Prin cererea înregistrata la Tribunalul Dâmbovita sub nr. 2673/120/2008 reclamantul D.I. a chemat în judecata pe pârâtele SC MECHEL SA Târgoviste si ITM Dâmbovita pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se contate ca în perioada 01.12.1976 -01.04.2001 a lucrat în conditiile grupei I de munca în procent de 85 % , conform Hot. Nr. 481 /07.05.1990, anexa nr. 1 pct. 5 si 7 si a Ordinului nr. 50 / 05.03.1990 pct. 3 si 7; sa fie obligata prima pârâta sa corecteze aceasta greseala si sa emita o adeverinta din care sa rezulte faptul ca în perioada 01.12.1976-01.04.2001 a lucrat la locul de munca prevazut cu Gr. I în procent de 85 % ; sa fie obligata pârâta ITM Dâmbovita sa efectueze modificarea respectiva în carnetul sau de munca.
A fost de acord ca în acest litigiu sa fie reprezentat de Sindicatul Valahia deoarece este membru al acestui sindicat.
Motivând actiunea, a aratat ca în perioada 01.12.1976- 01.04.2001 a lucrat la SC COST SA Târgoviste ca electrician în cadrul Laminorului de Benzi Electrotehnice (LBE ), ca pe data de 28.01.2002 acest laminor a fost vândut firmei ERDEMIR din Turcia iar în luna martie 2008 a constatat cu ocazia solicitarii unei copii de pe carnetul de munca ca, desi a lucrat în conditiile Gr. I de munca nu a fost operat acest fapt în carnetul sau de munca .
A mai aratat ca este o greseala deoarece toti colegii sai de serviciu care îsi desfasoara activitatea în acelasi loc de munca si în aceleasi conditii au consemnata grupa I în carnetul de munca, ca în toata perioada a desfasurat activitatea ca electrician pe linia de tratamente termice (TT) precum si pe linia de Normalizare – Sablare , Decapare din cadrul sectiei LBE, ca a deservit activitatea de întretinere si reparatii la cuptoarele de tratament termic cu hidrogen si ca a lucrat efectiv la acest loc de munca conform Hot. Nr. 481 / 07.05.1990 , pct. 5 si 7 , desfasurând activitati care se refera la „decaparea cu acizi în flux continuu , degresarea tablelor si a benzilor din otel la rece si laminarea în tandem „ si la desfasurarea de activitati la locul de munca constând în „ instalatii si procese de reducere si tratament cu hidrogen sau oxid de carbon la temperaturi înalte sau în vid ” .
A precizat ca potrivit Ordinului 50/05.03.1990 pct. 3 trebuia sa beneficieze de Gr. I de munca pe toata aceasta perioada .
A solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri si martori, a depus copii de pe urmatoarele înscrisuri : carnetul sau de munca si carnetele de munca ale numitilor B.I. si O.I..
Si-a întemeiat cererea pe prevederile dispozitiilor art 281-282 din Codul muncii si ale Leg. 19/2000 , privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea actiunii aratând ca încadrarea reclamantului în Gr. A II-a de munca în procent de 100 % este corecta si corespunde locului de munca si activitatii desfasurate de acesta , ca din angajamentul semnat la 24.03.1984 de contestator rezulta expres locul de munca al acestuia respectiv Atelierul electric din Sectia LBE deservind adiacent activitatea de la liniile de laminare.
A mai aratat ca potrivit punctului I din Anexa II a HG. 481/1990 „fabricarea tablelor si a benzilor din otel la rece „ si „ laminarea la rece a tevilor din otel si metale neferoase ” era o activitate încadrata în Gr. a II-a de munca, ca în prezent societatea care a preluat sectia în anul 2001 nu are locuri de munca încadrate în conditii speciale asa cum rezulta expres din Leg. 226/2006 iar potrivit Ordinului 50 /1990 , nominalizarea persoanelor care se încadreaza în grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor împreuna cu sindicatele libere din unitati tinându-se seama de conditiile deosebite de munca concrete în care îsi desfasoara activitatea persoanele respective, nivelul noxelor existente , suprasolicitare fizica sau nervoasa etc.
