Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 902 din 6 octombrie 2014
Prin acţiunea înregistrată la data de 16.10.2013, reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând recalcularea pensiei prin aplicarea stagiului de cotizare de 25 ani, precum şi plata diferenţelor începând cu data de 01.08.2011 şi până la emiterea deciziei de recalculare, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie.
În motivare, se arată că la data de 22.04.2012 a formulat o cerere de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, reglementat prin art. 68 din Legea nr. 567/2004, în condiţiile în care ulterior adoptării O.U.G. nr. 59/2011 i s-au revizuit drepturile de prin raportare la un stagiu de cotizare de 35 de ani.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii, raportat la art. 21 alin. 1 din anexa la O.U.G. nr. 59/2011, conform căruia decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la tribunal.
Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că art. 68 nu se referă la stagiul complet de cotizare, ci la 25 de ani vechime în specialitate/funcţie. Nu este un stagiu de cotizare fix, astfel art. 68 alin. 3 vorbeşte de « o vechime între 20 şi 25 de ani în această funcţie ».
Potrivit art. 14 din H.G. nr. 290/2005 casele de pensii calculau atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000 cât şi pensia de serviciu, achitându-se pensia cea mai avantajoasă.
Art. 16 din H.G. nr. 290/2005 prevede că « Drepturile de de serviciu se stabilesc şi se plătesc în conformitate cu prevederile art. 19/2000 ».
La deschiderea iniţială a drepturilor de pensie s-a utilizat stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a determina partea din pensie care se plăteşte din bugetul de stat conform art. 68 alin. 6 din Legea nr. 567/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 3024 din 03.04.2014pronunţate în dosarul nr. …/117/2013 al Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepţia de tardivitate invocată de pârâtă şi a fost respinsă acţiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Raportat la excepţia tardivităţii invocată de pârâtă s-a avut în vedere faptul că reclamantul nu atacă nici o decizie de pensionare. Reclamantului i s-au revizuit drepturile de pensie conform O.U.G. nr. 59/2011 utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 35 ani. Această decizie nu a fost contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la tribunal, astfel că această decizie a devenit definitivă inclusiv cu privirea la utilizarea stagiului complet de cotizare, în conformitate cu dispoziţiile art.21 alin. 1 din anexa la O.U.G. nr. 59/2011. Prin urmare, acţiunea formulată ulterior având ca obiect utilizarea unui alt stagiu de cotizare începând cu 1.08.2011 şi plata diferenţelor cuvenite nu mai poate fi primită, deoarece ar însemna coexistenţa a două decizii inconciliabile din punct de vedere al stagiului de cotizare şi al punctajului.
De asemenea, dat fiind faptul că decizia de revizuire a pensiei nu a mai fost atacată, devenind definitivă, reclamantul nu mai poate contesta stagiul complet de cotizare, respectiv modalitatea de calcul a punctajului mediu anual, punctajul mediu anual calculat de pârâtă sub acest aspect fiind evidenţiat în cuprinsul deciziei de pensionare.
Sunt redate dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, subliniindu-se că pentru stabilirea pensiei de serviciu nu se utiliza un stagiu complet de cotizare, legea prevăzând acordarea unui procent de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării dacă are o vechime în funcţie de 25 ani, respectiv majorarea cuantumul pensiei dacă avea o vechime în funcţie mai mare sau reducerea cuantumului pensiei în situaţia în care vechimea în funcţie era mai mică.
Aşadar, prevederile legale menţionate mai sus fac referire la o vechime în funcţie şi nu la stagiul complet de cotizare.
În art. 17 din HG nr. 290/2005 se prevede că emite o singură decizie de pensie casa teritorială de pensii, în care se înscriu distinct cuantumurile celor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum şi diferenţa dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat. Această diferenţă se evidenţiază distinct şi în fişa pentru evidenţa drepturilor băneşti ale pensionarului.
Astfel, încă de la stabilirea drepturilor iniţiale de pensie, pentru pensia din sistemul public s-a utilizat stagiul de cotizare prevăzut de Legea pensiilor, în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare fiind de 35 de ani.
Pârâta, la emiterea deciziei de revizuire a pensiei, a utilizat stagiul complet de cotizare utilizat la calculul pensiei din sistemul public la data deschiderii drepturilor de pensie.
Raportat la art. 153 din Legea nr.263/2010 a fost respinsă acţiunea.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinţei, cu consecinţa rejudecării şi admiterii acţiunii.
În motivare a arătat că există contrarietate între considerentele şi dispozitivul hotărârii: judecătorul fondului respinge excepţia tardivităţii, reţinând că în speţă nu este vorba de o contestaţie a deciziei de pensionare, dar respinge acţiunea, apreciind că decizia iniţială de pensionare a dobândit titlu definitiv prin neatacarea în termen.
