Răspunderea materială în cazul persoanelor cu funcţii de conducere


Contestatorul S.I. a chemat în judecată pe intimata SC „R.U.” SA Constanţa, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei de imputaţie, prin care i s-a imputat suma de 121.171.785 lei. La termenul din 13.08.2001, s-a solicitat conexarea dosarului cu dosarele înregistrate sub nr. 10936/2001, 10937/2001, 10938/2001, întrucât au ca obiect anulări ale unor decizii de imputaţie emise în sarcina contestatorilor D.S., Z.S.I. şi L.L., de aceeaşi intimată.

Prin sentinţa civilă nr. 728/2003, Tribunalul Constanţa a admis contestaţiile formulate şi a dispus anularea deciziilor de imputaţie emise în sarcina contestatorilor, reţinând că, faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 130/1999 şi art. 147 din Legea nr. 31/1990, răspunderea administratorilor şi directorilor executivi, chiar dacă sunt în raporturi juridice de muncă cu societatea, nu este o răspundere materială, ci una civilă, astfel că societatea intimată nu putea proceda la antrenarea acestei răspunderi prin emiterea deciziilor de imputaţie.

In recurs, se reţine că intimaţii contestatori făceau parte din consiliul de administraţie al SC „R.U.” SA, deţinând funcţii de conducere – de director general, director tehnic, director economic şi şef, aflându-se în raporturi de muncă cu societatea. Or, potrivit art. 294 din Legea nr. 53/2003, prin salariaţi cu funcţii de conducere se înţeleg: administratorii – salariaţi, inclusiv preşedintele consiliului de administraţie, dacă este şi salariat, directorii generali, directorii, directorii generali adjuncţi, directorii adjuncţi, şefii compartimentelor de muncă, precum şi asimilaţii lor, stabiliţi potrivit legii sau prin contractele colective de muncă ori, după caz, prin regulament intern.

Faţă de aceste dispoziţii, urmează a se retine că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii antrenării răspunderii materiale faţă de contestatori. Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată, reţinând cauza pentru soluţionarea pe fond.

Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 1025VC din 2003