Pârâta a facut precizarea ca pentru reclamant încadrarea în Gr. a II-a de munca, timp 100 % s-a stabilit în conformitate cu prevederile art 8 din Ordinul 50 /1990 , prin Hotarârea Consiliului de administratie .
A solicitat proba cu înscrisuri.
S-au atasat întâmpinarii, în copii, angajamentul de fidelitate din 1983, HG. 481 /1990 si Ordinul 50 /1990.
S-au admis la cererea partilor probele cu înscrisuri, interogatoriu si câte doi martori.
Martorul B.I. audiat la propunerea reclamantului a aratat ca îl cunoaste pe reclamant din 1976, ca a aflat despre acesta ca s-a angajat în unitate în anul 1974 iar functia pe care a fost încadrat atât el cât si reclamantul a fost aceea de electrician la sectia LBE din cadrul COS Târgoviste.
În continuarea declaratiei a precizat ca din 1976 si pâna în prezent reclamantul a lucrat ca electrician în sectia LBE si apoi la SC ERDEMIR , ca a lucrat împreuna cu acesta la liniile de tratamente chimice , acolo unde se pregatea tabla, ca aveau ca atributii de serviciu întretinerea utilajelor , lucrând câte 8 ore în mediu toxic unde aveau loc emanatii de acid sulfuric , erau temperaturi înalte, în sectie existând cuptoare de tratamente termice iar electricienii aveau ca sarcina de serviciu repararea defectiunilor care puteau interveni la aceste cuptoare.
Martorul a precizat ca lucra cu contestatorul cca 6-7 ore pe zi , acesta lucrând si în atelier atunci când trebuia sa repare vreo piesa, timpul afectat acestor reparatii fiind de maxim o jumatate de ora. A mentionat ca are Grupa I de munca , ca aceeasi grupa de munca are si numitul Oprescu Ion care a fost coleg cu reclamantul la aceeasi sectie .
Din depozitia martorului O.I. rezulta ca a lucrat ca electromecanic la COS Târgoviste din anul 1978 , ca a facut parte din aceeasi echipa ca si reclamantul iar sectia în care au lucrat se numea Laminorul de benzi electrotehnice , aici având loc normalizarea , sablarea si decaparea tablei cu acid sulfuric , dupa care tabla intra în laminor , se subtia cu raze x, intra pe linia de tratamente termice si avea loc degresarea cu fosfati.
Martorul a declarat ca toate operatiunile aratate aveau loc într-o singura încapere iar electricienii si ceilalti salariati care lucrau la întretinerea utilajelor îsi desfasurau activitatea în aceasta încapere , ca erau conditii grele de munca întrucât de la sablare rezulta praf , de la decapare acid sulfuric iar la tratamente existau noxe de la degresarea tablei care avea loc.
A precizat ca pe parcursul întregii zile atât el cât si reclamantul îsi desfasurau activitatea în cadrul acestei sectii, ca reclamantul fiind electrician repara si masinile electrice în aceleasi conditii iar în carnetele de munca s-au mentionat grupe de munca diferite desi au lucrat în aceleasi conditii.
A indicat mai multe persoane care au mai lucrat împreuna cu reclamantul si au Gr. I de munca respectiv S.I., B.I. , B.C..
La propunerea pârâtei a fost audiat martorul B.C. care a aratat ca îl cunoaste pe reclamant din anul 1984 , ca au lucrat în aceeasi sectie în calitate de electricieni, ca în sectie avea loc activitatea de normalizare , sablare , decapare si apoi laminare a tablei, ca aceste procedee tehnice aveau loc în cadrul sectiei neexistând o compartimentare, ca de la aceste procedee tehnice rezulta o pulbere metalica, eliminarea de vapori de acid, zgomot , arse etc. .
A mai aratat ca figurau ca angajati la atelierul electric însa activitatea era de întretinere a instalatiilor din cadrul sectiei însa erau situatii când efectuau reparatii si în atelier însa acest lucru nu se întâmpla în fiecare zi , lucrând în atelier cam pâna la 40 % din timpul de lucru dintr-o luna.