Prima instanţă a apreciat greşit atât starea de fapt, cât şi textele normative aplicabile. Făcând trimitere la dispoziţiile art. 21 din Anexa la O.U.G. nr. 59/2011, judecătorul fondului ignoră dispoziţiile articolului 22, care face trimitere, în privinţa recalculării şi revizuirii, la dispoziţiile Legii nr. 263/210.
Cererea reprezintă o solicitare întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin 3 din anexa la O.U.G. nr. 59/2011, permisă în mod expres atât de prevederile generale în materia pensiilor – Legea nr. 19/2000 (care vorbeşte de recalcularea pensiei la cererea pensionarului, prin luarea în considerare a stagiilor neluate în calcul la stabilirea pensiei), cât şi de legislaţia speciala – O.U.G. nr. 59/2011, care la art. 1, alin 2, 4 şi 5 face referire la revizuirea pensiei la cererea pensionarului.
Invocă în sprijinul argumentaţiei sale şi prevederea art. 107 din Legea nr. 263/2010.
În acelaşi sens s-au pronunţat şi alte instanţe judecătoreşti, citând din decizia nr. 6473R din data 11.11.2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Câtă vreme aspectul stagiului de cotizare nu a niciodată analizată de către Casa de Pensii Cluj, nicio decizie de pensionare a apelantului nu a putut deveni definitivă cu privire la o problemă neavută în vedere la emiterea acelei decizii.
O altă soluţie ar echivala cu încălcarea liberului acces la justiţie, drept fundamental garantat de României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce trebui asigurat în mod concret şi efectiv, nu doar teoretic.
Sentinţa este dată cu interpretarea greşită a prevederilor legale, în speţă fiind îndeplinite cumulativ condiţiile legale pentru a stabili incidenţa dispoziţiilor art. 68 alin 1 şi alin 3 din Legea nr. 567/2004 coroborate cu cele ale art. 8 alin 3 din O.U.G. nr. 59/2011, prin raportare la stagiul de cotizare complet de 25 ani.
Se face trimitere la considerentele deciziei nr. 60/2012, cu menţiunea că forţa obligatorie a acestei decizii reiese din prevederile art. 147 alin 4 din Constituţia României, şi la jurisprudenţa citată în cauză, sunt redate dispoziţiile art. 8 alin 3 din Anexa (privind Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010) la O.U.G. nr. 59/2011 şi ale art. 68 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 567/2004, cu concluzia că stagiul de cotizare necesar pentru deschiderea drepturilor la pensia pentru limită de vârstă în ceea ce îl priveşte pe contestator era de 25 de ani.
Raportând dispoziţiile art. 68 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 567/2004 la dispoziţiile art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 59/2011 şi la stagiul realizat de apelant, în mod evident, stagiul de 25 de ani prevăzut de art. 68 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 567/2004 este mai favorabil, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 8 alin 3 din Anexa 1 la O.U.G. nr.59/2011.
Sunt făcute trimiteri la soluţii de speţă în cauze similare ale Curţii de Apel Cluj şi ale Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Apelul este întemeiat şi urmează a fi admis, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii formulate.
Un prim aspect criticat prin apel vizează consecinţa pe care o trage tribunalul din faptul neatacării de către beneficiar a deciziei revizuire a drepturilor de pensie ale contestatorului în temeiul O.U.G. nr. 59/2011.
Se arată mai întâi, în legătură cu aceste reţineri ale primei instanţe, că sunt contradictorii, în sensul că odată ce s-a stabilit că acţiunea nu este tardivă, nu s-ar putea concluziona că efectele deciziei de revizuire a pensiei ar fi definitive şi imuabile.
Curtea nu poate reţine o contrarietate sub acest aspect, fiind în mod clar distincte problema tardivităţii atacării unei decizii de pensionare de cea a corectitudinii acesteia. Cu alte cuvinte, aşa ca în speţa de faţă, este posibil să se formuleze acţiuni care, fără să reprezinte contestaţii formulate în termenul procedural de 30 de zile de la comunicare cu privire la o decizie de pensie, să cuprindă critici privitoare la corectitudinea datelor din această decizie de pensie. Aceste acţiuni nu vor fi tardive, întrucât nu cuprind petitul de anulare a deciziei de pensionare spre a cărei recalculare se tinde, fiind însă admisibile chiar dacă tind spre o recalculare, o modificare, o îndreptare a unei decizii de pensie definitive.
