Noţiunea de risc al serviciului [la care se referă expres art. 254 alin. (2) C.muncii] priveşte efectele păgubitoare ale unor factori inerenţi procesului muncii, care, atunci când se înscriu în sfera normalului, transferă riscul, adică incidenţa acestor efecte, asupra patrimoniului angajatorului.
Secţia I civilă, Decizia nr. 662 din 18 martie 2013
Prin decizia civilă nr. 662/18.03.2013, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Silvică D. împotriva sentinței civile nr. 2163/01.11.2012 a Tribunalului Dâmbovița, apreciind-o ca fiind legală.
Sub un prim aspect, Curtea reamintește că alin. (2) al art. 254 C.muncii reglementează cauzele exoneratoare de răspundere sau de neresponsabilitate, printre care este menționat și riscul normal al serviciului.
în acest context și având în vedere că dreptul comun pentru raporturile de muncă îl constituie Codul muncii, nu poate fi validat raționamentul recurentei, în sensul că nu există temei legal al acordării riscului de serviciu în sectorul silvic.
Producerea riscului trebuie să se prezinte ca un fenomen „normal”, în raport de împrejurările concrete, în cazul în speță, din cauza condițiilor existente la locul de muncă.
Astfel, conform raportului de expertiză specialitatea silvicultură S.V. (întocmit în cauză) cantonul 19 Caragiale (ce a constituit obiectul de pază al pârâtului) este expus tăierilor ilegale, ca urmare a faptului că este situat într-o zonă (vecinătatea comunei I.L. Caragiale) unde aproximativ jumătate din locuitori sunt persoane defavorizate social, persoane care încearcă să-și asigure cele necesare traiului prin sustragerea de masă lemnoasă din pădure.
în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtul a întocmit procese-verbale de contravenție și a sesizat organele de poliție în legătură cu tăierile ilegale ce se fac în cantonul respectiv.
Mai mult decât atât, față de situația de fapt existentă, pârâtul a solicitat conducerii reclamantei suplimentarea personalului de pază.
în considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse, în mod corect prima instanță a acordat pârâtului riscul de serviciu.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. [vechiul Cod de procedură civilă – forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă], a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Cristina-Paula Brotac)
