5. Reactualizarea debitului principal cu rata inflaţiei şi acordarea de dobânzi legale pentru neexecutarea la timp a obligaţiilor de plată. Regim juridic şi temeiuri de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 914/2.11.2006, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul I.P.C, în contradictoriu cu intimatele SC C” SC şi SC C.S”. SRL.
A obligat pârâta SC C”. SA să calculeze şi să achite reclamantului indemnizaţia de concediu de odihnă neîncasată, aferentă unui număr de 12 zile, sumă ce va fi reactualizată cu dobânda legală, calculată conform OG nr. 9/2000.
A obligat pe pârâta SC C.S.” SRL să calculeze şi să achite reclamantului indemnizaţia de concediu de odihnă, aferentă unui număr de 3 zile, sumă ce va fi reactualizată cu dobânda legală calculată conform O.C. nr. 9/2000.
A obligat pârâta SC C.S” SRL să remită reclamantului carnetul de muncă.
A respins celelalte pretenţii ale reclamantului.
A respins acţiunea reclamantului faţă de SC C.I.” SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul I. P. C. a fost angajatul pârâtei S.C. C.I” S.R.L. îndeplinind, începând cu data de 1.04.2006, funcţia de Director zonal, ala cum rezultă din actul adiţional nr. 2/10.05.2004 şi din menţiunile înscrise în carnetul de muncă.
Ulterior, societatea angajatoare şi-a modificat denumirea şi forma juridică transformându-se în SC C” SA.
Reclamantul a desfăşurat activitatea în această ultimă societate până la data de 1.12.2005, când a depus cerere de încetare a raporturilor de muncă, în baza art. 55 lit. b Codul Muncii ( fila nr. 137).
La această dată, reclamantul şi-a început activitatea la pârâta SC C. S. SRL, lucrând până la data de 23.01.2006, când raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor aşa cum rezultă din cererea depusă la fila 23 şi din menţiunile înscrise în carnetul de muncă.
Din întreg materialul probator instanţa reţine că reclamantul a fost salariatul pârâtelor însă nu concomitent ci succesiv.
Din înscrisurile depuse de pârâte şi însuşite de reclamant nu rezultă că aceasta a fost salarizat în funcţie de realizări ci a beneficiat de drepturi salariale în sumă fixă, ce au fost majorate conform actelor adiţionale.
Prin urmare, nu există neconcordanţe între contractul de muncă, actele adiţionale şi menţiunile în carnetul de muncă al reclamantului.
De asemenea, nu există temei legal pentru obligarea pârâtelor la plata sumei de 75 mil. lei, de vreme ce, reclamantul nu a prezentat un mod de calcul al elementelor ce comun această sumă solicitată cu titlu de drepturi salariale.
În privinţa achitării concediului de odihnă neefectuat ( petitul 3 al acţiunii), instanţa reţine faptul că reclamantul era îndreptăţit la efectuarea unui număr de 21 de zile lucrătoare de concediu de odihnă anual.
Din pontajul lunii septembrie ( fila 136) rezultă că în anul 2005 salariatul I.P.C. a efectuat un număr de 7 zile din concediul de odihnă aferent, rămânând de efectuat, pentru anul 2005 – ianuarie 2006, un număr de 15 zile.
Întrucât, în 23.01.2006, raporturile de muncă ale reclamantului au încetat acesta este îndreptăţit la contravaloarea indemnizaţiei de concediu neefectuat, aferent anului 2005 şi până la 32.01.2006.
În ceea ce priveşte cererea referitoare la actualizarea sumei neîncasate reprezentând contravaloarea indemnizaţiei de concediu de odihnă, atât cu indicele de inflaţie cât şi aplicarea dobânzii legale, instanţa constată că aceasta este întemeiată numai în parte.
Potrivit art. 1088 la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare de bani, daunele – interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală”.