Astfel – trecând la analizarea celui de al doilea motiv de apel, prin care se tinde la recunoaşterea admisibilităţii acţiunii, în raport de dezlegările tribunalului că nu ar fi admisibile critici sub aspectul corectitudinii calculului pensiei în afara termenului de contestare a deciziei – Curtea notează că dacă chestiunea admisibilităţii unei acţiuni prin care se tindea la corectarea unei decizii de pensie sub auspiciile Legii nr. 19/2000 se putea discuta în raport de conţinutul legii, nu acelaşi lucru se poate afirma în contextul Legii nr. 263/2010. Aceasta prevede cu claritate, la art. 107, că „(1) în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plaţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor”.
Reiese cu suficientă precizie intenţia legiuitorului de a da prioritate principiului legalităţii în faţa celui al stabilităţii cuantumului pensiei, astfel cum a fost aceasta calculată iniţial – prin decizia de stabilire a dreptului de pensie, permiţând inclusiv beneficiarilor, în ipoteza în care constată, chiar în afara termenului de contestare a unei decizii de pensie, o eroare în modul de calcul a drepturilor lor, să o sesizeze autorităţii competente în materie, odată cu solicitarea de a se opera modificările care se impun.
Evident, diferenţa între situaţia de contestare a corectitudinii pensiei în cadrul termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei şi situaţia contestării acesteia ulterior expirării termenului este dată de termenul pentru care se pot acorda drepturile aferente stabilirii corecte a pensiei, anume, de la data cu care s-au pus în plată drepturile conform deciziei contestate în primul caz, respectiv cu cel mult trei ani înainte de data sesizării în cel de al doilea caz.
De asemenea, aplicarea art. 107 din Legea nr. 263/2010 se poate face doar în raport de modul de calcul al pensiei, pe când contestarea deciziei de pensie poate privi inclusiv dreptul în sine, care prin ipoteză se poate respinge prin decizie.
Cu aceste clarificări, Curtea notează că în ce priveşte al treilea motiv de apel, şi acesta este fondat, privind stagiul complet de cotizare de utilizat în cazul reclamantului, în stabilirea modului de aplicare a dispoziţiilor art. 8 din anexa la O.U.G. nr. 59/2011.
Acest text de lege statuează că „(1) Punctajul mediu anual se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare.
(2) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform prezentei metodologii este cel prevăzut în anexa nr. 1.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu
anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului”.
În anexa 1 la O.U.G. nr. 59/2011, în raport de data naşterii reclamantului, care este 01.04.1950, stagiul complet de cotizare este de 35 de ani.
Verificând dacă nu cumva stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor
iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, este mai favorabil beneficiarului decât cel stabilit în temeiul art. 8 alin. 2 din anexa cuprinzând metodologia de calcul la O.U.G. nr. 59/2011, Curtea notează că prin „stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie” se înţelege acela de 25 de ani, indicat de art. 68 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, care stabilea: „(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării”.
Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin poziţia procesuală formulată în primă instanţă în raport de această chestiune, a indicat ca fiind „stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie” cel reglementat de Legea nr. 19/2000, utilizat la deschiderea iniţială a drepturilor de pensie pentru a determina partea de pensie care se plăteşte din bugetul de stat conform art. 68 alin. 6 din Legea nr. 567/2004.
Se constată că ceea ce invocă pârâta nu reprezintă stagiul utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie ale reclamantului, ci stagiul ipotetic, luat în considerare în cadrul unui calcul făcut pe baza unor date concrete şi a unora prezumate ca îndeplinite (e.g. considerarea ca îndeplinite a condiţiilor necesare deschiderii dreptului de pensie în lumina dispoziţiilor Legii nr. 19/2000) pentru stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă din sistemul public, întrucât potrivit prevederilor art. 68 alin. 11 din Legea nr. 567/2004, „partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin. (3) şi (10), precum şi pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiţia de limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat”.
Cu alte cuvinte, la data ieşirii la pensie a reclamantului, data de 30.07.2008, acesta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, neavând un stagiu complet de cotizare de 35 de ani, astfel încât ieşirea sa la pensie nu s-a făcut în temeiul acestei legi şi pentru a fi admisă cererea sa de pensionare şi a se stabili cuantumul pensiei, nu s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 35 de ani, în cadrul calculului impus în temeiul legii pensiilor, ci doar printr-o ficţiune legală s-a acceptat că ar îndeplini condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 şi s-a făcut un calcul prezumtiv, a cuantumului pensiei la care ar avea dreptul în sistemul Legii nr. 19/2000, dacă s-ar considera că îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de această lege. Totul, doar pentru a se stabili partea din pensia de serviciu care să fie suportată de la bugetul de stat. Acest calcul însă nu semnifică faptul că la ieşirea sa la pensie s-ar fi utilizat stagiul complet de cotizare de 35 de ani, întrucât nu acest stagiu complet s-a utilizat, ci acela prevăzut de legea specială.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile clare ale legii, stagiul complet de cotizare utilizat în mod efectiv în cazul reclamantului, pentru acordarea pensiei speciale în aplicarea Legii nr. 567/2004, este cel de 20 de ani, iar nu acela prezumat de lege ca îndeplinit în condiţiile dreptului comun, de 35 ani, conform Legii nr. 19/2000, şi care a fost utilizat doar într-un calcul pentru stabilirea părţii din pensie care să fie plătită de la bugetul de stat.
