din funcția de casier verificator la Stația Rm. Vâlcea in funcția de casier ghișeu la Stația Călimănești. în fine, s-a arătat că prin răspunsul dat la întrebarea nr. 1 din nota de relații contestatorul recunoștea că a avut cunoștință de conținutul anexei nr. 2 la Programul de restructurare si a cunoscut că funcția ocupată de salariata P. A. nu figura în programul de concediere iar criteriile folosite de contestator pentru motivarea restructurării referitoare la existența sancțiunilor disciplinare aplicate salariatei in cauză in ultimii trei ani nu erau aplicabile.
Alăturat întâmpinării au fost atașate în copie decizia de sancționare, nota de relații, propunerea cu nr. 5/PF/1333/16.06.2011 emisă de contestator, fișa postului, convocarea pentru cercetarea disciplinară, adresa Centrului Comercial de călători Craiova nr. 41/1CV/2/248/2011, Programul de restructurare din 17.01.2011, Regulamentul intern și alte documente considerate relevante.
Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă, prin sentința civilă nr.574 din 27 martie 2012 a admis contestația, a anulat decizia nr.1/4751/17.10.2011 emisă de intimată și a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară emiterii deciziei, în sensul că a obligat pe intimată să restituie contestatorului suma de bani reprezentând reținerea de 10% din salariul de bază pentru o lună.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a diminuării salariului de bază cu 10% pentru o lună în temeiul art. 248 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 republicată, pentru fapta de a fi propus prin actul nr. 5/PF/1333/16.06.2011, concedierea unei salariate al cărei post era exceptat de la aplicarea Programului de restructurare. Problema ce se impune a fi cercetată cu prioritate este aceea a respectării termenului prevăzut de lege pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare. Spre acest scop, la termenul din 28 februarie 2012, instanța a dispus amânarea judecății pentru a se da posibilitatea părților să pună concluzii asupra respectării termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare in raport de prevederile art. 252 alin. (1) C.muncii . Pentru acest termen, cât si pentru termenul acordat cu această finalitate societatea intimată avea termen in cunoștință în sensul art. 153 C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, însă nu a formulat concluzii scrise sau susținute verbal in instanță.
în verificarea aspectului referitor la termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare tribunalul a constatat, din studiul înscrisurilor atașate la dosar, că acest termen a fost depășit, fiind încălcate astfel prevederile art. 252 alin. (1) Legea nr. 53/2003 republicată.
Astfel, fapta imputată contestatorului a fost săvârșită la data de 16.06.2011 odată cu întocmirea actului nr.5/PF/1333/16.06.2011, iar angajatorul (SNTFC CFR Călători SA București) avea cunoștință despre conținutul actului în cauză, implicit despre existența și conținutul abaterii, cel puțin la data de 21.07.2011 când, la solicitarea salariatei P. A., prin care se adusese la cunoștința conducerii societății neregularitatea concedierii sale, societatea i-a înaintat răspunsul nr. 1/3323/21.07.2011, așa cum rezultă fără echivoc din adresa nr. 1/3955/2011 emisă de Directorul general al societății la 25.08.2011. Chiar dacă s-ar socoti că data la care directorul general a aflat despre săvârșirea abaterii ar fi chiar data de 25.08.2011, termenul de 30 de zile prevăzut ca termen de prescripție pentru aplicarea sancțiunii disciplinare potrivit art. 252 alin. (1) C.muncii , tot a fost depășit până la data de 17.10.2011, când s-a emis decizia de aplicarea sancțiunii. Nu se poate considera de plano că termenul de aplicarea sancțiunii disciplinare poate fi extins in toate situațiile la cel de 6 luni socotit de la data săvârșirii abaterii, căci o astfel de ipoteză este avută în vedere de legiuitor numai ca excepție de la regula potrivit cu care termenul de prescripție este de 30 de zile și se socotește de la data când angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii . Termenul maxim de 6 luni a fost conceput ca un termen limită înlăuntrul căruia legiuitorul a prezumat că angajatorul a putut si a trebuit să aibă cunoștință despre săvârșirea abaterilor disciplinare, ori de câte ori nu se poate proba in mod concret care este data efectivă la care angajatorul a luat cunoștință de existența abaterii.
Față de cele expuse s-a constatat că este de prisos a se analiza temeinicia contestației și s-a respins contestația în raport de excepția anterior analizată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C.proc.civ.
Printr-un prim motiv de recurs se arată că instanța a interpretat greșit prevederile legale, reținând că termenul de prescripție pentru aplicarea sancțiunii disciplinare a fost depășit, întrucât data la care s-a constatat săvârșirea abaterii este data de 13 octombrie 2011, dată la care s-a întocmit Nota prin care s-a constatat că faptele contestatorului constituie abatere disciplinară, iar conform art. 252 alin. (1) din C.muncii termenul de prescripție se calculează începând cu această dată.
