Recalculare pensie. Adeverinţă ce atestă veniturile brute realizate. Neluare în considerare


Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1165 din 25 noiembrie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 03.02.2014 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosar nr. 3466/84/2013, a fost admisă acţiunea reclamantului D.V. formulata împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Sălaj şi în consecinţă s-a anulat decizia de pensionare nr. 131967/24.08.2012 emisă de pârâtă, precum şi Hotărârea nr. 5200/08.07.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi a fost obligată pârâta să emită o noua decizie de pensionare cu luarea în considerare a adeverinţei nr. 284/23.05.2012 eliberată de S.C. C. SA Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :

În data de 03.08.2012 reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de prin valorificarea veniturilor brute lunare realizate în perioada cât a fost angajat al S.C. C. S.A. Bucureşti Sucursala Zalău din Adeverinţa nr. 284/23.05.2012, eliberată de S.C. C. S.A. Bucureşti Sucursala Zalău.

În urma analizării adeverinţei, pârâta a emis decizia nr. 131967/ 24.08.2012, prin care a respins cererea reclamantului întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, pentru perioada anterioare datei de 01.04.2001, la determinarea punctajelor medii anuale s-au valorificat salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin

H.G. nr. 257/2011.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj nu a valorificat adeverinţa nr. 284/23.05.2012 emisă de către S.C. C. S.A. Bucureşti Sucursala Zalău, care cuprinde veniturile brute realizate în perioada 01.01.1991-31.03.2001, motivând că în conformitate cu dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 263/2010, perioadele anterioare datei de 01.04.2001, la determinarea punctajelor lunare se valorifica salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de munca, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

În adeverinţa nr. 284/23.05.2012 emisă de către S.C. C. S.A. Bucureşti Sucursala Zalău, s-a arătat faptul că în perioada 02.08.1977-31.10.2004, reclamantul a fost angajat al acestei societăţi, beneficiind de veniturile evidenţiate în cuprinsul adeverinţei, venituri pentru care societatea a virat contribuţiile la bugetul de stat conform legilor în vigoare la acea dată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 19/2011, a admis recursul în interesul legii si a stabilit că formele de retribuire obţinute în acord global vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii dacă au fost incluse la salariul brut şi, pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin Decizia nr. 5 din

20.09.2010 a statuat faptul că “Sumele plătite pentru prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 si 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.

1.546/1952 se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public”.

Adeverinţa refuzată a fi valorificată este un act care emană de la angajator, reprezentând act oficiale, pentru legalitatea şi temeinicia acestora răspunzând angajatorul.

Această adeverinţă îşi păstrează valabilitatea şi produce efecte juridice până la dovedirea înscrierii în fals.

Din menţiunile înscrise în adeverinţă rezultă unitatea la care a fost angajat, denumirea şi cuantumul sporurilor primite. Această adeverinţă are număr data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui ce angajează răspunderea angajatorului.

Acest act trebuia luat în calcul la stabilirea eventualelor drepturi de ale reclamantului pentru că, în caz contrar ar fi lipsit de dreptul lui la asigurări sociale, drept care este garantat de stat.

Faţă de cele ce preced, instanţa a admis cererea reclamantului privind anularea deciziei de pensionare nr. 131967/24.08.2012 emisă de pârâtă, şi a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a veniturilor cuprinse în adeverinţa nr. 284/23.05.2012 eliberată de S.C. C. S.A. Bucureşti Sucursala Zalău.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, solicitând în temeiul art. 480 Cod procedură civilă rejudecarea pe fond a cauzei şi anularea sentinţei atacate.

În motivare a arătat că reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 15.02.2010, prin decizia nr. 131967/12.04.2010, în baza Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin cererea nr. 8535/03.08.2012, contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor brute aferente perioadei 01.01.1991-31.03.2001, din adeverinţa nr. 23.05.2012, eliberată de S.C. Cuprim S.A. – Sucursala Zalău.

În urma analizării adeverinţei s-a emis decizia nr. 131967/24.08.2012, prin care s-a respins cererea reclamantului întrucât potrivit dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 şi art. 127 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, la determinarea punctajului mediu anual s-au valorificat salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 martie 2014, intimatul D.V. a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă ca nefondat, cu menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală, arătând în esenţă că adeverinţa a cărei valorificare a solicitat-o a fost emisă în temeiul sentinţei civile nr. 4290/29.08.2011, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. 302/84/2011.