În continuarea declaratiei a mentionat ca are grupa I de munca în procent de 85 % si ca nu era posibil ca un electrician sa lucreze într-o zona cu mai putine noxe având în vedere ca acele noxe erau inhalate de toti.
Pârâta a renuntat la audierea celui de-al doilea martor admis de instanta.
Examinând actele si lucrarile dosarului , instanta retine urmatoarele :
În perioada 01.12.1976- 01.04.2001 , reclamantul a lucrat la SC COST SA Târgoviste ca electrician, iar din anul 2002 , în cadrul firmei ERDEMIR SA, catre care a fost vândut acest laminor de catre SC COST SA Târgoviste .
Locul de munca al reclamantului pe perioada cât a fost salariat la SC COST SA Târgoviste a fost Laminorul de Benzi Electrotehnice si nu atelierul electric asa cum sustine pârâta prin întâmpinare .
Este adevarat ca din cuprinsul angajamentului aflat la fila 64 din dosar rezulta ca salariatul D.I. având functia de electrician si-a declarat locul de munca ca fiind Atelierul electric însa acesta a desfasurat efectiv activitate în Sectia LBE împreuna cu alti salariati încadrati ca electricieni , electromecanici, toti facând parte din echipele de întretinere ale sectiei.
Cei trei martori audiati au fost colegi de munca cu reclamantul, si-au desfasurat activitatea ca si acesta în cadrul Laminorului de Benzi Electrotehnice, doi dintre ei ca electricieni iar unul ca electromecanic si au beneficiat de la data angajarii si pâna în anul 2002 de grupa I de munca în procent de 85 % .
Martorii au aratat ca au muncit în aceleasi conditii ca si reclamantul deoarece în sectia LBE aveau loc procedee de normalizare , sablare, decapare si apoi laminare a tablei, neexistând vreo compartimentare, ca de la aceste procedee rezultau eliminarea de gaze arse, pulberi metalice, eliminarea de vapori de acid, zgomot si alte noxe.
Martorul B.C. a aratat ca figura ca angajat la Atelierul electric ca si compartiment si nu ca spatiu unde îsi desfasura efectiv activitatea, ca împreuna cu reclamantul si cu întreaga echipa de întretinere lucrau în cadrul sectiei , ca erau situatii când erau obligati sa efectueze reparatii în atelier care nu se afla în incinta sectiei însa în procent de pâna la 40 % din timpul de lucru dintr-o luna si ca nu era posibil ca un electrician ca si el sa lucreze într-o zona cu mai putine noxe din cadrul unitatii .
Se constata ca reclamantul a desfasurat activitate similara cu acest din urma martor, ca intimata nu a probat ca ar fi desfasurat activitate în atelierul electric, singura proba, angajamentul din anul 1984 nefiind relevant pentru a se aprecia încadrarea activitatii desfasurate de acesta în grupa a II-a de munca.
Asa cum recunoaste pârâta în concluziile orale , pe perioada lucrata de reclamant nu s-au întocmit evidente cu privire la munca desfasurata efectiv de acesta într-un singur loc, în lipsa acestora urmând a se acorda relevanta deplina declaratiilor martorilor care au desfasurat activitate în aceeasi perioada si în aceleasi conditii cu reclamantul si care au beneficiat de grupa I de munca în procent de 85 %.
Pentru cele ce preced, tribunalul a admis cererea si a constatat ca în perioada 01.12.1976-01.04.2001 reclamantul a lucrat în conditiile grupei I de munca 85 % conform HG. 481 /07.05.1990 , anexa I, pct. 5 si 7 si a Ordinului 50 /1990 , a obligat pe pârâta SC MECHEL SA Târgoviste sa corecteze aceasta greseala si sa emita o adeverinta din care rezulta încadrarea în gr. I de munca iar pârâta ITM Dâmbovita a fost obligata sa efectueze modificarea respectiva în carnetul sau de munca.