Reținerile instanței de fond cu privire la faptul că a luat cunoștință de abaterile disciplinare prin actele nr.1/3323/21.07.2011, respectiv nr. 1/3955/25.08.2011 sunt greșite, deoarece din conținutul acestora nu rezultă că cercetatul ar fi săvârșit o abatere disciplinară, ci doar se comunică petentei P. A. faptul că aceasta a fost concediată în baza Programului de restructurare și redresare economică a SNTFC-CFR Călători SA.
Următorul motiv de recurs vizează netemeinicia deciziei de sancționare, cu privire la care se arată că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate, întrucât acesta avea competența de a dispune cu privire la utilizarea forței de muncă, din subordine, putea să propună spre disponibilizare un salariat a cărui funcție să fie printre cele cuprinse în Anexa nr.2 din Programul de restructurare, mai mult chiar a recunoscut fapta săvârșită.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe și respingerea contestației.
Intimatul-contestator a depus la dosar concluzii scrise și întâmpinare, arătând că sentința este legală, fiind încălcat termenul prevăzut de art. 2521 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, în raport de data la care angajatorul avea cunoștință de săvârșirea abaterii, respectiv data de 21.07.2011 când, la solicitarea salariatei P.A. s-a adus la cunoștința conducerii societății neregularitatea concedierii acesteia.
Referitor la al doilea motiv de recurs, arată că instanța de recurs nu poate analiza susținerile de fond ale recurentei, cât timp instanța de fond a soluționat cauza pe excepția prescripției.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este fondat și conduce la casarea sentinței.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) din C.muncii, republicat, angajatorul poate dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Termenul subiectiv de 30 de zile calendaristice calculate de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare se poate situa în interiorul termenului obiectiv de 6 luni de la data săvârșirii faptei, fără însă a-l putea depăși.
în speță, instanța de fond a reținut că, despre fapta săvârșită la data de 16.06.2011, imputată contestatorului, angajatorul avea cunoștință cel puțin din data de 21.07.2011, când a emis salariatei P. A. o adresă, la solicitarea acesteia sau la data de 25.08.2011, data adresei de la fila 40, concluzionând că, față de aceste date, sancțiunea a fost aplicată peste termenul de prescripție prevăzut de art.252 alin. (1) C.muncii.
Examinând conținutul celor două adrese, Curtea constată că prima adresă cu nr. 1/3323 din 21 iulie 2011 existentă la fila 41 în dosarul de fond, a fost emisă la cererea numitei P.A., o altă salariată a societății și prin care i se aduce la cunoștință acesteia faptul că a fost concediată în baza Programului de restructurare și redresare economico-financiară, ținându-se seama de situația economică actuală și de prognozele economice pe anul 2011, programul fiind elaborat și aprobat pentru a atinge obiectivul stabilit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respectiv realizarea unui buget de venituri și cheltuieli echilibrat pentru anul 2011.
în finalul adresei i se face cunoscut lui P. A. că solicitarea sa nu poate fi soluționată favorabil.
Următoarea adresă, cu nr.1/3955 din 25.08.2011 de la fila 40 din dosarul de fond, care, de asemenea poartă semnătura directorului general al CFR Călători SA este un răspuns la memoriile transmise conducerii ministerului de către P.A., prin care i se comunică acesteia că societatea, cu privire la concedierea sa își menține punctul de vedere transmis cu adresa anterioară, din data de 21.07.2011 și că dosarele sociale ale personalului propus pentru disponibilizare au fost analizate de către conducerea societății împreună cu federațiile sindicale reprezentative.
Nicăieri, în cuprinsul acestei adrese nu rezultă că intimatul-contestator ar fi săvârșit o abatere disciplinară.
Abia la data de 13 octombrie 2011, urmare notei nr.37421 din 14.09.2011 transmisă de către Direcția Generală de Control din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, conducerea SNTFC și CFR Călători SA a dispus cercetarea aspectelor semnalate, urmare căreia s-a întocmit nota nr.1/4711 din 13 octombrie 2011 prin care conducerea societății a luat cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare de către contestator.
în acest sens s-au depus la dosar atât nota nr. 37421/14.09.2011 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cât și nota nr.1/4711/13.10.2011, care poartă și semnătura directorului general, cât și ștampila societății.
Astfel fiind, având în vedere și data de la care curge termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare, de 30 de zile, respectiv de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică, abilitat să aplice sancțiunea, a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii printr-o notă de constatare, referat, proces-verbal având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al societății, se constată că data la care Directorul general al societății a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii este data de 13 octombrie 2011, în funcție de care sancțiunea a fost aplicată cu respectarea termenului legal reglementat prin dispozițiile art. 252 alin.(1) din C.muncii, republicat.
A doua critică invocată, care vizează netemeinicia deciziei contestate, nu poate fi analizată în recurs, din moment ce soluția recurată a fost pronunțată în urma analizării excepției prescripției aplicării sancțiunii.
în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C.proc.civ. se va admite recursul și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra temeiniciei deciziei de sancționare și eventual a altor motive de nelegalitate, în măsura în care au fost invocate.
