O.U.G. nr. 4/2005, art. 4 alin. (3)
Menţiunile din adeverinţe cu privire la sporurile cu caracter permanent şi sporul de vechime nu contravin legii. Articolul 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute de alin. (1) (brute sau nete conform înregistrării din carnetul de muncă) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care după 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe emise de foştii angajatori.
în conformitate cu dispoziţiile pct. IV şi V din O.U.G. nr. 4/2005 care prevăd posibilitatea includerii la recalculare a sporurilor pentru care s-a plătit C.A.S. ar fi un nonsens neluarea lor în calcul la recalcularea pensiei atâta timp cât însuşi legiuitorul prin O.U.G. nr. 4/2005 prevede categorii de sporuri, indemnizaţii şi majorări tarifare care potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual în scopul recalculării pensiilor.
Decizia civilă nr. 275/M din 25 septembrie 2006 – A. P.
Prin sentinţa civilă nr. 420/2006, Tribunalul B. a dispus următoarele:
S-a respins contestaţia formulată de contestatoarea G.G. în contradictoriu cu intimata C.J.P. B împotriva deciziei nr. 224465/30.11.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele: Contestatoarea G.G. a beneficiat de recalcularea drepturilor de conform prevederilor O.U.G. nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu H.G. nr. 1550/2004 şi ale H.G. nr. 1456/2005, începând cu data de 1.12.2005, prin decizia nr. 224465/30.11.2005.
întrucât adeverinţa nr. 274/10.03.2005 evidenţiază sporul de vechime aferent perioadei 1973 – 1.05.1991 (şi nu ulterior datei de 1 aprilie 1992) aceasta nu a fost luată în considerare.
Cât priveşte veniturile realizate de contestatoare, conform adeverinţelor nr. 293/10.03.2005 şi nr. 241/3.03.03.2005, intimata a avut în vedere că potrivit punctului 6 din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, se interzice în mod expres luarea în considerare a veniturilor realizate în acord global. Adeverinţele de mai sus vizând veniturile realizate în acord global nu au fost luate în considerare, deoarece acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, ci doar sumele menţionate în carnetul de muncă, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
împotriva sentinţei a formulat recurs contestatoarea G.G., în termen.
în motivele de recurs se invocă următoarele:
– sentinţa este nelegală deoarece încalcă principiul proporţio-nalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale, principiul egalităţii şi nediscriminării, principiul echităţii;
– sentinţa este netemeinică deoarece vine în contradicţie cu probele din dosar, respectiv adeverinţele nr. 293/10.03.2005 şi nr. 241/3.03.2005 eliberate de angajator.
Analizând motivele de recurs, instanţa constată că sunt întemeiate.
Instanţa de fond a nesocotit înscrisurile depuse în probaţiune, respectiv adeverinţele nr. 293/2005 şi 241/2005 eliberate de ,J.” B.
Obiectul contestaţiei a constat în obligarea Casei Judeţene de Pensii la recalcularea pensiei ţinând seama de totalul veniturilor înscrise în ultima coloană a adeverinţei nr. 241/3.03.2005 eliberată de SC „I.” SA B. La „totalul veniturilor” au fost incluse sumele reprezentând sporul de vechime din august 1976 – aprilie 1991 cât şi alte drepturi salariale acordate din noiembrie 1973 – decembrie 1991.
Adeverinţa nr. 293/10 martie 2005 emisă de SC ,J.” SA B. ca anexă la adeverinţa nr. 241/2005 şi în explicitarea acesteia (aşa cum rezultă din menţiunea din finalul acesteia) confirmă faptul că G.G. a realizat în perioada 1.11.1973 — 1.05.1991 venituri suplimentare (conform adeverinţei nr. 241/3.03.2005) la retribuţia tarifară de încadrare, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 conform căreia angajatorii au fost obligaţi să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15 % din câştigul brut realizat de personalul lor.
