În motivarea actiunii reclamanta arata ca pârâta a fost angajata la societate în postul de agent de turism în perioada 02.08.2010 – 23.07.2011. Contractul individual de este însotit de actul aditional nr. 6.47714/31.07.2010, prin care salariata se obliga sa lucreze în societate cel putin trei ani de la data expirarii perioadei de proba. În cazul în care se renunta la aceasta perioada salariata este obligata la plata sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciul adus societatii.
Prin actul aditional nr. 6.47715/07.08.2010 dispus participarea pârâtei la un curs de formare profesionala pe o perioada de 65 de zile cu scoaterea din productie 3 ore pe zi. Acest stagiu de formare profesionala s-a desfasurat în perioada 02.08.2010- 15.10.2010 si s-a finalizat prin procesul verbal nr. 6.66524 si prin emiterea certificatului de absolvire înregistrat sub nr. 6.66524/03.11.2010.
Societatea arta ca la încheierea acestor acte aditionale pârâta si-a dat acordul, actele producând efecte juridice ce pâna la acest moment nu au fost contestate de nici una din par?i, deci, actele aditionale au putere între parti semnatare si prin nerespectarea lor pârâta a creat un prejudiciul societatii.
Societatea precizeaza ca scoaterea din productie a pârâtei se evidentiaza în pontajele lunilor august, septembrie si octombrie 2010. Valoarea totala a stagiului este de 500 lei si a fost suportata de angajator iar prin plecarea pârâtei înainte de perioada de trei ani prevazuta în actul aditional da dreptul societatii sa-si recupereze sumele cheltuite pentru stagiul profesional, respectiv suma de 347 lei proportional cu perioada nelucrata.
În dovedirea actiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens copii de pe contractul individual de munca, cele 2 acte aditionale la contractul individual de munca, programul de stagiu profesional, pontajele, procesul verbal de finalizare a stagiului, certificatul de absolvire si testarea pentru evaluarea cunostintelor date la sfâr?itul stagiului de formare profesionala.
Prin întâmpinarea formulata, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata. Pârâta arata ca a fost detasata în Italia unde a constatat ca programul de lucru era de la ora 9 si pâna la ora 23. Cazarea era la 75 de km si a fost nevoita sa faca naveta în fiecare zi, fapt ce a dus la îmbolnavirea ei. A anuntat conducerea societatii de acest aspect si aceasta i-a sugerat sa – si dea demisia, ceea ce a si acceptat.
Se mai arata în motivarea întâmpinarii ca nici cheltuielile profesionale si nici clauza penala nu-i sunt imputabile.
Pârâta a formulat si cerere reconventionala solicitând obligarea pârâtei reconventionale la restituirea sumei ce constituie garantia depusa în numerar si dobânzile aferente acestei sume.
Analizând probatoriul administrat în cauza instanta retine urmatoarele: pârâta a fost angajata la reclamanta în postul de agent de turism potrivit contractului individual de munca încheiat la data de 02.08.2010, fiind detasata în Italia. La data de 31.07.2010 a semnat un act aditional la contractul individual de munca prin care se obliga s-a ramâna în societate timp de 3 ani de la momentul angajarii, în caz contrar va trebui sa plateasca societatii suma de 10000 cu titlu de prejudiciul. La putin timp, a semnat un alt act aditional la contractul individual de munca, numarul 6.47715/07.08.2010, care avea ca obiect formarea profesionala, iar stagiul de formare profesionala s-a desfasurat în perioada 02.08.2010- 15.102010, pentru care s-a eliberat si un certificat de absolvire.
La data de 01.03.2011 pârâta a fost detasata în Italia, însa societatea reclamanta nu a depus la dosarul cauzei actul prin care s-a efectuat delegarea si nici nu a facut dovada faptului ca pârâta a fost informata cu privire la conditiile delegarii, asa cum prevad dispozitiile art. 18 din Codul Muncii.
În cauza a fost martorul D. A. (fila 121), din a carui declaratie rezulta faptul ca agentia unde lucra pârâta nu avea conditiile normale de lucru, nu avea toaleta, angajatii foloseau baia unui bar din apropiere detinut de fiul acestuia. Martorul a mai declarat ca pârâta locuia într-o cladire ce apartinea societatii, din localitatea Torino, localitate ce se afla la 150 km distanta de localitatea Savona unde se afla agentia. În aceste conditii, pârâta a fost nevoita sa faca facând naveta. Dimineata agentia se deschidea la ora 9, însa trebuia sa fie prezenta la agen?ie la ora 5.30 când pleca un autocar spre România. Seara agentia se închidea la 17. 30 si la ora 18. 40 pleca cu trenul sau autocarul spre Torino. Acest program i-a afectat starea de sanatate a pârâtei, care nu avea medic de familie si a fost nevoita sa plece la o prietena în alta localitate pentru a se trata. Drumul între locul în care era cazata reclamanta ?i agen?ie dura circa 3 ore dus ?i 3 ore întors, astfel încât îi ramânea pu?i timp de odihna.
Din declaratia martorului rezulta si faptul ca pârâta întru-un interval de 2 saptamâni pârâta fost mutata de la o agentie din Cozenta, la cea din si apoi la Savona, iar între Savona si Cozenta distanta fiind de aproximativ 1800- 2000 km.
În ce priveste actiunea principala, instanta retine ca în baza contractului de munca încheiat între parti, societatea avea obligatia, conform dispozitiilor art. 6 din Codul Muncii sa-i asigure pârâtei conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, protectia sociala, securitatea si sanatatea în munca, precum si respectarea demnitatii si a constiintei sale.