De altfel, nici nu s-ar putea interpreta altfel dispoziţiile art. 8 alin. 2 din anexa cuprinzând metodologia de calcul la O.U.G. nr. 59/2011, întrucât adoptarea interpretării propuse de Casa Judeţeană de Pensii Cluj ar semnifica lăsarea fără finalitate a acestor dispoziţii legale. Dacă s-ar aprecia că aceste dispoziţii se referă la stagiul complet de cotizare pentru situaţia lor (în funcţie de data naşterii) prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv de normele la aceasta (anexa 9 din Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii şi Solidarităţii sociale) la data la care foştilor beneficiari ai pensiilor speciale li s-a deschis dreptul la pensiile speciale, s-ar constata că practic destinatarilor legii nu li se oferă nici o alegere, întrucât stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu conform O.U.G. nr. 59/2011 (cel prevăzut în metodologia din anexa actului normativ) este absolut identic, în funcţie de data naşterii beneficiarilor, cu cel prevăzut în anexa 9 la Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, ceea ce a dorit să reglementeze legiuitorul prin dispoziţiile art. 8 alin. 2 din anexa cuprinzând metodologia de calcul la O.U.G. nr. 59/2011 a fost un drept real, concret, la alegere, dintre două situaţii: cea de drept comun, şi cea mai favorabilă potrivit reglementărilor speciale existente anterior, în cuprinsul legilor speciale prin care erau reglementate pensiile speciale. Altfel spus, stagiul complet de cotizare putea fi ales de către foştii pensionari speciali a fi cel din legea specială, deci chiar această vechime în funcţie pe care legiuitorul o consideră a fi „stagiul complet de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, cum a fost reglementat de legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora”.
Este şi echitabil să fie aşa, întrucât doar în acest mod se asigură proporţionalitatea măsurii de trecere de la sistemul pensiilor speciale la cel general de pensii: un pensionar admis la pensie în baza Legii nr. 19/2000 trebuia să lucreze un număr mai mare de ani, deci de-a lungul unui stagiu complet cuprins între 30 şi 35 de ani în cazul bărbaţilor (anexa 9 din Ordinul nr. 340/2001), astfel încât era firesc ca în cazul său, punctajul total reprezentat din cumularea punctajelor anuale realizate de-a lungul perioadei sale de activitate să fie împărţit la 30-35. În cazul unui fost pensionar admis la pensie în baza unei legi speciale, şi care prin ipoteză a lucrat, de regulă, un număr mai mic de ani, de pildă, în cazul personalului auxiliar al instanţelor, între 20 şi 25 de ani, a împărţi la 30-35 punctajul total rezultat din cumularea punctajelor anuale realizate de-a lungul activităţii profesionale ar determina o , inducând o scădere a punctajului mediu prin chiar faptul împărţirii punctajului total la un împărţitor neproporţional cu numărul anilor lucraţi.
În acelaşi sens, aşa cum arată şi apelantul, a dezlegat şi Curtea Constituţională a României prin decizia nr. 60/2012 referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor privitoare la recalcularea pensiilor speciale prin prevederile Legii nr. 119/2010, arătând că această dispoziţie legală conferă posibilitatea stabilirii pensiei în raport de stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, însă numai în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
Astfel, în considerentele deciziei menţionate anterior, instanţa de constituţional a reţinut următoarele „pentru raţiuni ce vizează uniformitatea reglementării în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bărbaţi în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, după 2015, în privinţa femeilor, gradual până în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bărbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însă art. 8 alin.
(3) din aceeaşi anexă prevede că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa grefierilor, astfel cum reiese din art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţă, rezultă că, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal”.
Faţă de aceste considerente, văzând intenţia clară a legiuitorului de a acorda o dispoziţie aparent de favoare, dar cum s-a văzut în cele ce preced, în fapt de echilibrare a măsurii, prin prevederile art. art. 8 din anexa la O.U.G. nr. 59/2011, pentru persoanele afectate de măsurile de recalculare a pensiilor, Curtea constată apelul fondat, urmând a schimba sentinţa în sensul admiterii acţiunii, prin raportare la modul de interpretare propus de apelant.
Se vor acorda drepturile astfel recalculate cu începere de la data de 01.08.2011, întrucât solicitarea contestatorului în acest sens se încadrează în termenul prevăzut de art. 107 din Legea nr. 263/2010, formulat de la data formulării cererii de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 25 de ani (fila 6 dosar fond).