Chiar dacă recurenta a fost plătită în sistemul „acord global” acesta fiind singurul mod de plată al angajatorului SC „I.” pentru angajaţii săi, s-au achitat lunar cotele de C.A.S., inclusiv contribuţia la pensia suplimentară. Veniturile suplimentare trecute în adeverinţa nr. 241/3.03.2005 au avut caracter permanent în înţelesul Legii nr. 49/1992, ceea ce presupune luarea lor în considerare la baza de calcul a pensiei conform Legii nr. 19/2000.
în ceea ce priveşte sporul de vechime, acelaşi angajator, prin adeverinţa nr. 274/10.03.2005, se arată că pentru perioada 1.11.1973 – 1.05.1991 sporul de vechime nu a fost inclus în cartea de muncă, la acea dată legislaţia neprevăzând obligativitatea înscrierii lui în cartea de muncă, însă a fost acordat corect, în procentele recunoscute şi de art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, la stabilirea punctajelor anuale pentru perioada 1 martie 1970 – 1 septembrie 1983, respectiv 3 % pentru o vechime cuprinsă între 5-10 ani şi 5 % pentru o vechime cuprinsă între 15-20 de ani.
Dat fiind conţinutul acestor adeverinţe, se constată că instanţa de fond a nesocotit forţa lor probantă. Menţiunile din adeverinţe cu privire la sporurile cu caracter permanent şi sporul de vechime nu contravin legii. Au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000. Acest articol prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute de alin. (1) (brute sau nete conform înregistrării din carnetul de muncă) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care după 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe emise de foştii angajatori.
Astfel, în ceea ce priveşte sporul de vechime aferent perioadei anterioare datei de 1.04.1992, conform adeverinţelor nr. 274/2005 şi 241/2005 rezultă că a fost aplicat în procentele prevăzute de Legea nr. 19/2000, utilizate la stabilirea punctajelor anuale.
Prin urmare, sporul de vechime înscris în adeverinţa nr. 241/3.03.2005 a fost corect calculat în baza procentelor confirmate şi de adeverinţa nr. 274/10.03.2005. Deşi nu au fost înscrise în cartea de muncă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 1992 el a fost dovedit cu aceste două adeverinţe emise de angajator şi poate fi avut în vedere la stabilirea punctajelor anuale.
în ceea ce priveşte natura sporurilor din adeverinţa nr. 241/2005 la rubrica „alte sporuri” aşa cum s-a arătat, angajatorul însuşindu-şi răspunderea pentru veridicitatea celor confirmate prin adeverinţa nr. 293/2005, conform art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005, au avut caracter permanent şi chiar dacă au reprezentat plăţi făcute în sistemul „acord global” pot constitui bază de calcul a pensiei în primul rând dat fiind caracterul lor permanent şi în al doilea rând dată fiind şi includerea lor la plata contribuţiei la pensia suplimentară, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 293/10.03.2005.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005 pct. 6 care interzic luarea în considerare la recalcularea pensiilor a veniturilor realizate în acord global, deoarece legiuitorul a exclus aceste venituri întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
In speţă, s-a făcut dovada că pentru aceste drepturi cu caracter permanent ce reprezintă o plată în acord global s-a datorat şi s-a virat contribuţia la asigurări sociale şi în conformitate cu dispoziţiile pct. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 4/2005 care prevăd posibilitatea includerii la recalculare a sporurilor pentru care s-a plătit C.A.S. ar fi un nonsens neluarea lor în calcul la recalcularea pensiei atâta timp cât însuşi legiuitorul prin O.U.G. nr. 4/2005 prevede categorii de sporuri, indemnizaţii şi majorări tarifare care potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual în scopul recalculării pensiilor.
în consecinţă, principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale invocat de recurentă s-a dovedit a fi aplicabil în speţă.
Faţă de cele ce prevăd, art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 alin. (1), C. proc. civ., instanţa va admite recursul şi va modifica sentinţa în tot, în sensul celor din dispozitivul prezentei decizii.