Acest text legal, coroborat cu dispoziţiile art. 2 din O.G. 9/2000, ne conduc la concluzia că, în cazul dedus judecăţii, nu este posibilă reactualizarea sumelor cu indicele de inflaţie în condiţiile în care acestea sunt purtătoare de dobânzi.
De asemenea, instanţa va obliga pe pârâta S.C. C.S. S.R.L. în calitate de ultim angajator să remită reclamantului carnetul de muncă, conform prevederilor Decretului nr. 92/1976.
Cât priveşte petitul 8 din acţiune, referitor la plata unor despăgubiri lunare de 2000 RON, pentru reţinerea abuzivă a carnetului de muncă, instanţa apreciază că este neîntemeiat, urmând a fi respins, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat angajatorului cu o cerere pentru remiterea carnetului de muncă, iar acesta a refuzat, reţinându-l abuziv.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul, în termen, motivat.
În motivele de recurs se critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Netemeinicia priveşte aspecte legate de interpretarea şi aprecierea probelor şi de greşita apreciere a instanţei de fond a inadmisibilităţii probei cu martori peste înscrisul contract individual de muncă 5388/2005 şi de respingere fără temei a probei cu expertiză tehnică.
Instanţa trebuia să reţină faptul că a existat un raport de muncă efectiv cu SC C” SA ( fostul C.I SRL ) şi după presupusa demisie a reclamantului ( 1.12.2005) conform extraselor de cont prezentate.
Instanţa a ignorat cumulul de funcţii pe acre reclamantul l-a invocat.
Nelegalitatea sentinţei priveşte aspectul referitor la interpretarea art. 1088 şi 1084 Cod civil, instanţa de fond apreciind greşit că nu este posibilă reactualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, în condiţiile în care acestea sunt purtătoare de dobânzi.
Intimatele SC C. SA Bucureşti, SC P.C.S. SRL Bucureşti, fosta SC C.S. SRL, au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recursul formulat este fondat în parte doar sub aspectul motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Motivele de recurs privitoare la netemeinicia sentinţei sub aspectul administrării probelor sunt neîntemeiate.
Instanţa a interpretat corect dispoziţiile art. 1191 alin. 1 Cod civil şi pe de altă parte a administrat, din oficiu, proba cu verificarea de scripte.
Nu se poate reţine lipsa rolului activ al instanţei şi nici greşita apreciere a probelor administrate.
Motivul de recurs privitor la respingerea cererii de reactualizare a debitului principal cu rata inflaţiei şi acordarea în paralel de dobânzi legale pentru neexecutarea la timp a obligaţiei de plată, este întemeiat.
Practica şi doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile
Se susţine că în această situaţie există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin 1 Cod civil, cealaltă art. 998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde şi alte daune ce au caracter compensatorii şi care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanţei datorată inflaţiei, după ce aceasta a ajuns la scadenţă. Valoarea acestuia din urmă prejudiciu ar consta în diferenţa dintre valoarea nominală a creanţei şi valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcţie de rata inflaţiei este fundamentată pe natura şi scopurile diferite ale celor două instituţii; dobânda este preţul lipsei de folosinţă, iar actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti.
În consecinţă, pentru acest motiv, instanţa în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 1088 alin 1 Cod civil va admite în parte recursul şi va modifica în parte sentinţa în sensul acordării reactualizării cu indicele de inflaţie a sumelor ce constituie pretenţiile admise prin sentinţa atacată.
Instanţa va menţine restul dispoziţiilor sentinţei privitoare la admiterea în parte a acţiunii doar sub aspectul acordării contravalorii indemnizaţiei de concediu neîncasată.
În baza art. 278 Cod procedură civilă, instanţa va compensa cheltuielile de judecată avansate de ambele părţi în recurs, având în vedere că ambele părţi au avut angajat apărător, iar recursul reclamantului a fost admis în parte pentru motivele de recurs considerate neîntemeiate, apărarea intimaţilor fiind pertinentă.
( Decizia civilă 146/M/3.04.2007 – AP )
