Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 4/2005, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Cum dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 4/2005 şi Legea nr. 19/2000, care au fost interpretate de către Înalta Curte, au fost preluate cu acelaşi conţinut în legislaţia privitoare la sistemul unitar de pensii publice, efectele Deciziei nr. 19/2011 se impun a fi extinse în privinţa modului de calcul al punctajului mediu anual şi în cazul cererilor de recalculare formulate după data de 1.01.2011.
Secţia I civilă, Decizia nr. 415 din 3 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 808 din 4.05.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins excepția tardivității cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș.
Pârâta a fost obligată să recalculeze drepturile de cuvenite reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr. 514 din data de 17.06.2009 emisă de SC I. SA Baia Mare și adeverinței nr. 171 din data de 28.07.2009 emisă de SC C. SA Baia Mare, începând cu data de 1.04.2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, că aceasta nu este întemeiată, apreciind că textul de lege nu instituie un termen în care să se solicite recalcularea drepturilor de pensie, data depunerii cererii prezentând relevanță doar sub aspectul momentului de la care vor fi acordate drepturile recalculate; tribunalul a respins excepția tardivității cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, așa cum statuează art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 78 alin. (4) din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), s-a calculat la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
De asemenea, art. 10 din Legea nr. 3/1977 a fost modificat prin Legea nr. 49/1992, în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupra câștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în Legea nr. 49/1992, care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Conform adeverinței nr. 514 din data de 17.06.2009, emisă de SC I. SA Baia Mare și adeverinței nr. 171 din data de 28.07.2009, emisă de SC C. SA Baia Mare, contestatoarea și-a desfășurat activitatea în perioada 1979-1995, în acord global, conform Legii nr. 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
S-a avut în vedere că prin Decizia nr. 19/2011, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Decizia nr. 19/2011 este obligatorie și sub imperiul Legii nr. 263/2010, care reia dispozițiile legale existente anterior, în interpretarea cărora a fost admis recursul în interesul legii declarat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Teritorială de Pensii Maramureș prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
în motivare, recurenta arată că la data de 14.03.2011, când reclamanta a depus cererea de recalculare a pensiei prin luarea în considerare a veniturilor realizate sub formă de spor la acord dovedite prin cele două adeverințe, era în vigoare Legea nr. 263/2010. Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale O.U.G. nr. 4/2005.
Totodată, recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 165 alin. (1) si (2) din Legea nr. 263/2010,art. 127 alin. (I) din normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, anexa nr. 15 la aceste norme, pct. VI.
în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, pensia poate fie calculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. întrucât perioadele la care se referă salariile cuprinse în adeverințele invocate sunt anterioare datei de 1.04.2001, sunt incidente în cauză prevederile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
Recurenta consideră că în cauză nu este incidentă nici Decizia nr. 19/2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Această decizie a fost dată în aplicarea art. 2 lit. e), art. 78,art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005, iar cererea reclamantului a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 263/2010 și, prin urmare, nu se află în una dintre situațiile în care ar fi aplicabile prevederile art. 174 și art. 178 din Legea nr. 263/2010. Chiar și în situația în care Decizia nr. 19/2011 ar fi incidentă în cauză, nu a fost îndeplinită una dintre cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, în sensul că în adeverințele a căror luare în considerare s-a dispus, nu se menționează că veniturile realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Drepturile inițiale de pentru depusă și limită de vârstă ale reclamantei au fost stabilite începând cu data de 1 iulie 1997, prin decizia nr. 153060.
La data de 14.03.2011 reclamanta s-a adresat pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare cu caracter permanent realizate prin muncă în acord global.
Deși au fost depuse și adeverințele nr. 514 din data de 17.06.2009 emisă de SC I. SA și nr. 171 din data de 28.07.2009 emisă de SC C. SA, din care reiese că reclamanta a realizând venituri suplimentare constând în acord global pentru care s-au achitat cotele la bugetul asigurărilor sociale de stat, pârâta a emis adresa nr. 148706/6.04.2011, prin care a comunicat că nu va proceda la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a acestor venituri.
în speță, procedura de recalculare a pensiei cuvenite reclamantei este reglementată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, întrucât cererea de recalculare a fost formulată ulterior datei de 1 ianuarie 2011, moment ce a marcat intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Așadar, în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că un act normativ abrogat, și anume Legea nr. 19/2000, poate constitui temei al cererii de recalculare formulată ulterior abrogării sale, motiv pentru care Curtea nu va reține aceste considerente.
Potrivit prevederilor art. 107 alin. (3) și (5) din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, sumele rezultate urmând a se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
în conformitate cu art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 pot fi avute vedere și sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetele de muncă sau dovedite prin adeverințe eliberate de unități.
într-adevăr, așa cum a arătat și recurenta-pârâtă, potrivit dispozițiilor cuprinse în anexa nr. 15 a H.G. nr. 257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
în mod corect a reținut prima instanță că, în ceea ce privește sumele realizate cu titlu de acord global, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, statuând că: în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Cum dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000, care au fost interpretate de către I.C.C.J., au fost preluate cu același conținut în legislația privitoare la sistemul unitar de pensii publice, Curtea apreciază că efectele Deciziei nr. 19/2011 se impun a fi extinse în privința modului de calcul al punctajului mediu anual și în cazul cererilor de recalculare formulate după data de 1.01.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. (4) C.proc.civ., decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, motiv pentru care se constată a fi nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la dispoziția instanței de fond de obligare la recalcularea pensiei în funcție de veniturile constând în acord global.
Din modul de redactare a celor două adeverințe eliberate de către foștii angajatori reiese cu certitudine că veniturile constând în „acord global” au fost incluse în salariul brut, constituind baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se cotele CAS.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Notă: în același sens este și decizia nr. 4154/R din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, Secția I civilă.
(Judecător Sergiu Cătălin Boboș)