Societatea nu ?i-a îndeplinit nici obliga?ia prevazuta de dispozi?iile art. 18 din Codul muncii de a informa pârâta în legatura cu condi?iile desfa?urarii muncii în strainatate, anterior detasarii.
În Italia, pârâta nu a beneficiat de conditii normale de munca, fiind supusa unui program de lucru supraîncarcat, fapt ce a dus la îmbolnavirea acesteia si apoi la demisie.
Fa?a de cele mai sus aratate, instan?a re?ine ca de?i încetarea raporturilor de munca dintre par?i a avut loc ca urmare a cererii pârâtei, conduita sa a fost determinata de conditiile de munca împovaratoare la care a fost supusa.
Societatea reclamanta nu si-a îndeplinit obligatiile prevazute în contractul individual de munca si de legislatia muncii referitoare la conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, protectia sociala, securitatea si sanatatea în munca, precum si respectarea demnitatii si a constiintei sale, astfel încât nu poate invoca îndeplinirea din partea pârâtei a obligatiei asumate prin cele doua acte aditionale la contractul de munca.
Obligatia asumata de pârâta de a suporta cheltuielile cu formarea sa profesionala si sa plateasca 10.000 lei în situatia în care paraseste societatea reclamanta în interiorul termenului de 3 ani de la data încheierii contractului de munca, respectiv de la data promovarii examenului de absolvire a cursului se afla într-o evidenta interdependenta cu obligatia reclamantei de a-i asigura conditii normale si decente de munca, fiecare dintre aceste obligatii fiind cauza juridica a obligatiei corelative.
Nu se poate retine culpa pârâtei în neexecutarea contractului individual de munca, culpa apartinând societatii reclamante, astfel încât cum aceasta nu si-a îndeplinit obligatiile ce-i reveneau în temeiul contractului de munca si a legii nu poate solicita îndeplinirea obligatiilor asumate de catre pârâta în temeiul contractului de munca si a celor doua acte aditionale la acesta.
Asa fiind, urmeaza ca ac?iunea principala sa fie respinsa.
Pentru ca instanta sa se pronunte asupra cererii reconventionale, retine urmatoarele:
Între parti s-a încheiat contractul de garantie depus la fila 87 din dosar. Pentru acoperirea eventualelor pagube produse reclamantei, s-a stipulat în contract ca sumele retinute cu titlu de garantie sa fie restituite dupa trecerea unui termen de 6 luni de la data lichidarii pe baza de cerere scrisa.
Contractul de garantie a fost încheiat între parti sub imperiul Legii 22/1969, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garan?ii si raspunderea în legatura cu gestionarea bunurilor agen?ilor economici, autoritarilor sau institu?iilor publice, care în art. 15, astfel cum a fost modificat prin Legea 54/1994, prevede ca garan?ia în numerar va fi depusa de catre agen?ii economici, autorita?ile si institu?iile publice la Casa de Economii si Consemna?iuni sau la banci, într-un cont special al agentului economic, al autoritarii ori al institu?iei publice respective. Garan?iile in numerar depuse la Casa de Economii si Consemna?iuni sau la banci se înscriu intr-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi pastrat in casieria agentului economic, autoritarii sau institu?iei publice in favoarea careia s-a constituit garan?ia.
Contractul de garantie are natura unui contract sinalagmatic perfect, fiecarei parti revenindu-le în temeiul lui, dar si a legii sub imperiul caruia a fost încheiat, drepturi si obligatii corelative, respectiv: dreptul de a retine sumele cu titlu de garantie si obligatia corelativa de a fi achitate, obligatia consemnarii sumelor la banca si dreptul de a beneficia de dobânda, obligatia de acoperire a pagubei cauzate de gestionar si obligatia corelativa de a achita prejudiciul.
Reclamanta nu si-a îndeplinit obligatia izvorâta din contractul de garantie, de a depune garan?ia în numerar la Casa de Economii si Consemna?iuni sau la banci, într-un cont special al agentului economic, al autoritarii ori al institu?iei publice respective, într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare nu a fost pastrat la casieria agentului economic, sumele retinute cu titlu de garantie aflându-se conturile sale.
Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1516 Cod civil, dreptul comun în materie, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei, iar în conditiile art. 1517 Cod civil, o parte nu poate invoca neexecutarea obligatiilor celeilalte parti în masura în care neexecutarea este cauzata de propria sa actiune sau omisiune. Per a contrario, partea care si-a îndeplinit obligatia poate invoca exceptia de neexecutare a contractului.
Reciprocitatea si interdependenta obligatiilor, împrejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este cauza juridica a celeilalte, implica simultaneitatea de a lor, iar în caz de neexecutare a obligatiei asumate de una dintre parti, aceasta nu poate pretinde executarea obligatiei de catre cealalta parte.
Neexecutarea obligatiei reclamantei de a depune sumele retinute cu titlu de garantie într-un cont special, astfel cum prescriu normele legale ce guverneaza contractul de garantie, este suficient de importanta pentru a justifica refuzul în executarea contractului de catre pârâta, aceasta obligatie fiind de esenta contractului de garantie.
Asa fiind, deoarece reclamanta nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin contractul de garantie, nu poate pretinde pârâtei respectarea termenului de 6 luni pentru restituirea garantiei retinute, actiunea reconventionala se vadeste a fi întemeiata si va fi admisa.