Invocând dispoziţiile art. 96 lin. 2 din Legea 19/2000, art. 16 alin. 1 din Constituţie, respectiv art. 70 din Legea 27/1996, intimatul a precizat că până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000 atât salariatul cât şi angajatorul contribuiau la sistemul de asigurări sociale, astfel încât nu se poate reţine aplicarea retroactivă a principiului contributivităţii.

Potrivit art. 10 din Legea 3/1977, în forma sa iniţială, baza decalcul a pensiei o constituie retribuţia tarifară lunară, deci venitul brut realizat. Cu toate acestea, Casa Judeţeană de Pensii valorifică la pensie veniturile brute, dar refuză în mod nejustificat să facă acelaşi lucru şi în ceea ce priveşte veniturile brute realizate înainte de acea dată.

Intimatul a mai arătat că în cauză sunt incidente Deciziile nr. 19/2011 şi 5/2010 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii şi că pornind de la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare, se impune menţinerea în totalitate a sentinţei atacate.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Adeverinţa nr. 284/23.05.2012 eliberată de SC C. SA Bucureşti atestă veniturile brute realizate de intimatul D.V. în perioada 01.01.1991-31.03.2001 (fila 13 dosar fond). Din adeverinţă nu rezultă care sunt în concret veniturile realizate de intimat, respectiv cât reprezintă salariul de încadrare şi cât sporurile obţinute de aceasta în perioada de referinţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor anuale, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, respectiv sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei după data de 01.04.1992.

De asemenea, conform art. 127 din HG 257/2011 de aprobare a Normelor de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

a) denumirea angajatorului;

b) datele de identificare a persoanei;

c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia;

d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;

e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;

f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat”.

Coroborând aceste dispoziţii legale, Curtea reţine că pentru a se stabili dacă un venit

intră în baza de calcul a pensiei conform art. 165 din Legea 263/2010, adeverinţa care îl atestă trebuie să indice care este natura acelui venit, nefiind suficient să se menţioneze veniturile cumulate, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă, întrucât în acest mod există posibilitatea ca un să fie luat în considerare de două ori sau să fie unul dintre veniturile exceptate de la calculul punctajului mediu anual.

De asemenea, faptul că adeverinţa a cărei valorificare se solicită a fost emisă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti nu este de natură a determina o altă concluzie, întrucât dispoziţiile legale imperative, menţionate anterior, nu pot fi eludate. În litigiul purtat între persoana juridică care a preluat arhiva fostului angajator şi intimatul din prezenta cauză s-a solicitat emiterea unei adeverinţe cu veniturile brute obţinute de intimat în perioada

01.01.1991-31.03.2011, astfel încât, pe de o parte, instanţa nu se putea pronunţa decât în limitele investirii sale, iar pe de altă parte, persoana juridică care a preluat arhiva fostului angajator trebuia să execute hotărârea aşa cum a fost pronunţată. Aceasta nu înseamnă însă că o astfel de adeverinţă pe care fostul angajator, (respectiv persoana care a preluat arhiva fostului angajator), este obligat să o emită în temeiul art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, poate fi valorificată la stabilirea/recalcularea pensiei indiferent de conţinutul său, Legea 263/2010 stabilind expres care sunt elementele pe care trebuie să le aibă o astfel de adeverinţă.

Nu se poate reţine o încălcare a principiului egalităţii având în vedere modul diferit în care sunt valorificate veniturile anterioare şi ulterioare datei de 01.04.2001, întrucât prin intrarea în vigoare a Legii 19/2000 s-a modificat în mod substanţial sistemul de pensii, inclusiv în ceea ce priveşte baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale, care pentru asiguraţii încadraţi cu contract individual de muncă, o constituie salariile individuale brute (care cuprind şi sporurile) pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, aşa cum sunt evidenţiate acestea în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor sau, după caz, în declaraţia rectificativă emisă în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea 19/2000. O asemenea evidenţă nu exista conform reglementării anterioare (Legea 3/1977), întrucât nu era necesară la stabilirea pensiilor, astfel încât pentru a se putea valorifica la stabilirea/recalcularea pensiei veniturile obţinute anterior datei de 01.04.2001 trebuie să se respecte exigenţele prevăzute de noua reglementare.

Deciziile în interesul legii nr. 5/2010 şi 19/2011 nu sunt incidente în cauză, întrucât, având în vedere tocmai modul de eliberare al adeverinţei, nu se poate stabili dacă intimatul a obţinut sume pentru munca prestată în regim de lucru prelungit sau venit în acord, categorii de venituri la care se referă deciziile menţionate, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă urmează să admită apelul declarat de pârâtă şi să schimbe în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.