Răspunderea materială prevăzută de art. 136 alin. 3 Codul muncii operează numai faţă de persoana care, cu rea-credinta, a determinat aplicarea măsurii desfacerii contractului de munca, ulterior desfiinţată.
Este necesar, prin urmare, să se dovedească că persoana care a determinat aplicarea măsurii desfacerii contractului de muncă a acţionat cu rea-credinţă, în sensul că a avut reprezentarea că măsura este vădit ilegală şi, totuşi, cu intenţie, a procedat la luarea ei.
Prin sentinţa civilă nr. 312/4.02.1999, Judecătoria Călăraşi a respins contestaţia formulată de contestatorul M.L împotriva ordinului de imptutare nr. 408/1998, emis de Prefectul judeţului Călăraşi şi a dispus anularea ordinului susmenţionat.
S-a reţinut că, prin ordinul nr. 249/7.06.1994, emis de Prefectura judetului Călăraşi, s-a dispus eliberarea din funcţie a secretarului Consiliului local al comunei C., pe baza referatului nr. 2.478/6.06.1994 al Serviciului Coordonării Serviciilor Publice, a notei de constatare din data de 11.05.1994 şi a notei explicative din 26.05.1994.
Prin sentinţa civilă nr. 1.254/9.12.1997 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă, s-a anulat ordinul nr. 249/1994, a fost obligată Prefectura Judeţului Călăraşi la plata sumei de 20.428.583 lei, drepturi băneşti, şi cheltuieli de judecată către contestator.
Prin ordinul nr. 408/4.12.1998, Prefectul Judeţului Călăraşi a imputat suma respectivă unui număr de 5 persoane, între care şi contestatorul, în baza art. 101 alin. 1, art. 109 alin. 3 şi art. 136 Codul muncii.
în drept, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 136 alin. 2 pct. 3 Codul muncii.
S-a apreciat că reaua credinţă a contestatorului nu a fost dovedită de către intimată, care avea sarcina probei în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 345 A din 27.04.1999, Tribunalul Călăraşi a admis apelul Prefecturii Judeţului Călăraşi, a desfiinţat sentinţa judecătoriei şi, rejudecând, a admis contestaţia şi a dispus anulare ordinului de imputare nr. 408/1998, emis de pârâtă, numai în partea privitoare la reclamantul M.I., pentru imputarea sumei de 4.085.697 lei.
S-a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că pârâta Prefectura Judeţului Călăraşi nu a făcut dovada relei-credinţe a contestatorului M.l. în desfacerea contractului de muncă al numitului A.S..
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs Prefectura Judeţului Călăraşi, prin care se critică hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că s-a retinut greşit că Prefectura Judeţului Călăraşi nu a prezentat suficiente dovezi din care să rezulte reaua-credinţă a contestatorului, că verificările privind activitatea secretarului comunei au fost efectuate de delegaţii Prefecturii cu scopul vadit de a se lua măsura eliberării din funcţie a secretarului, imputandu-ise acestuia faptele care s-au dovedit a fi nereale, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 1254/9.12.1997, irevocabilă.
Recursul este nefondat.
In mod corect, instanţa de apel a motivat soluţia adoptată, având în vedere dispozitiile exprese ale art. 136 alin. 3 Codul muncii. In raport de acest text de lege, s-a apreciat că reaua-credinţă este o condiţie esentiala pentru angajarea răspunderii materiale, în vederea recuperării prejudiciului produs unităţii prin plata despăgubirilor persoanei reintegrate.
Intimata-recurentă s-a situat pe o poziţie procesuală pur pasivă, deşi avea obligatia să dovedească legalitatea şi temeinicia măsurii de imputare (art. 178 Codul muncii).
Numai condiţia relei-credinţe, pe care trebuia să o îndeplinească contestatorul la data desfacerii contractului de muncă a numitului A.S., putea să întemeieze ordinul emis pe dispoziţiile art. 136 alin. 3 Codul muncii. Intimata nu a produs nici o dovadă în acest sens, astfel încât menţinerea ordinului nu poate fi susţinută.
Considerentele sentinţei civile nr. 1254/1997 ale Curţii de Apel Bucureşti -secţia de administrativ nu pot constitui, prin ele însele, dovada relei-credinţe a contestatorului.
Ele trebuiau coroborate cu probele concludente şi pertinente cauzei, care să dovedească explicit vinovăţia contestatorului.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, conform art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Rodica Susanu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 2.199/1999)
