Pentru determinarea timpului util la pentru persoanele care au avut calitatea de cooperator este necesară stabilirea volumului de muncă prestat în cadrul fostului CAP, nefiind suficientă doar precizarea în mod generic a unei perioade.
Dovada perioadelor în care a desfăşurat activitate în cadrul fostului CAP, peste ceea ce rezultă din actul doveditor reprezentat de adeverinţa eliberată de către Primăria Comunei, contravine dispoziţiilor art. 1191 şi urm. C.civ., în forma în vigoare în perioada de referinţă, astfel că în mod greşit s-au admis pretenţiile reclamantei în baza depoziţiei unor martori audiaţi în cauză şi în absenţa unor acte doveditoare din care să rezulte că reclamanta a prestat efectiv activitate.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1849 din 17 aprilie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1719 din 4.02.2013 a Tribunalului Cluj, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâta COMUNA U. PRIN PRIMAR şi a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverinţă din care să rezulte că în perioadele 1972-1975 şi 1980-1982 a desfăşurat activitate în cadrul fostului CAP U., perioada constituind vechime în muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.03.2012 reclamanta F.M. a chemat în judecată pârâtul COMUNA U. PRIN PRIMARUL COMUNEI U. şi a solicitat obligarea acesteia să elibereze adeverinţă din care să rezulte că în perioadele 1972-1975 şi 1980-1982 a desfăşurat activitate în cadrul fostului CAP U.
În motivarea cererii, reclamanta susţine că a prestat munci agricole în cadrul fostului CAP U. de la înfiinţarea până la desfiinţarea acestuia şi că este în imposibilitatea valorificării acestui stagiu datorită inexistenţei arhivei fostului CAP.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că reclamanta a lucrat în fostul CAP U., de la înfiinţarea acestuia până la desfiinţare, la prăşit porumb, cartofi, floarea-soarelui, adunat şi transportat fân, recoltat porumb, cartofi şi cereale, cules cireşe şi la diferite munci la magazie.
Conform prevederilor art. 160 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, dovada timpului util la pentru agricultori realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi se face pe baza carnetului de asigurări sociale sau cu alte documente prevăzute de lege pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.
În speţă, reclamanta a făcut dovada timpului util realizat în fostul CAP U. prin Adeverinţa 1541/11.05.2012 eliberată de către Primarul Comunei U. cu excepţia celor două perioade indicate în cererea de chemare în judecată, perioade care sunt dovedite cu cei doi martori audiaţi.
Potrivit prevederilor art. 279 alin. (2) C.muncii, republicat, vechimea în muncă se reconstituie la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflicte de muncă pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care rezultă existenţa raporturilor de muncă.
Din declaraţiile celor doi martori rezultă existenţa raporturilor de muncă ale reclamantei cu fostul CAP U., situaţie în care cererea acesteia a fost admisă cu consecinţa obligării pârâtului să elibereze o adeverinţă din care să rezulte că în perioadele 1972-1975 şi 1980-1982 a desfăşurat activitate în cadrul fostului CAP U.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta COMUNA U. prin PRIMAR, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă, ca fiind nefondată.
În motivarea recursului, pârâta apreciază că în speţă este incident motivul de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 vechiul Cod de procedură civilă, respectiv sentinţa este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În mod nelegal instanţa de fond a admis proba testimonială, pentru a se demonstra vechimea în muncă, peste cuprinsul unui înscris reprezentat de fişa individuală pentru pensie nr. 1350, care nu conţine menţiuni privind volumul de muncă pentru perioadele în discuţie. Nefiind inserate menţiuni privind volumul de muncă, rezultă, per a contrario, că reclamanta nu a avut raporturi de muncă în perioada 1972-1975 şi perioada 1980-1982.
Problema admisibilităţii probei testimoniale a fost reglementată de art. 1191 alin. (2) vechiul (aplicabile în speţă), ce instituie interdicţia de a dovedi cu martori împotriva şi peste cuprinsul unui înscris.
Instanţa de fond a aplicat greşit şi, respectiv, a ignorat unele dispoziţii legale aplicabile din actele normative reprezentate de Legea nr. 19/2000 coroborată cu normele de aplicare, Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 „(…) dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege”, dispoziţii similare fiind cuprinse şi la art. 160 alin. (5) din Legea nr. 19/2000.
Din economia prevederilor legale anterior menţionate rezultă faptul că dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie şi a duratei de pentru agricultori se face în baza unor acte doveditoare, reclamanta probând aceste elemente prin Adeverinţa nr. 1541/11.05.2012 eliberată de către Primăria Comunei U. – Fişă cuprinzând timpul util rezultat în perioada lucrată în calitate de membru al cooperativei agricole de producţie U.
Potrivit actului menţionat, în perioadele 1972-1975 şi 1980-1982 reclamanta nu a realizat volumul de muncă prevăzut, contrar susţinerilor acesteia.
Adeverinţa nr. 1541/11.05.2012, eliberată de către Primăria Comunei U., reprezintă însuşi actul doveditor pentru reclamantă, în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în cadrul fostului CAP U., neputându-se considera că acesta ar avea doar valoarea unui început de dovadă scrisă pentru a putea fi completat prin administrarea unui probatoriu testimonial.
Reclamanta, prin prezentul demers judiciar, urmăreşte să facă dovada perioadelor în care a desfăşurat activitate în cadrul fostului CAP peste ceea ce rezultă din actul doveditor reprezentat de Adeverinţa nr. 1541/11.05.2012 eliberată de către Primăria Comunei U., ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1191 şi urm. C.civ., în forma în vigoare în perioada de referinţă, astfel că prima instanţă în mod greşit a admis pretenţiile reclamantei în baza depoziţiei celor doi martori audiaţi în cauză şi în absenţa unor acte doveditoare din care să rezulte că reclamanta a prestat efectiv activitate în perioadele 1972-1975 şi 1980-1982.
Potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, „pentru perioadele de contribuţie realizate conform Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la determinarea punctajului anual se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale”.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, „(1) Constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuţia minimă prevăzută în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foştii cooperatori contribuţia minimă prevăzută de prezenta lege, determinată corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se consideră achitată pentru perioada în care au prestat volumul de muncă. (2) Timpul util se stabileşte în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioada în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producţie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă. (3) Timpul util stabilit în condiţiile alin. (2) nu poate depăşi numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Prin urmare, pentru determinarea timpului util la pensie pentru persoanele care au avut calitatea de cooperator, este necesară stabilirea volumului de muncă prestat în cadrul fostului CAP, nefiind suficientă doar precizarea în mod generic a unei perioade, or, potrivit evidenţelor scrise existente în arhiva fostului CAP U., reclamanta nu a realizat niciun volum de muncă în intervalele de timp 1972-1975 şi 1980-1982.
Aşa fiind, constatând că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C.proc.civ., va admite recursul declarat de pârâtă, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
